„Țara moartă”. Noul cinema radical și politic al lui Radu Jude
https://www.ziarulmetropolis.ro/tara-moarta-noul-cinema-radical-si-politic-al-lui-radu-jude/

CRONICĂ DE FILM La concurenţă cu al „Al doilea joc” (2014) al lui Corneliu Porumboiu, „Țara moartă”, noul film al lui Radu Jude, este probabil cel mai radical şi anti-spectacular documentar românesc post-2000. O operă cinematografică ambiţioasă formal şi polemică prin subiect.

Un articol de Ionuţ Mareş|30 Iulie 2017

Cu acest nou film, documentarul „Țara moartă” (2017), prezentat în luna iunie la TIFF și inclus în secțiunea „Signs of Life”, dedicată cineaștilor inovatori, a Festivalului de la Locarno din august, Radu Jude marchează cea mai semnificativă schimbare de stil și de preocupare tematică dintre toți regizorii Noului Val.

Semnele erau vizibile încă de la „Aferim!” (2015), care făcea trecerea de la cinema-ul realist și doar vag politic de până atunci (de pildă, critica blând-comică a societății de consum, în „Cea mai fericită fată din lume”) la un cinema îndreptat spre aspecte puțin discutate din trecut, autoreflexiv și în căutarea unui stil care face puține concesii gustului popular.

În 2016, „Inimi cicatrizate”, adaptare după scrierile lui M. Blecher, consfințea această transformare, care aduce, invariabil, și o scădere a numărului de potențial spectatori. Un film, de asemenea, extrem de ambițios ca structură și formă, prin cadre fixe și lungi, planuri îndepărtate, joc actoricesc antinaturalist, inserturi de text, elemente de dedramatizare.

Însă latura sa politică – discutarea situației evreilor în perioada interbelică – era mai curând secundară și inofensiv redată, în special prin câteva dialoguri între tinerii de la sanatoriul în care este îngrijit protagonistul bolnav de tuberculoză osoasă. Şi se împletea cu interesul pentru aspectele comic-ridicole ale existenței  – în acest caz, coexistența bolii și a dorinței de a duce o viață obișnuită.

„Țara moartă” reprezintă trecerea la un alt nivel în cinema-ul Radu Jude. O etapă în care stilul devine tot mai experimental, iar conștiința politică tot mai acută. Este primul său documentar și cea mai radicală operă cinematografică a sa de până acum. Pare că noul discurs și-a găsit cea mai potrivită cale de exprimare: filmul eseu de nonficțiune, în care satira și farsa lasă loc tonului grav.

Regizorul a vorbit deseori în interviurile și aparițiile publice din ultimii ani despre o preocupare tot mai mare pentru lucrurile ascunse din istoria României (robia romilor, antisemitismul, masacrarea evreilor), iar referințele sale cinefile recente provin în special din zona unui cinema avangardist şi experimental sau, în orice caz, un cinema îndepărtat de mainstream-ul festivalier.

Prin urmare, „Țara moartă” vine ca o încununare a acestor noi orientări. Caracterul său polemic la nivel estetic este dat de însăși structura sa: filmul, care are o durată de 80 de minute, este construit exclusiv dintr-un montaj de fotografii realizate între 1937 și 1947 de Costică Acsinte, fotograf care în anii `30 și-a deschis propriul studio la Slobozia și a cărui operă constând în mii de instantanee este acum disponibilă, în variantă digitalizată, pe un spectaculos și detaliat site.

Fiecare din cele câteva sute de fotografii alese, prezentate în ordine cronologică (multe au data inscripționată pe ele), este lăsată mai multe secunde pe ecran, pentru a putea fi studiată atent de privitor. Sunt fotografii cu oameni ai vremii, realizate atât în studio (cu diverse fundaluri și puneri în scenă), cât și în locuințe sau curți (de sărbători sau cu ocazia altor evenimente importante; cu copii, părinți, soldați, femei pozând în ipostaze cochete etc).

Așa cum era obiceiul, oamenii se uită direct în aparatul de fotografiat (și, implicit, spre cei care îi vor privi în viitor). Readuse în atenție și puse pe marele ecran, într-un efort de dezgropare cu adevărat a unei „țări moarte” (sau, mai curând, uitate, atunci când nu este idealizată), fotografiile au un impact puternic. Și reprezintă fereastra prin care spectatorul de azi este invitat să privească în istorie, la strămoșii săi nu foarte îndepărtați. Să le intuiască felul de a fi, din chipuri, poziții ale corpului, haine, accesorii și scenografie.

Însă această incursiune vizuală aproape antropologică în trecut nu oferă decât un prim strat în multitudinea de semnificații pe care le etalează filmul. A doua provocare pe care o lansează regizorul este prin construcția coloanei sonore.

Pe de o parte, Jude folosește fragmente din aceeași perioadă din jurnalul unui medic scriitor evreu, Emil Dorian, care consemnează cu o luciditate remarcabilă, ce amintește de mult mai celebrul Mihail Sebastian, degradarea treptată, dar irevocabilă, a contextului politic și în special a situației evreilor din România, până la masacrele împotriva lor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și eliberarea iluzorie adusă de venirea sovieticilor.

Fragmentele diaristice dezvăluie un intelectual consternat și umilit, dar care și-a păstrat forța de a înregistra, ocazional, marile transformări din viața socială și politică a țării.

Textele sunt citite, cu voce sobră și uniformă, de Jude însuși, ca o asumare foarte personală a întregului demers cinematografic. E ca și cum cineastul și-ar recunoaște o responsabilitate, ca reprezentant al majorității etnice de acum, pentru ororile trecutului și ar simți nevoia de a se pune cât mai mult în film, dincolo de scenariu și regie. În același timp, eliminarea posibilității de a folosi un actor se înscrie în estetica anti-spectacularului, anti-emoționalului, căreia i se subjugă întregul film.

Pe de altă parte, Jude folosește fragmente audio din jurnale de propagandă ale vremii (inclusiv cântece legionare) și din câteva discursuri celebre ale regelui Carol al II-lea, cu a sa voce inconfundabilă prin tonul ei afectat, și ale mareșalului Ion Antonescu, până la primele materiale de propagandă comunistă.

În îmbinarea acestor trei direcții – oamenii din fotografii, observațiile medicului scriitor și discursurile oficiale – își are sursa și subtitlul filmului, „Fragmente de vieți paralele”. Însă tocmai ideea de existențe paralele este chestionată subtil de Jude prin aducerea împreună a acestor imagini-fotografii, care totodată reflectă discret transformările de mentalități ale populației, și a unei astfel de coloane sonore originale.

În fond, o asemenea suprapunere lansează câteva întrebări fundamentale și tulburătoare. Cât de vinovați au fost oamenii simpli din sutele de fotografii care ne trec pe sub ochi de tot ce s-a întâmplat în România în acel deceniu sângeros, marcat de schimbări istorice tectonice? Erau realmente conștienți de ceea ce se petrecea lângă ei? Erau complici sau victime? Ce ne spun privirile lor de dincolo de moarte? În ce măsură îi putem judeca? Sunt întrebări cu răspunsuri deschise. Și al naibii de dificile.

Dincolo de reușita sa formală, ambițiosul documentar al lui Jude are meritul de a ne pune abrupt și fără menajamente în fața a ceea ce mentalul colectiv ar vrea ocolit sau uitat. Și nu e deloc confortabil.

„Țara moartă” va fi distribuit în cinematografele din România de microFILM, începând cu 25 august.

14
/12
/18

Singurul film românesc prezent anul acesta la prestigioasele Premii ale Academiei Europene de Film (echivalentul Oscarurilor pentru industria cinematografică europeană), TOUCH ME NOT a fost nominalizat la European Discovery – Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun debut în lung-metraj.

13
/12
/18

În 2019, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) atinge, oficial, vârsta maturității. Cea de-a 18-a ediție va avea loc între 31 mai și 9 iunie, iar organizatorii au deja vești bune pentru cinefili: primele filme confirmate în program au fost lansate în cele mai importante festivaluri ale toamnei și vor avea premiera românească la Cluj-Napoca.

12
/12
/18

20 scurtmetraje din toată lumea și 10 scurtmetraje românești concurează anul acesta pentru trofeele NexT. Selecția filmelor pentru Competiția Internațională și Competiția Națională a fost realizată și în acest an de către Oana Ghera și Massimiliano Nardulli. Selecționerii au ales voci noi care onorează încă o dată misiunea festivalului la această ultimă ediție, aceea de a descoperi și aduce în prim-plan atât filmele scurte cu adevărat inovatoare, cât și pe cei care le creează.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

11
/12
/18

Ziua Internaţională a Tangoului, sărbătorită în 11 decembrie începând din anul 1977, a fost proclamată în onoarea a două figuri legendare ale muzicii argentiniene: Carlos Gardel, Regele Tangoului şi Julio De Caro, ambii născuţi într-o zi de 11 decembrie/ În 1935 Carlos Gardel compunea „Por una cabeza”, unul dintre cele mai cunoscute tangouri din istoria muzicii. 

10
/12
/18

A 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit și-a desemnat câștigătorii sâmbătă, 8 decembrie 2018, într-o atmosferă emoționantă și plină de exuberanță. Premiul pentru cel mai bun film a revenit peliculei belgiene PABLO, în regia lui Sergio Guataquira Sarmiento.

10
/12
/18

METROPOLIS VIRAL. Filmul "Avengers: Endgame" bate recorduri chiar înainte de apariția sa în cinematografe. Lansat pe 7 decembrie, trailerul de aproape două minute și jumătate a înregistrat 289 milioane de vizualizări pe YouTube, Facebook și Twitter,  devenind cel mai vizionat trailer în primele 24 de ore de la lansare.

10
/12
/18

Bucharest Art Film Festival (BAFF) va proiecta în perioada 10-12 decembrie filme de(spre) artă la Galeria Halucinarium, din Calea Giulești 14. Art Film Festival încearcă la această a III-a ediție să creeze experiența ideală destinată publicului de cinema și zone conexe, aducându-l într-o galerie de artă timp de 3 seri. Programul fiecărei zile începe la ora 19:00, intrarea la proiecții fiind liberă în limita locurilor disponibile.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

07
/12
/18

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă față de ceilalți, și cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forțat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

07
/12
/18

Filmul Belgian GIRL, nominalizat la Globurile de Aur pentru Cel mai bun film străin, va deschide Oscar Weekend (18 - 20 ianuarie 2019, Cinema Elvire Popesco). "Oscar Weekend" are loc înaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 91-a ediție a premiilor Oscar (22 ianuarie), trofeele Oscar 2019 urmând să fie acordate în cadrul Galei din 24 februarie 2019. 

07
/12
/18

Cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film NexT pune reflectoarele pe Portugalia, cu două programe a câte cinci scurtmetraje reunite sub titlul Focus Portugalia. Primul program, The Heart and the Body, va fi proiectat sâmbătă, 15 decembrie, iar cel de-al doilea, On Politics, va putea fi văzut duminică, 16 decembrie, ambele la ora 16.30, la Cinema Muzeul Țăranului.

07
/12
/18

Filmul „Vice” al lui Adam McKay, o dramă despre fostul vicepreşedinte Dick Cheney, cu Christian Bale, Sam Rockwell, Steve Carell şi Amy Adams în distribuţie, a primit cele mai multe nominalizări la cea de-a 76-a ediţie a galei Globurilor de Aur. La categoria miniserial sau film de televiziune cele mai multe nominalizări, în număr de 4, le-a primit „The Assassination of Gianni Versace”.

06
/12
/18

În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al doilea război mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă. Îi desparte totul: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună.

05
/12
/18

"Amintirile nu aparţin numai trecutului. Ele ne determină viitorul." - Jeff Bridges. Câștigător al unui Oscar în 2010, pentru prestația din “Crazy Heart”, actorul american Jeff Bridges a împlinit, ieri, 69 de ani. 

Page 1 of 22412345...102030...Last »