Teatrul cel Mare
https://www.ziarulmetropolis.ro/teatrul-cel-mare/

Ideea unui teatru la Bucureşti se materializează în vremea domnului fanariot I.G. Caragea (1812-1818) prin grija fiicei sale, domniţa Ralu.

Un articol de Georgeta Filitti|9 Martie 2016

Într-o sală „de forma oului”, cu trei rânduri de loji şi 14 rânduri de bănci de lemn, toate îmbrăcate cu postav roşu, luminată cu lumânări de seu, de la Cişmeaua Roşie (cam la întretăierea străzii Berthelot cu Calea Victoriei) s-a jucat în limbile greacă, germană dar şi, meteoric, în română. E vorba de Hecuba, tragedia lui Euripide, tradusă de A. Naumescu. Rolul principal l-a interpretat Ion Heliade Rădulescu (fiind şi sufleur pentru ceilalţi!)

Vom vorbi cu alt prilej de soarta acestui teatru şi promotorii lui, de Eforia teatrelor, înfiinţată de Alexandru Suţu, ultimul domn fanariot, ca şi de activitatea Filarmonicii.

În 1846, vodă Bibescu decide ridicarea unui teatru naţional, demn de capitala ţării. Locul ales aparţinuse unui oarecare Şapte Cuie, apoi se ridicase acolo hanul Filaret. Pe locul acestuia şi  după licitaţii repetate, contestaţii, reclamaţii la Poarta Otomană („S-au despădurit munţii ţării” pentru  lucrarea arhitectului vienez Heft), înfiinţări  şi desfiinţări de comitete şi comisii, la 31 decembrie 1852 – în domnia lui Barbu Ştirbei – se inaugura Teatrul cel Mare. Construit „într-un stil nobil”, după mărturiile vremii, acesta avea 75 de loji, galerie şi 338 de staluri. Instalaţiile scenice fuseseră aduse de la Mannheim. De-a lungul timpului, spaţiile teatrului au fost decorate cu sculpturi şi picturi de interes artistic şi istoric: chipurile unor dramaturgi (Shakespeare, Molière, Schiller, I.L. Caragiale, V. Alecsandri) sau ale unor interpreţi (C. Nottara, Ion Brezeanu, Maria Ciucurescu, Maria Filotti) ş.a.

Specatacolul inaugural a cuprins piesa Zoe sau un amor romanesc (nu românesc!), localizare de Bobescu, muzica de Wachmann, cu actorul bucureştean Costache Caragiale şi focşeneanca Niny Valéry. În continuare s-au cântat mai multe arii din operele Lucrezia Borgia şi Lucia di Lamermoor, interpretate de trupa italiană condusă de Papa Nicola. La intrarea domnitorului şi a suitei sale, s-a cântat uvertura la opera Claca românească, de Wachmann. Presa vremii (Vestitorul românesc, Trompeta Carpaţilor, Bukarester Deutsche Zeitung) a relatat cu lux de amănunte desfăşurarea spectacolului, neuitând să prezinte în termeni ditirambici imaginea publicului: „Frumoasă amestecătură, în care erau reprezetate toate forţele şi toate graţiile, de la dama de rang înalt, cu fruntea scânteind de briliante, până la modesta burgheză în bonetă de tulpan alb şi în rochie simplă de muselin”. Într-un cuvânt, „toate clasele societăţii, toate stările comerţului şi ale burgheziei noastre alergară la această sărbătoare a cultului artelor”.

Sumele încasate au fost distribuite integral, „cu o scumpă cercetare şi nepărtinire”, nevoiaşilor din oraş.

E vremea de început a teatrului nostru, pe care Vasile Alecsandri, nemilos, o descrie astfel: „Jocul actorilor este în gradul cel mai înapoiat, încât orice piesă, bună sau rea, spirituală sau proastă, are aceiaşi soartă: e măcelărită fără milă… Lipsa de modeluri îi obligă a crea rolurile după o închipuire totdeauna greşită…, zbuciumându-se ca nebunii, mişcându-şi braţele ca telegrafele aeriene, întorcând ochii furioşi ca motanii înamoraţi şi răcnind cu aşa furie că publicul se întreabă: ce i-a apucat?”

A urmat un răstimp interesant, frământat, de aproape un secol, în care Teatrul Naţional a devenit o instituţie emblematică a oraşului. În august 1944, trupele germane aflate în retragere l-au bombardat fără milă şi n-a mai putut fi refăcut. Pe locul său, în ultimii ani, s-a ridicat hotelul Novotel, cu o faţadă ce cu greu aminteşte de frumuseţea Teatrului de altă dată.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

18
/10
/19

Pentru prima dată adaptat pentru teatru, „Mătușa Julia și condeierul” de Mario Vargas Llosa, unul dintre cele mai fascinante romane ale literaturii lumii, s-a transformat în spectacol și va avea premiera vineri, 18 octombrie, de la ora 19, la Studio „Uțu Strugari” al Teatrului Național Timișoara.

18
/10
/19

Spectacolul „Figuranta” un nou one-woman show cu Tania Popa, va avea premiera pe 3 noiembrie, ora 20.00, la Sala Pictura a Teatrului Naţional din Bucureşti.

17
/10
/19

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

16
/10
/19

„Turandot“ de Puccini continuă să fie unul dintre cele mai mari succese de operă ale regizorului Andrei Şerban. Montat iniţial pentru Los Angeles Olympic Arts Festival, „Turandot“ a avut premiera în 1984 la Royal Opera şi Covent Garden, cu o distribuţie excepţională.

16
/10
/19

Vineri, 18 octombrie, de la ora 19:00, Curtea Veche Publishing, Institutul Gurdjieff din România și Librăriile Cărturești vă așteaptă la o discuție despre volumul „Întâlniri cu oameni remarcabili” de G.I Gurdjieff. La discuție vor participa regizorul Andrei Șerban, Laszlo Hollan (reprezentant al Institutului Gurdjieff din Paris), Cantemir Mambet (traducătorul cărții, preşedinte al Institutului Gurdjieff din România).

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

Page 1 of 83312345...102030...Last »