Teatrul independent, o provocare sau un refugiu pentru artiști?
https://www.ziarulmetropolis.ro/teatrul-independent-o-provocare-sau-un-refugiu-pentru-artisti/

De ce preferă artiştii tineri să lucreze în sistemul teatral independent, care sunt riscurile meseriei din această sferă şi dacă beneficiile suplinesc în totalitate nevoia de expresie artistică, am aflat de la Chris Simion, Ionuţ Grama şi Mariana Cămărăşan.

Un articol de Judy Florescu|8 Septembrie 2014

Sâmbătă, 6 septembrie, în cadrul unei conferințe desfășurate înainte de spectacolele din Festivalului Undercloud, am aflat lucruri interesante de la trei dintre reprezentanții teatrului independent din București, care ne-au împărtășit realități din lumea lor, atât de fascinantă pentru privitori. 

DSC00331-001Chris Simion, regizor: Pentru mine teatrul independent e zona de risc, e zona în care mi-am permis să greșesc, e zona în care mi-am permis să experimentez. Spectacolele pe care le-am montat în teatrul de stat nu au nici o legătură cu cele pe care le-am făcut în independent. De 16 ani, pentru mine teatrul independent înseamnă forma de libertate pe care am avut-o ca să mă exprim într-o anumită perioadă a vieții mele așa cum mi-am dorit, cum am știut, cum am putut, cu mijloacele pe care le-am avut, cu limbajul de care am fost în stare.

Teatrul independent a fost exact ca un patinoar pe care am putut să mă dau fără să-mi dea nimeni indicații. Mi-am asumat în totalitate și partea de succes a unui proiect și partea de eșec a lui. Mi-am permis să opresc un spectacol când nu am reușit nici măcar să-l ridic după 2-3 repetiții. 99% din producțiile care se fac în teatrul independent nu au nici o legătură cu cele care se fac în teatrele de stat. O dată pentru că spațiile pe care le atacăm nu au nici o legătură cu teatrele clasice, cu dotările tehnice, cu dimensiunile unei scene clasice, cu toată echipa. Există o diferență de estetică, de ideologie, sunt multe planuri. Spectacolele independente s-ar dezvolta pe plan estetic și calitativ dacă ar beneficia de un producător. În teatrul independent ne izbim de faptul că nu ne putem pune în practică unele idei, deoarece nu avem rezolvări tehnice.


DSC00026-002Ionuț Grama, actor:
Pentru mine, teatrul independent e zona în care mă învârt, e locul cel mai comod, în care pot lucra cu oameni pe care îi știu.  Nu este o zonă pe care am ales-o conștient. Într-un fel, ea ne alege pe noi, actorii. Dar nu este singura zonă teatrală în care mă regăsesc și care mă definește. Nu pot să spun că dacă aș lucra vreodată într-un teatru de stat nu m-aș simți bine. Având în vedere cât de variat, pe toate formele și pe toate gusturile a ajuns teatrul independent în București în momentul de față, cred că s-ar putea să se estompeze linia asta dintre teatrul de stat și teatrul independent. În teatrul independent nu există o direcție repertorială, există un fel de ghiveci, care poate fi un lucru bun. Teatrul independent se confruntă și cu lipsa promovării targetate.

Mariana Cămărășan, regizor: Pentru mine, teatrul independent este zona celor mai intense lucruri, pentru că participarea celor care sunt aici este foarte mare. Aproape că este vorba despre viața ta în momentul în care faci lucrul ăsta. Nu încap jumătăți de măsură. Eu simt că în momentul ăsta, teatrul independent este într-o criză. A fost cucerit de zona comercială, de acele așteptări. Am fost de multe ori în situația în care în raport de propunere mi s-a cerut comedie pur și simplu. Orice spectacol bun, cred eu, are partea lui de umor, de profunzime, dar în momentul în care ți se spune comedie, intri într-un impas. Gândirea asta s-a propulsat către cei care încearcă să propună și atunci ei ajung să nu-și mai răspundă nevoilor personale de a da un subiect, ci nevoii de a trece de această cerință.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

30
/09
/18

Festivalul de film documentar fARAD propune la cea de-a 5-a ediție, care se desfășoară anul acesta în perioada 3-7 octombrie la Cinema Arta, o selecție de 12 filme inspirat selecționate, proiectate în prezența realizatorilor și conectate, mai mult decât oricând, la realitate. Tema acestei ediții este Trup/Suflet.

06
/08
/18

PREVIEW Am intrat în a doua jumătate a anului, iar cinematografia română se pregătește pentru filmele toamnei. Aproape 20 de titluri ar urma să ajungă pe marile ecrane, printre care unele semnate de Paul Negoescu, Radu Jude, Tudor Giurgiu, Radu Muntean sau Stere Gulea. „Touch Me Not” rămâne pentru 2019.

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

02
/04
/18

ANCHETĂ Continuăm demersul de a vi-i prezenta pe unii dintre cei mai promiţători tineri regizori români de film ai momentului. Nu au debutat încă în lungmetraj, dar sunt şanse mari – scurtmetrajele lor stau deja mărturie – să tot auzim de următorii cinci cineaști în anii care vor veni: Radu Matei Bărbulescu, Cecilia Felméri, Cristina Haneș, Luiza Pârvu și Andrei Răuțu.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

30
/12
/17

SPECIAL Cinema-ul de autor nu a murit, aşa cum îl deplâng cinefilii nostalgici. Se fac în fiecare an multe filme foarte bune – o arată şi topul celor mai reuşite titluri de ficţiune văzute în 2017. Poate că se găsesc mai greu, dar ele există şi aşteaptă să fie descoperite.

11
/12
/17

SPECIAL Anul 2017 nu a fost nici rău, dar nici extraordinar de bun pentru cinematografia română - nici un foarte mare film. 20 de filme de ficţiune lansate în săli, trei documentare bune, câteva prezenţe în festivaluri (însă fără Cannes), surprinzător de multe debuturi şi câţiva actori foarte tineri şi promiţători.

01
/06
/17

PREVIEW Începe a 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca (2-11 iunie). Pentru că la un eveniment cinematografic atât de mare este esenţial să ştii ce filme vrei să vezi sau merită văzute, Ziarul Metropolis vă propune un ghid.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

Page 1 of 41234