Teatrul social combate capitalismul
https://www.ziarulmetropolis.ro/teatrul-social-combate-capitalismul/

Suntem o societate de consum în care rareori produsele pe care le cumpărăm ne trebuie cu adevărat. Ignorăm propriile puteri şi ne lăsăm controlaţi de reclame ascunse sub un concept. Ce facem când teatrul ne aduce toate aceste elemente pe scenă?

Un articol de Judy Florescu|27 august 2014

Îi putem mulțumi sau mai degrabă ne putem da seama unde greșim cu libertatea neasumată de care avem parte? Teatrul social tratează subiecte sensibile, pe care mulți le ignoră, iar prin această ignoranță devin un fel de sclavi ai unui sistem de control.

Trupa BÉZNĂ de la Drama Center din Londra a adus pe scena teatrului independent românesc un spectacol cu temă socială, denumit Crime, care s-a jucat timp de 6 zile la Teatrul unteatru. S-a jucat la un festival de la  Suceava, iar la Londra a avut 8 reprezentații.

Când ai înființat proiectul teatral sub numele de BÉZNĂ Theatre London?

Sînziana Koenig,  consultant literar și producător

Sînziana Koenig, consultant literar și producător: Am înființat această trupă în 2013 după ce am terminat facultatea Drama Center de la Londra. Noi suntem o trupă de teatru politic și social, iar scopul nostru este să aducem schimbare socială în lume.  Eu fiind româncă și trăind aici până la 19 ani, simt că există foarte multe schimbări care se cer, mai ales legate de capitalismul dezlănțuit care distruge țara. România a fost în stare de șoc după Revoluție, a fost foarte vulnerabilă și bineînțeles că investițiile străine au exploatat, au creat o sărăcie inumană, iar noi suntem orbiți de toate corporațiile și nu ne dăm seama de ce ne e rău și de ce „era mai bine înainte‘‘.

Care a fost motivul pentru care ați  venit cu spectacolul în România?

Sînziana Koenig, consultant literar și producător: Am venit cu spectacolul Crime în România pentru că simțim că e nevoie de noi. Spectacolul a fost foarte bine primit, iar noi am fost copleșiți, pentru că știm că oamenii nu vor să audă ceea ce spunem noi. De ce ne-ar susține cineva, când noi de fapt demascăm un sistem care îi distruge pe foarte mulți? A fost incredibil. Oamenii ne susțin, sunt de acord cu noi. Există și oameni care suferă din cauza sistemului capitalist. E ușor să te gândești la oamenii defavorizați ca la niște statistici, iar când cineva ți le aduce pe scenă în carne și oase cu sentimente, cu suferințe și cu un trecut, e foarte greu să continui să fii inuman și crud.

Ce ai vrea să schimbe spectacolul vostru în viața unui om?

Sînziana Koenig, : După ce un om vede spectacolul, aș vrea să fie mult mai atent la ceea ce cumpără, la ceea ce are cu adevărat nevoie față de ceea ce  i s-a spus că ar avea nevoie. Nu cred că oamenii vor fi mai fericiți sau mai interesanți dacă folosesc anumite produse. Eu cred că această formă de capitalism neregularizat este tot o formă de totalitarism, numai că este un totalitarism invizibil. Noi suntem controlați, nu prin forță, ci prin ceea ce suntem convinși că avem nevoie. Ce ar putea oamenii să schimbe? Să fie mai atenți când votează, să nu cadă în apatia asta a votului și a impresiei că nu se va schimba nimic și să se documenteze.

Oare nu e foarte greu ca oamenii să schimbe ceva într-un sistem?

Sînziana Koenig: Știu că e foarte greu, pentru că în societatea capitalistă oamenii sunt stresați și nu au timp. E nevoie de foarte multă îndârjire și de foarte mult curaj, dar sperăm că le vom da posibilitatea oamenilor să combată acest lucru. Puterea stă în noi, oamenii. Dacă tu cumperi un suc al unui brand, compania respectivă va deveni mai bogată datorită ție, iar dacă nu cumperi acel suc, va sărăci. Noi avem foarte multă putere și nici nu conștientizăm acest lucru, pentru că ei ne fac să ne simțim atât de mici. Noi suntem cei care contăm.

Cum ai creat o piesă de teatru social?

foto Elena Simion

Nico Vaccari, scriitor și regizor

Nico Vaccari, scriitor și  regizor: Acum doi ani am recitit cartea lui Dostoievski Crimă și pedeapsă și în același timp strângeam articole din ziarele britanice despre mișcarea de austeritate în Anglia, unde Guvernul conservator a tăiat ajutoarele sociale. Asta înseamnă că a înlăturat beneficiile pentru persoanele cu dizabilități, pentru mamele singure și pentru studenți. Articolele pe care le colecționam erau despre studenți care erau îngropați în datorii din cauza privatizării companiei britanice de finanțare a studiilor universitare. Din cauza acestui fapt mulți studenți s-au sinucis sau și-au omorât rude pentru a obține bani și a-și termina studiile.

De ce ai simțit nevoia de a semnala la microfon faptul că un spectator are telefonul deschis?

foto Elena Simion

Mathew Wernham, actor

Mathew Wernham: Astfel i-am amintit publicului că există și o altă lume în afara teatrului în care se află. Așadar, ei văd ceva care se întâmplă în timp real în fața lor, dar trebuie să nu uite că lucrurile prezentate pe scenă se întâmplă și după spectacol. De aceea nu putem ignora ceea se întâmplă în timpul spectacolului mai ales din partea publicului. Fiecare reprezentație este diferită pentru că piesa se schimbă în permanență. Regizorul dorește mereu să schimbe sau să adapteze ceva din spectacol, de aceea își aduce mentorii în public pentru a avea parte de feed-back.

Care este elementul de stilistică distinctiv al acestui spectacol?

foto Elena Simion

Oliver Longstaff Milton, actor

Oliver Longstaff Milton: La Drama Center aveam un curs care se numea Analiza Personajului, care aborda producerea de energii la care îți supui corpul. Fiecare propoziție, fiecare cuvânt al personajului are o energie la baza sa. Avem un stil foarte precis de a ne construi personajele. Metoda de lucru a actorilor români este foarte diferită de cea a englezilor. Am fost foarte impresionat de spectacolul Blackbird de la unteatru. Stilul de teatru românesc mizează mai mult pe emoții, pe duioșenie. Am auzit că românii merg la teatru ca să evadeze, la fel cum și eu merg la cinema sau la teatru la Londra. Odată ce mă aflu în sală, în public, știu că e timpul să uit de probleme. Am avut și eu probleme cu finanțarea studiilor de către companiile private și pe această cale îi sfătuiesc pe oameni să nu facă nici un fel de împrumut bancar.

Care crezi că este importanța teatrului social în zilele noastre?

DSC_3048-002

Theo St. Claire, actor

Theo St. Claire: Cred că este foarte important ca o astfel de piesă să fie pusă în scenă. Suntem oameni care au un mesaj de transmis celor care vin să-i vadă. Suntem învățați că acest lucru este una dintre menirile artei. Și ne bucurăm dacă atingem ceva în spectatori prin Crime. Sunt lucruri pe care lumea nu le ia în considerare în mod normal, iar artiștii au responsabilitatea să le expună pe scenă într-o poveste desprinsă din cotidian. În Marea Britanie există un singur teatru de stat, în rest sunt numai teatre private, dar această casă veche, unteatru, este un loc fantastic, iar dacă acest loc ar exista în Londra, ar fi foarte popular. Cred că România este o țară specială în care oamenii își pot găsi soluții la cum să se descurce în sistemul capitalist. Trebuie să faci alegerile potrivite din timp și poate îi influențezi și pe alții în sensul bun al cuvântului.

Cum se tranformă spectacolul cu fiecare reprezentație în parte?

Angel Lopez-Silva, foto Elena Simion

Angel Lopez-Silva, actor

Angel Lopez-Silva: Nico și Sînziana au lucrat cu noi în așa fel încât spectacolul să puncteze dezavantajele unui sistem capitalist. În fiecare zi, noi, actorii, vedem ceva nou pe stradă sau în locurile în care ne ducem, sau citim o știre nouă, pe care vrem s-o introducem în piesă. Adăugăm replici noi, deși personajele rămân aceleași. În vreme ce societatea se degradează, din nefericire, spectacolul trebuie să se schimbe în funcție de asta, trebuie să fie cât mai aproape de cum este lumea acum, în momentul în care vorbim. Am studiat teatrul social în facultate, iar acum explorăm, experimentăm și descoperim totul în camera de repetiții.

Angel Lopez-Silva, foto Elena Simion

foto: Elena Simion

 

25
/06
/13

MEMORIA CULTURALĂ Alexandru Tocilescu (1946-2011) şi-a povestit viaţa, pe 27 martie 2011, într-una dintre Conferinţele Teatrului Naţional din Bucureşti, „Despre teatru şi ale lui“. Atunci, regizorul a mai vorbit şi despre: nostalgiile copilăriei şi ale tinereţii, lecturi, emoţii şi extravaganţe.

17
/06
/13

REPORTAJ „Când păşeşte pe scenă, o prim-balerină trebuie să-ţi oprească respirația“ spune Andra Ionete, prim-balerină la Opera Naţională Bucureşti. Pentru plutirea din timpul dansului, ea plăteşte cu rutina repetiţiilor, de câteva ori pe zi.

27
/04
/13

Dragoş Stoica, fotoreporterul Ziarului Metropolis, şi-a instalat superobiectivul Nikon de 600 de mm pe un trepied, în balconul apartamentului său din Bucureşti, şi a aşteptat să răsară luna. Vă prezentăm şapte imagini spectaculoase, realizate în ultimele şapte zile