“Când am intrat în teatru nu mi-am spus că vreau să fiu o mare actriţă. Am lăsat lucrurile să curgă de la sine. La-nceput trebuie să înveţi. De fapt în meseria asta înveţi tot timpul.”– Teodora Mareş. Frumoasa actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti, devenită celebră după rolul din „Declaraţie de dragoste” (filmul care a umplut până la refuz sălile de cinema înainte de 1989), îşi serbează astăzi cea de-a 55-a aniversare!
Un articol de Petre Ivan|27 octombrie 2017
Teodora Mares a copilărit într-un sat buzoian, apoi a plecat împreuna cu mama sa la Brăila, unde a făcut şcoala primară şi a început să practice atletismul de performanţă.
În 1981 a absolvit un liceu de construcţii cu specializarea arhitectură, iar în 1983 a intrat prima la UNATC Bucuresti, la clasa Octavian Cotescu – Gelu Colgeac.
Admiterea la Teatru a fost o întâmplare. N-aș putea să spun că îmi doream foarte mult, nici nu îmi trecuse prin cap, dar s-a produs o întâlnire între mine și un om care făcea meseria asta. E vorba despre un actor care pregătea în fiecare an copii pentru Facultatea de Teatru și Film. Acesta a rugat o colegă mai mare să remarce la liceu o fată și un băiat, mai deosebiți. A venit la mine și la colegul meu de bancă. Ne-am dus să vedem despre ce e vorba. Am rămas să fac pregătirea mai departe, colegul meu nu… . – Teodora Mareş.
În timpul facultăţiia fost distribuită în celebrul Declaraţie de dragoste, regizat de Nicolae Corjos, unde a interpretat rolul Ioanei Popa, care i-a adus recunoaşterea talentului şi popularitate.
Se întâmplă lucruri curioase de pe urma filmului… O doamnă în vârstă a venit după un spectacol în culise şi mi-a sărutat mâna, vă daţi seama?, şi eu eram o puştoaică de 26-27 de ani… Primeam buchete de flori, de nu puteam să le cuprind cu braţele şi nu aveam unde să le pun în autocarul cu care circulam. Ţin minte că o florăreasă a luat toate florile din găleată şi mi le-a pus în braţe…. – Teodora Mareş.
A mai fost distribuită apoi în filme ca: În fiecare zi mi-e dor de tine, Extemporal la dirigenţie, Moromeţii sau O vară cu Mara, Harababura etc.
Pe scenă, a fost actriţă la Teatrul de Stat din Sfântu Gheorghe, în perioada 1987-1990. În 1990 s-a transferat la Teatrul Municipal din Ploiești, pentru ca între 1990-1994 să fie actriţa Teatrului Nottara din București.
În 1994, după o perioadă de 2 ani în care nu mai este distribuită în nici un rol, se transferă la Teatrul Național I.L. Caragiale din București, pe scena căruia joacă și în prezent.
Am trăit momente interesante, care ar fi putut fi periculoase pentru mintea şi sufletul meu. Noroc că eu sunt o persoană echilibrată şi nu mi-a luat Dumnezeu minţile, pentru că putea să mi se urce la cap, dar am menţinut balanţa. – Teodora Mareş.
Foto: Teodora Mares – facebook