Teodora Moroșanu (Rockabella), de la A la Z
https://www.ziarulmetropolis.ro/teodora-morosanu-rockabella-de-la-a-la-z/

Teodora Moroşanu, solista trupei Rockabella, conturează, într-un interviu sub formă de alfabet, o hartă emoţională şi personală a traseului său artistic. Trupa Rockabella va concerta în cadrul festivalului Living Rock 2021, care are loc în perioada 20-22 august, pe Plaja Tuzla (Constanţa).

Un articol de Dan Boicea|19 august 2021

A – Art Rock: Definește atât muzica pe care o creez împreună cu Rockabella, cât și mișcarea pe care încercăm s-o declanșăm. Credem că pentru a construi o comunitate artistică solidă trebuie, mai înainte de toate, să creăm artă împreună. Când formele de artă se întâlnesc, poveștile prind super-puteri.

Pentru lansarea single-ului nostru “Corp Străin” am organizat o expoziție de sculptură cu lucrări din arhiva Liceului Nicolae Tonitza. Am vrut să atragem atenția la importanța artei pentru tineri, la cât de valoros poate fi pentru un copil, refugiul artistic. Și cât de frumos se exprimă ei în acei ani de formare. Crud, sincer, necizelat, real.

B – Brașov: Doar ce m-am întors de la Brașov, unde am petrecut două zile minunate alături de trupă. Am concertat acolo în cadrul festivalului Tam Tam și deși nu mai cântasem în Brașov de multă vreme, experiența a fost absolut minunată. 

C – Cântece-poveste: Așa numim noi piesele Rockabella, cântece-poveste despre momentele care ne transformă. 

D – Dragoste:  E ușor de trecut cu vederea. Ne obișnuim cu ea pentru că nu trăiește în gesturi mari. Trăiește în cafeaua caldă de dimineață și hanoracul pus în ghiozdan, în caz că ți se face frig. Într-o îmbrățișare și un moment de liniște atunci când ai nevoie de ele. În cuvintele de încurajare și râsul cu lacrimi. Hai să căutăm mai atent dragostea, e posibil să fie acolo și nici să nu ne dăm seama.

E – Evo: Prima mea trupă. Ne-am format în 2004, cântam rock-alternativ și eram printre (foarte) puținele trupe de gen din România, cu tipă la voce.

F – Feminism: Pentru că trebuie să încurajăm cât mai multe femei să urmeze o carieră artistică, dacă asta își doresc. Pentru că șansele încă nu sunt egale și ar trebui să fie.

G – Guano Apes: O trupă rock-alternativ din Germania pe care am ascultat-o obsesiv când eram în liceu. Mi se spunea că vocea mea seamănă cu a solistei lor, Sandra Nasić, și pentru mine ăsta era cel mai mișto compliment. 

H – Hagstrom Ultra Suede: Prima chitară electrică pe care mi-am cumpărat-o singură.

I – Iata-ne aici: Cântecul Rockabella despre momentul în care ne găsim într-o situație în care nu ne-am fi imaginat vreodată că am putea fi. Și totuși, iată-ne aici… E un cântec care a rezonat extrem de puternic cu oamenii din jurul nostru, mai ales în contextul pandemiei.

J – James Maynard: Solistul trupei Tool și probabil muzicianul care m-a influențat cel mai mult. Contrastul dintre sensibilitatea și violența muzicii lor, precum și versurile cu straturi peste straturi de semnificații, atât de atent scrise și intens interpretate, mi-au definit standardul pentru ce înseamnă un vocalist și compozitor.

K – Karnivool: O trupă de rock progresiv din Australia pe care o iubesc. I-am văzut acum mulți ani live la Brașov și-mi doream foarte mult să-i revăd. De ziua mea am primit bilete la concertul lor de la Berlin din mai, anul viitor.

L – Living Rock: Festivalul de muzică rock-alternativ de la Tuzla, ce se ține între 20 și 22 August. E un weekend pe care-l aștept cu mare nerăbdare pentru că va fi acolo întreg tribul nostru de nebuni frumoși. Cele mai faine trupe din muzica independentă de la noi și cei mai mișto oameni din industrie,  împreună pentru un weekend la mare. Ce poate fi mai tare?  Și desigur, Rockabella cântă acolo vineri, 20 august.

M – Mamă: Am un băiețel de 8 ani. Când s-a născut, am luat o pauză de la muzică, crezând că e momentul să mă calmez, să termin cu visele și să mă „fac mare”. Mai târziu, am înțeles că cel mai bun lucru pe care pot să-l fac pentru copilul meu, e să nu renunț la mine. Vreau să cresc un om curajos, puternic și determinat, iar o mamă care-și abandonează pasiunea de dragul convenabilului nu e un exemplu potrivit. 

N – Nina Cried Power: Un cântec de la Hozier, dedicat Ninei Simone, precum și tuturor muzicienilor și poeților care au folosit arta lor pentru a răsturna status quo-ul. M-a făcut să înțeleg importanța noastră ca artiști, privilegiul de a putea fi poeții unei generații și m-a făcut să-mi pun problema: ce vrem să lăsăm în urmă?

O – Onut: A fost numele tatălui meu, muzician și el, cenaclist. El m-a învățat primele acorduri la chitară, să nu mă opresc niciodată din citit și că umorul e o unealtă extrem de folositoare. M-a învățat să nu-mi fie frică de nimeni, nici chiar de mine însămi.

P – Putere: Arta ne vindecă și ne dă putere să mergem mai departe. Citim o carte și ne regăsim în personajul principal, ascultăm un cântec și ne auzim emoțiile, privim un tablou și ne pierdem în formă și culoare. E putere în artă și noi avem nevoie de ea.

R – Rockabella: E mai mult decât mi-am imaginat că poate fi o trupă. Ador oamenii din trupa mea, sunt niște muzicieni incredibil de talentați, sunt ambițioși, înțelepți și au răbdare cu mine (ceea ce nu e ușor). 

S – Sculptura: M-a învățat că orice corp are nevoie de o armătură, un schelet pe care să construiești. A fost refugiul meu atunci când nu-mi găseam adăpost și mi-a permis să mă exprim când cuvintele nu erau de ajuns. 

T – Timp: Mult prea mult și niciodată destul. Uneori simt că durează prea mult să obțin ceva și alteori simt că nu-mi ajunge timpul să fac tot ce-mi doresc.

U – Uman: Mă fascinează tot ceea ce e profund uman. Contradicțiile din oameni, acel dans dintre instinct și rațiune. Imperfecțiunile care duc cumva la echilibru, haosul care ne face mai puternici. 

V – Vulnerabilitate: Vulnerabilitatea este măsura curajului nostru singura poartă spre conexiunea adevărată.

X – aXl Rose: Solistul de la Guns’n’Roses. Una din cele mai vechi amintiri ale mele legate de muzica rock este finalul de la November Rain în care Axl ține acea notă interminabilă. Mi s-a părut ridicol și în același timp incredibil de mișto.

Z – Zen: Îmi doresc foarte mult câteva zile de liniște, de zen. Fără semnal la telefon, fără notificări, fără mailuri, fără calendar. Doar aer curat și liniște. Și poate, marea…

Bilete la singurul festival de rock alternativ de la mare, din weekendul 20-22 august, găsiți aici.

Festivalul Living Rock, unicul festival de alternativ de la mare, are ca scop promovarea scenei underground din România și sprijinirea artiștilor din zona de rock alternativ. Construit pe conceptul unic de combinare a rock-ului alternativ cu frumusețea Mării Negre, evenimentul are loc în aer liber, pe plaja Tuzla, una dintre cele mai frumoase plaje din România. Citiți mai multe despre festival, aici.



22
/12
/16

Scenograful Ștefan Caragiu, decan al Facultății de Teatru al UNATC București, crede că talentul se împarte în mod egal pe generații. Consideră că studenții au dreptul și chiar obligația de a se revolta atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum trebuie.

20
/12
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Alina Petrică are 27 de ani. Joacă în „Aglaja”, la Centrul Cultural „Bălcescu”, în „Mon Cabaret Noir”, la Teatrelli, în „(D)efectul Placebo”, la Teatrul Național, în „Îmblânzirea scorpiei”, la Teatrul de Comedie, și este, din acest an, angajată a Teatrului Mic din București.

19
/12
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).

13
/12
/16

Emanuel Pârvu, membru al juriului care a selectat zece actori tineri pentru spectacolul aniversar al Teatrului Metropolis, este convins că noua generație de actori poate fi încurajată prin șansă. La rândul său, își amintește în rândurile care urmează cum la început de drum a avut ocazia de a învăța de la oameni de teatru precum Victor Rebengiuc, Marcel Iureș și, mai ales, Liviu Ciulei.

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.