Terorism de bucătărie și “Dumnezeu”
https://www.ziarulmetropolis.ro/terorism-de-bucatarie-si-dumnezeu/

Marţea sunt trei ceasuri rele! Aşa am auzit. Acum m-am convins. Ca orice bărbat care se respectă la mijlocul săptămânii, la ceas tainic de amurg canicular, pregăteam o fleică la gratar şi un sos de piper cu fulgi de ardei iute, reţetă proprie. Cum acţiunea părea să treneze am apucat telefonul de o aripă şi am început să navighez pe internet.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|6 Iulie 2016

La recomandarea amicului Sile, am ajuns la un text al lui Liviu I., jurnalist educat la același liceu ca și mine. Titlul textului, „A murit Dumnezeu” , m-a agățat ca pe un biban mic într-un cârlig mare.

În timp ce eram scufundat în text, dintr-o dată, la 50 de centimetri de mine a avut loc o explozie care m-a făcut să arunc telefonul în tavan și pe mine să mă așez brutal la nivelul gresiei.

Talentatul domn Dede's, între o friptură fragedă şi un meci crocant de la Europeanul Metropolis

Talentatul domn Dede’s, între o friptură fragedă şi un meci crocant de la Europeanul Metropolis

Instantaneu am priceput ce este în sufletul celor prinși în mijlocul unui atentat terorist, simteam pericolul, dar nu știam de unde vine, cine îl generează și cât de mare este.

În timp ce analizam textura gresiei și îmbinările pe lung și pe lat, am aflat că și cealaltă parte a familiei, provenită de la sud de Dunăre, poftise la niște vinete la cuptor, cu oțet și alte ingrediente secrete.

O vânătă, posibil indispusă de soarta ei, a explodat pur și simplu, reușind să umple cuptorul de semințe și pe mine de penibil. Cu sufletul în palma stângă, tremurând ca o frunză de plop, am decis să mă repun pe picioare cu un vin alb de Huși.

Când îmi revenisem parțial, am gustat din sosul de piper. O nouă explozie mi-a pulverizat cerul gurii. Mă așteptam la picanterii, dar nu la foc alimentat cu grenade sub formă de sos.

Cu lacrimi în ochi, am abandonat temporar masa și am terminat textul, unul foarte bun.

P.S.

Constatare:

„Dumnezeu„ din satul lui Liviu I. era un tip respectat pentru argumentele pe care le putea impune cu croșee de stânga și directe de dreapta. Mi-am adus aminte că și în comuna mea exista un „Dumnezeu„, era respectat pentru că săpa puțuri și aducea oamenilor apă. Ce diferențe uluitoare la câțiva kilometri distanță.

Foto: Dede’s,  povestile lui dedes  – facebook

11
/12
/18

Au între 70 și 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

16
/09
/18

Se ştie că urăsc vânătoarea. Un fost coleg de şcoală, vânător pasionat, mi-a relatat azi o scenă care mi-a făcut rău: "Eram mai tânăr, îmi luasem puşcă şi uceniceam pe lângă nea X, care organiza vânători de capre în pădurea Udeanca. Veneau mahări din CC şi chefuiau câte o săptămână. Eu făceam pe gonaciul cu câţiva inşi.

13
/09
/18

Un autobuz aglomerat. Piţiponci şi piţipoance stau pe Facebook. Zdrahoni - venind de la muncă, mirosind a transpiraţie. Un candidat la un seminar teologic (un pulifrici citind despre semiologia Crucii) subliniază cu aplomb într-o cărticică. În maşină urcă o ţigancă în braţe cu un copil de maximum 7 luni.

12
/09
/18

Dar să vedem ce cumpărături a mai făcut între timp scriitorul şi scenaristul Florin Lăzărescu, care, luna trecută, după cum aflam de pe pagina dumnealui de facebook, asista neputiincios la moartea propriului caucic. (www.ziarulmetropolis.ro/moartea-cauciucului-domnului-lazarescu/)

03
/09
/18

Veşnicia s-a născut la Poșta Română. Dacă ai de ridicat ceva, orice, și ai în față 2 persoane, poți spune că e o coadă îngrozitoare, durează cel puțin 30-40 de minute să ajungi în fața funcționarului. Când sunt mai mult de 10 persoane îți poți scrie liniștit testamentul.

15
/08
/18

Vineri, exact când țara mea arăta cât este de bolnavă, o parte din corpul meu derutant (cea interioară) a decis să mă lase baltă. Organele de bun simț au făcut asta în cadru organizat, în spital (Witting), unde mă aflam de două zile.

08
/08
/18

Unele străzi mor, dacă oamenii care le-au iubit nu mai păşesc pe acolo. Ieri am văzut din maşină bulevardul pe care se află APACA, aproape de Piaţa Leul. Dincolo de clădirea pomenită mai sus se afla UMEB, unde lucra tatăl meu.

Page 1 of 1012345...10...Last »