Terorism de bucătărie și “Dumnezeu”
https://www.ziarulmetropolis.ro/terorism-de-bucatarie-si-dumnezeu/

Marţea sunt trei ceasuri rele! Aşa am auzit. Acum m-am convins. Ca orice bărbat care se respectă la mijlocul săptămânii, la ceas tainic de amurg canicular, pregăteam o fleică la gratar şi un sos de piper cu fulgi de ardei iute, reţetă proprie. Cum acţiunea părea să treneze am apucat telefonul de o aripă şi am început să navighez pe internet.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|6 iulie 2016

La recomandarea amicului Sile, am ajuns la un text al lui Liviu I., jurnalist educat la același liceu ca și mine. Titlul textului, „A murit Dumnezeu” , m-a agățat ca pe un biban mic într-un cârlig mare.

În timp ce eram scufundat în text, dintr-o dată, la 50 de centimetri de mine a avut loc o explozie care m-a făcut să arunc telefonul în tavan și pe mine să mă așez brutal la nivelul gresiei.

Talentatul domn Dede's, între o friptură fragedă şi un meci crocant de la Europeanul Metropolis

Talentatul domn Dede’s, între o friptură fragedă şi un meci crocant de la Europeanul Metropolis

Instantaneu am priceput ce este în sufletul celor prinși în mijlocul unui atentat terorist, simteam pericolul, dar nu știam de unde vine, cine îl generează și cât de mare este.

În timp ce analizam textura gresiei și îmbinările pe lung și pe lat, am aflat că și cealaltă parte a familiei, provenită de la sud de Dunăre, poftise la niște vinete la cuptor, cu oțet și alte ingrediente secrete.

O vânătă, posibil indispusă de soarta ei, a explodat pur și simplu, reușind să umple cuptorul de semințe și pe mine de penibil. Cu sufletul în palma stângă, tremurând ca o frunză de plop, am decis să mă repun pe picioare cu un vin alb de Huși.

Când îmi revenisem parțial, am gustat din sosul de piper. O nouă explozie mi-a pulverizat cerul gurii. Mă așteptam la picanterii, dar nu la foc alimentat cu grenade sub formă de sos.

Cu lacrimi în ochi, am abandonat temporar masa și am terminat textul, unul foarte bun.

P.S.

Constatare:

„Dumnezeu„ din satul lui Liviu I. era un tip respectat pentru argumentele pe care le putea impune cu croșee de stânga și directe de dreapta. Mi-am adus aminte că și în comuna mea exista un „Dumnezeu„, era respectat pentru că săpa puțuri și aducea oamenilor apă. Ce diferențe uluitoare la câțiva kilometri distanță.

Foto: Dede’s,  povestile lui dedes  – facebook

25
/05
/18

Dacă viaţa mă plasează de cele mai multe ori în contexte plăcute, eu am grijă să fac pe dos. Să stai în autobuz lângă o femeie, nici urâtă nici frumoasă, nici tânără dar nici foarte matură, care vorbeşte la telefon nu pare să reprezinte o alegere greşită. Doar că femeia vorbeşte şi nu pare deranjată că toată lumea din autobuz află cum viaţa ei sentimentală, socială, sexuală, a fost distrusă de un terchea-berchea de bărbat.

23
/05
/18

Am dorit totdeauna să am în curte cireşi şi m-am străduit ani în şir să-mi realizez visul. Cei mai mulţi s-au uscat. A rămas primul pe care l-am sădit. Fiind bolnav, anul acesta nu m-am putut bucura de florile sale. Nu le-am văzut.

22
/05
/18

Nu mai e cu noi Lucian Pintilie! Mă feresc să folosesc alt cuvânt, altă formulă. Zic doar „nu mai e cu noi Lucian Pintilie!”, pentru că nimic din exprimările comune n-ar fi compatibil cu cel care a fost reperul esențial, sine qua non, de la primul la cel mai recent „val” al cinematografiei românești.

16
/05
/18

Regizorul de teatru și film Lucian Pintilie a murit miercuri, la vârsta de 84 de ani, la Spitalul Elias din București. El lasă în urmă o serie de spectacole de teatru, în țară și străinătate, care au făcut istorie, iar opera sa cinematografică a fost una din cele mai importante din estul Europei.

15
/05
/18

Moto: „Nu se termină niciodată, fiule, nu se mai termină…”

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

03
/05
/18

“Onorabili concetățeni, fraților, iertați-mă fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea m-a tulburat așa de tare, suindu-mă la această tribună, pentru a vă spsune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale, în aceste momente solemne că mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei... (...)” – Cațavencu, O scrisoare pierdută.

03
/05
/18

Astăzi, 3 mai, este celebrată Ziua mondială a libertăţii presei. Pare și un bun prilej pentru a ne aminti câteva dintre bancurile, scenetele și „șopârlele” de altădată.

25
/04
/18

Întrucât azi a fost ziua de naștere a nefamilistului Andy Bell și, posibil, va fi ultima zi la postul public (dacă nu cumva a fost chiar aseară!) pentru simpaticului 4ru (Dragoș Pătraru, pentru generația care a cântat în Piață, în urmă cu 28 de ani, Imnul Golanilor), susțin cu tărie de caracter, dar fără argumente irefutabile, că mult așteptatul miting pentru susținerea familiei tradiționale ar merita un imn oficial cu titlul Oh L'Amour.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.