„The Disaster Artist”. Hollywood – când și eșecul înseamnă succes
https://www.ziarulmetropolis.ro/the-disaster-artist-hollywood-cand-si-esecul-inseamna-succes/

CRONICĂ DE FILM „The Disaster Artist”, de James Franco – sau cum să faci un film onorabil despre un film foarte prost, dar celebru.

Un articol de Ionuţ Mareş|14 ianuarie 2018

Greu de spus dacă există și autoironie în gestul lui James Franco de a-și da rolul principal și de a regiza „The Disaster Artist”, despre cum a fost realizat „The Room” (2003), considerat sau, mai degrabă, promovat ca „cel mai prost film”, devenit însă cult datorită eșecului răsunător și mai ales bizareriei celui care l-a finanțat, produs, regizat și jucat – misteriosul și excentricul personaj Tommy Wiseau.

Cunoscut publicului larg în primul rând ca actor, James Franco este și un neașteptat de prolific regizor, însă cele mai multe din filmele pe care le-a regizat sunt relativ neștiute. În 2013, reușea totuși performanța să aibă două filme în două mari festivaluri: „As I Lay Dying”, în secțiunea Un Certain Regard de la Cannes, și „Child of God”, chiar în competiția principală de la Veneția.

Cu un scenariu bazat pe o carte de succes – „The Disaster Artist: My Life Inside The Room, the Greatest Bad Movie Ever Made” –, scrisă de un actor din „The Room” împreună cu un jurnalist, „The Disaster Artist” i-a adus în toamnă lui James Franco premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de la San Sebastian (într-o competiție în care s-au aflat și două titluri românești, „Pororoca”, de Constantin Popescu, și „Soldații. Poveste din Ferentari”, de Ivana Mladenovic).

Și l-a propulsat în circuitul galelor de premiere din America de la începutul acestui an, în special pentru rolul său – interpretarea tocmai i-a fost răsplătită cu un Glob de Aur, însă apoi starul a fost acuzat de câteva femei de „comportament inadecvat” si „hărțuire sexuală”, într-un scandal încă în desfășurare.

Sunt două tipuri de filme foarte proaste. Cele la care poți să râzi de umorul involuntar, într-un soi de valorizare conștientă a prostului gust: este ceea ce, în finalul din „The Disaster Artist”, se sugerează că s-ar fi întâmplat și cu „The Room”, când publicul de la premieră, deci inclusiv echipa de producție (mai puțin protagonistul), a transformat stânjeneala că asistă la ceva ridicol într-un râs sănătos, urmat de aplauze.

Dar există și acele filme foarte proaste care pot inhiba în spectator până și înclinația de a privi cu detașare și de a lua în derâdere eșecul. Și asta tocmai pentru că apare revelația: există un om, regizorul, care nu își dă seama că este complet lipsit de talent și nu sesizează ridicolul, implicând în încercarea sa zeci de persoane – este vorba, în fond, de o dramă personală (Acum doar câțiva ani, în calitate de jurnalist și cronicar, am asistat eu însumi, jenat, la „premiera de gală” a unuia dintre cele mai proaste filme românești realizate vreodată, la finalul căreia s-a și aplaudat, însă aparent mai mult din complezență și pentru că la un astfel de eveniment participă cei care au lucrat la film și cunoscuți ai lor).

„The Disaster Artist” este în primul rând o comedie. Însă unul din meritele lui James Franco este că reușește să îi dea un oarecare relief protagonistului pe care îl joacă, într-o interpretare convingătoare (provocarea de a juca bine un actor prost). Tommy Wiseau nu este doar un personaj caricatural și antipatic, pe seama căruia se râde – deși rămâne misterios până la capăt, sunt momente când se lasă de înțeles că sub ciudățenia sa aparent spontană s-ar ascunde străfulgerări de luciditate.

Însă James Franco nu plusează nici în această direcție – relația dintre Tommy Wiseau și actorul aspirant, Greg (jucat de fratele lui Franco, Dave), pe care îl ia cu el la Los Angeles și îl distribuie în film este folosită, cu reținere, pentru a oferi câteva posibile piste de înțelegere a psihologiei personajului și a contrabalansa prin tușe de dramatism comicul, pe alocuri forțat, din secvențele de filmare de la „The Room”.

Lăudabil este și că James Franco evită riscul ca în cvasi-parodia sa să adopte un stil pretențios, care să sugereze o poziție de superioritate față de filmul din film: imaginea este simplă, fără stridențe, iar regia nu iese în evidență, lăsând în prim-plan personajele și firul narativ.

Ironia care străbate „The Disaster Artist”, și care contribuie la farmecul său (pentru cei dispuși să accepte convenția lui James Franco și a scenariștilor săi, Scott Neustadter și Michael H. Weber), este că, la Hollywood, chiar și un uriaș eșec poate deveni un succes.

James Franco nu pare să se ia foarte tare în serios, astfel că „The Disaster Artist” are o lejeritate binevenită, poziționându-se ca un alt fel de film despre cinema, deglamourizant. Însuficient însă pentru a-l face și titlu memorabil: comicul este ușor repetitiv, deloc vizual și mizează aproape exclusiv pe exagerarea presupusei extravaganțe a lui Tommy Wiseau, pe accentuarea lipsei sale de talent de actor și regizor. Și nu este chestionată ideea de kitsch – de aici și o ușoară autocomplezență.

„The Disaster Artist” („Un artist numit dezastru”) a intrat în cinematografe la 12 ianuarie.

09
/03
/15

De la Summit Entertainment vine pe marile ecrane Insurgent – un film cu Shailene Woodley, Theo James, Kate Winslet și Naomi Watts, parte a seriei Divergent, în regia lui Robert Schwentke. Insurgent se lansează în România pe 20 martie, în IMAX 3D.

09
/03
/15

Angelina Jolie este subiectul unei serii de fotografii alb-negru, care o prezintă pe actriţă în intimitate, singură şi alături de unii dintre copiii ei, pictorialul fiind realizat de soţul vedetei, actorul Brad Pitt.

08
/03
/15

Teatrul „Gong” Sibiu și microFILM prezintă duminică, 15 martie, de la orele 18:00 și 20:30, proiecția de gală a filmului „Aferim!” în regia lui Radu Jude, câștigătorul trofeului „Ursul de Argint” la Festivalul de Film de la Berlin din acest an.

08
/03
/15

Robert De Niro a plătit fiscului american suma de 6,4 milioane de dolari, după ce autorităţile au pus sechestru pe un apartament pe care starul îl deţine în cartierul newyorkez Tribeca, încercând să îl oblige astfel pe actor să îşi achite taxele datorate.

06
/03
/15

Actorul Bruce Willis va debuta pe Broadway într-un spectacol de teatru ce va avea la bază romanul "Misery" scris de Stephen King.

06
/03
/15

"Erotic Shorts", o colecţie curajoasă de scurtmetraje prin care este înfăţişată "chimia" iubirii, va fi prezentată pe 20 şi 21 martie, la CinemaPRO din Bucureşti, la ediţia de primăvară a ShortsUP.

06
/03
/15

"Aferim!", lungmetrajul pentru care Radu Jude a fost premiat cu Ursul de Argint pentru cea mai bună regie la Festivalul de la Berlin, va avea premiera nord-americană la cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Tribeca de la New York, în secţiunea Spotlight.

06
/03
/15

De la regizorul District 9 şi Elysium, “Chappie” aduce pe marile ecrane povestea unei lumi ce se află sub controlul poliţişti androizi robotizaţi. Oamenii nu se pot înţelege cu ei, nu pot negocia nimic, pentru că roboţii sunt atotputernici,” explică regizorul Blomkamp.

05
/03
/15

CRONICĂ DE CARTE Apărută recent în limba română la editura UNATC Press, „Note despre cinematograf” a lui Robert Bresson este la fel ca stilul filmelor marelui şi neîncadrabilului cineast: suplă, austeră, fără ornamente inutile şi mereu în căutarea esenţei cinematografului.

05
/03
/15

Costumele personajelor principale din filmul “AFERIM!”, regizat de Radu Jude, pot fi văzute începând de astăzi la AFI Palace Cotroceni din București (strada Vasile Milea nr 4). Realizate de designerul Dana Păpăruz, costumele reproduc în totalitate straiele secolului XIX.

05
/03
/15

Documentarul "Toto şi surorile lui", de Alexander Nanau, va fi proiectat în premieră nord-americană la cea de-a 14-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Tribeca de la New York, în secţiunea Viewpoints, care, anul acesta, se concentrează pe tema identităţii.

05
/03
/15

Zilele Femeii Cineast, un eveniment realizat anul acesta în colaborare cu Ambasada Belgiei și Uniunea Cineaștilor din România, va avea loc în perioada 6-8 martie, la Cinema Studio, în București,.

04
/03
/15

Întotdeauna am crezut că numai bărbaţii pot scrie scenarii pentru filmele de ficţiune cu secvenţe erotice, dar m-am convins că femeile au mai multă imaginaţie. Curiozitatea mea impulsivă m-a împins spre sala de cinematograf, ca să înţeleg de ce isteria succesului unei banale cărţi cu subiect erotic, scrisă de o femeie, a acaparat mintea omului de rând, şi între timp a devenit film de mare succes.