The Revenant. Mania monumentalităţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/the-revenant-mania-monumentalitatii/

CRONICĂ DE FILM Deşi o vizionare pe un cât mai mare ecran de cinema nu e de lepădat, „The Revenant”, noul film al lui Iñárritu, suferă de mania monumentalităţii: fiecare secvenţă pare realizată pentru a asalta spectatorul printr-un naturalism care devine un simplu scop în sine, nu un mijloc spre altceva.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 Ianuarie 2016

Începutul din „The Revenant”, noul film al lui Alejandro González Iñárritu, este în sine o bijuterie care se cere vizionată pe un cât mai mare ecran de cinema, pentru a testa senzația de imersiune pe care se străduiește să o transmită.

Colaborator, printre alţii, şi al lui Terence Malick şi Alfonso Cuaron, directorul de imagine Emmanuel Lubezki foloseşte, din nou, o cameră de filmat extrem mobilă – când ţinută foarte aproape de personaje, când pusă în slujba unor panoramări la înălţime – şi de cadre lungi, dar cu o mizanscenă dinamică şi fluidă.

El reuşeşte să redea astfel frica, haosul şi presentimentul morţii dintr-o luptă sângeroasă între mai mulţi expediţionişti-vânători şi indieni, într-o sălbăticie americană noroioasă, învăluită tot filmul într-un plumburiu apăsător menit a sugera damnarea (însă suntem departe de degradarea din „Aguirre, mânia lui Dumnezeu”, capodopera din 1972 a lui Werner Herzog).

În debut, perspectiva este din interiorul grupului de albi veniţi să strângă piei de animale sălbatice, astfel că ploaia de săgeţi cu care sunt întâmpinaţi din necunoscutul pădurii dă startul unei abordări regizorale în care extrem de reuşitele efecte speciale sunt bine camuflate şi servesc unui realism impresionat al detaliilor. Perspectiva se mută apoi, pentru scurt timp, în tabăra indienilor, victorioşi în această primă confruntare, relativizându-se în acest fel granița dintre cei buni și cei răi.

„The Revenant” este, de altfel, un film al cărui motor narativ, destul de firav, este alimentat prin dueluri, fie între grupuri de oameni, fie între câte două personaje. Sau, în cazul protagonistului întruchipat de un taciturn Leonardo DiCaprio, între om și natura care îl împinge la a-şi testa reflexele de supravieţuire. Totul este pus însă sub semnul unui motto lipsit de finețe – „Suntem cu toţii sălbatici”, încris pe o plăcuţă de lemn agăţată de un cadavru spânzurat.

La scurt timp, eroul, desprins de grupul său, este atacat şi întors pe toate părţile de o ursoaică grizzly nevoită să îşi apere puii. Iar felul în care camera stă nedezlipită de „protagoniștii” acestei lupte care durează minute bune consfinţeşte ceea ce începuse să devină tot mai evident – Iñárritu şi Lubezki fac din naturalism un scop în sine și par să strige la fiecare pas: „Așa e că nu ați mai văzut nimic asemănător?” (la un moment dat, respirația de om hăituit a lui DiCaprio aburește camera de filmat, într-un nejustificat efect de scoatere a spectatorului din poveste).

Ceea ce urmează până la final este o încercare de simfonie, din păcate dizarmonică. Camera surprinde din toate pozițiile o natură care se vrea grandioasă și care folosește ca fundal pentru meschine confruntări omenești, insuficient susținute dramaturgic – așa cum este și cea dintre protagonist, Hugh Glass (DiCaprio), și rivalul său din aceeași tabără, John Fitzgerald, jucat de un Tom Hardy care în acest rol se apropie periculos de manierism.

Așa cum îl știm, cel puțin din perioada hollywoodiană și post-mexicană, lui Iñárritu îi place să pluseze. Muzica este cvasi-permanentă, iar atunci când nu rămâne blocată într-un sentimentalism care parcă vrea să atenueze din presupusa duritate a imaginilor, face loc unor colosale bubuituri de tobe care anticipează de fiecare dată un pericol.

Din punct de vedere narativ și din perspectiva relațiilor între personaje și a așa-ziselor mesaje despre natura umană pe care le-ar livra, „The Revenant” este complet neglijabil. Iar flashback-urile în care vedem cum protagonistul își amintește de femeia indiană cu care a avut o relație frizează kitsch-ul emoțional. Asistăm la un paradox: deși se dorește a fi cât mai realist, „The Revenant” se dovedește un film destul de încorsetat, solemn, fără respirație și cam fără de măsură.

„The Revenant” este distribuit în România de Odeon Cineplex și poate fi văzut în cinematografe începând cu 22 ianuarie.

INFO

The Revenant, SUA, 2015

Regie: Alejandro González Iñárritu

Distribuție: Leonardo DiCaprio, Tom Hardy,  Will Poulter, Domhnall Gleeson Paul Anderson

Rating: ●●○○○



22
/02
/19

Toate problemele par să fi înghețat sub stratul uriaș de zăpadă în acest orășel nordic. Nels Coxman (Liam Neeson), cetățean model și familist convins, este pus la grea încercare în momentul în care fiul sau este găsit mort în circumstanțe foarte misterioase.

21
/02
/19

CRONICĂ DE FILM Cu „The Favourite” (2018), grecul Yorgos Lanthimos se instalează confortabil în zona mainstream a cinema-ului de autor. Este cel mai puțin perturbator film al său și, probabil, cel mai relaxat, chiar dacă sunt prezente toate mărcile sale stilistice. O lejeritate și o lipsă de încrâncenare binevenite.

21
/02
/19

“Charleston” (regia Andrei Crețulescu), “Dragoste 1. Câine” (regia Florin Șerban), “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (regia Radu Jude), “Moromeții 2” (regia Stere Gulea) și “Pororoca” (regia Constantin Popescu) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film. Câstigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Premiilor Gopo, care va avea loc marți, 19 martie, la Teatrul Național din București. Evenimentul va fi transmis live, începând cu ora 20.00, pe Film Now.

19
/02
/19

SĂ NU UCIZI, filmul co-regizat de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru și inspirat de scandalul media care a cutremurat sistemul sanitar din România acum câțiva ani, va avea pe 1 martie premiera în cinematografele din 29 de orașe din țară.

17
/02
/19

CRONICĂ DE FILM În „Marele Dictator” (1940), Chaplin îl parodia pe Hitler. Scena jocului macabru cu globul pământesc folosit ca balon a devenit cult. Un portret sarcastic al unui om diabolic care influenţează întreaga lume face şi regizorul Adam McKay în „Vice”, o satiră la adresa fostului vicepreşedinte american Dick Cheney.

12
/02
/19

Franco Zeffirelli alături de Robert Powell pe platourile de filmare la Iisus din Nazareth (1976). Regizorul şi producătorul de film, teatru şi operă Franco Zeffirelli împlinește, astăzi, 96 de ani.

12
/02
/19

Filmat în haoticele cartiere din Liban, CAPERNAUM prezintă povestea inspirațională a unui băiețel care se luptă să supraviețuiască sorții copleșitoare. Filmul, care a luat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din mai 2018 (unde s-a bucurat de 15 minute de ovații în picioare), este acum considerat unul dintre concurenții principali în cursa pentru premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Capernaum intră din 8 martie (2019) în cinematografele din România.

10
/02
/19

„Când am început jucam la amatori, îl imitam pe Beligan. Doar când am dat examen la Institut, mi s-a spus «mă, tu îl imiți pe Beligan!». Și atunci mi-am dat seama și am căutat să scap de chestia asta.” , spune Victor Rebengiuc, actorul care a împlinit, astăzi, 86 de ani.

10
/02
/19

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră mondială în secțiunea Forum a Festivalului de la Berlin, „Monștri.”, debutul în regia de lungmetraj al lui Marius Olteanu, este un film care tratează cu delicatețe un moment de cumpănă din relația unui cuplu din București, interpretat de Judith State și Cristian Popa.

10
/02
/19

"Învigătorul uită că se află într-o cursă, lui îi place doar să alerge." - Joe Pesci, "A funny guy", Joe Pesci, laureat al premiilor Oscar, comediant şi interpret al unor personaje extrem de volatile, într-o varietate de genuri cinematografice, născut, la Newark, New Jersey a împlinit, ieri, 76 de ani.

Page 1 of 22812345...102030...Last »