The Revenant. Mania monumentalităţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/the-revenant-mania-monumentalitatii/

CRONICĂ DE FILM Deşi o vizionare pe un cât mai mare ecran de cinema nu e de lepădat, „The Revenant”, noul film al lui Iñárritu, suferă de mania monumentalităţii: fiecare secvenţă pare realizată pentru a asalta spectatorul printr-un naturalism care devine un simplu scop în sine, nu un mijloc spre altceva.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 ianuarie 2016

Începutul din „The Revenant”, noul film al lui Alejandro González Iñárritu, este în sine o bijuterie care se cere vizionată pe un cât mai mare ecran de cinema, pentru a testa senzația de imersiune pe care se străduiește să o transmită.

Colaborator, printre alţii, şi al lui Terence Malick şi Alfonso Cuaron, directorul de imagine Emmanuel Lubezki foloseşte, din nou, o cameră de filmat extrem mobilă – când ţinută foarte aproape de personaje, când pusă în slujba unor panoramări la înălţime – şi de cadre lungi, dar cu o mizanscenă dinamică şi fluidă.

El reuşeşte să redea astfel frica, haosul şi presentimentul morţii dintr-o luptă sângeroasă între mai mulţi expediţionişti-vânători şi indieni, într-o sălbăticie americană noroioasă, învăluită tot filmul într-un plumburiu apăsător menit a sugera damnarea (însă suntem departe de degradarea din „Aguirre, mânia lui Dumnezeu”, capodopera din 1972 a lui Werner Herzog).

În debut, perspectiva este din interiorul grupului de albi veniţi să strângă piei de animale sălbatice, astfel că ploaia de săgeţi cu care sunt întâmpinaţi din necunoscutul pădurii dă startul unei abordări regizorale în care extrem de reuşitele efecte speciale sunt bine camuflate şi servesc unui realism impresionat al detaliilor. Perspectiva se mută apoi, pentru scurt timp, în tabăra indienilor, victorioşi în această primă confruntare, relativizându-se în acest fel granița dintre cei buni și cei răi.

„The Revenant” este, de altfel, un film al cărui motor narativ, destul de firav, este alimentat prin dueluri, fie între grupuri de oameni, fie între câte două personaje. Sau, în cazul protagonistului întruchipat de un taciturn Leonardo DiCaprio, între om și natura care îl împinge la a-şi testa reflexele de supravieţuire. Totul este pus însă sub semnul unui motto lipsit de finețe – „Suntem cu toţii sălbatici”, încris pe o plăcuţă de lemn agăţată de un cadavru spânzurat.

La scurt timp, eroul, desprins de grupul său, este atacat şi întors pe toate părţile de o ursoaică grizzly nevoită să îşi apere puii. Iar felul în care camera stă nedezlipită de „protagoniștii” acestei lupte care durează minute bune consfinţeşte ceea ce începuse să devină tot mai evident – Iñárritu şi Lubezki fac din naturalism un scop în sine și par să strige la fiecare pas: „Așa e că nu ați mai văzut nimic asemănător?” (la un moment dat, respirația de om hăituit a lui DiCaprio aburește camera de filmat, într-un nejustificat efect de scoatere a spectatorului din poveste).

Ceea ce urmează până la final este o încercare de simfonie, din păcate dizarmonică. Camera surprinde din toate pozițiile o natură care se vrea grandioasă și care folosește ca fundal pentru meschine confruntări omenești, insuficient susținute dramaturgic – așa cum este și cea dintre protagonist, Hugh Glass (DiCaprio), și rivalul său din aceeași tabără, John Fitzgerald, jucat de un Tom Hardy care în acest rol se apropie periculos de manierism.

Așa cum îl știm, cel puțin din perioada hollywoodiană și post-mexicană, lui Iñárritu îi place să pluseze. Muzica este cvasi-permanentă, iar atunci când nu rămâne blocată într-un sentimentalism care parcă vrea să atenueze din presupusa duritate a imaginilor, face loc unor colosale bubuituri de tobe care anticipează de fiecare dată un pericol.

Din punct de vedere narativ și din perspectiva relațiilor între personaje și a așa-ziselor mesaje despre natura umană pe care le-ar livra, „The Revenant” este complet neglijabil. Iar flashback-urile în care vedem cum protagonistul își amintește de femeia indiană cu care a avut o relație frizează kitsch-ul emoțional. Asistăm la un paradox: deși se dorește a fi cât mai realist, „The Revenant” se dovedește un film destul de încorsetat, solemn, fără respirație și cam fără de măsură.

„The Revenant” este distribuit în România de Odeon Cineplex și poate fi văzut în cinematografe începând cu 22 ianuarie.

INFO

The Revenant, SUA, 2015

Regie: Alejandro González Iñárritu

Distribuție: Leonardo DiCaprio, Tom Hardy,  Will Poulter, Domhnall Gleeson Paul Anderson

Rating: ●●○○○



11
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Chiar dacă îi știam și îmi plăcuse precedentul lungmetraj, „Marussia” (2013), tot m-a luat prin surprindere noul film realizat de Eva Pervolovici, regizoare română stabilită în Franța – documentarul „Delta Bucureștiului” (2020), proiectat în premieră mondială la TIFF.

11
/08
/20

„Acasă”, documentarul de debut al lui Radu Ciorniciuc, a fost distins cu Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, înmânat de Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, pe scena Galei de închidere a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care a avut loc în Piața Unirii, sâmbătă, 8 august.

10
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Proiectat în premieră în România la TIFF, unde a obţinut marele premiu al secţiunii Zilele Filmului Românesc, documentarul „Acasă” (2020), debutul ca regizor al jurnalistului Radu Ciorniciuc, îi are ca protagonişti pe membrii ultimei familii care a locuit în Delta Văcăreşti înainte de transformarea locului în parc natural.

10
/08
/20

Cele mai bune filme ale ediției și cineaștii momentului au fost aplaudați sâmbătă seară, pe 8 august, la Gala de decernare a premiilor Festivalului Internațional de Film Transilvania, organizată pentru prima dată în istoria festivalului în aer liber, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

07
/08
/20

TVR 1 difuzează sâmbătă, 8 august, de la ora 21.10, filmul „Grăbeşte-te încet“, în regia lui Geo Saizescu. Regăsiţi mai jos un interviu cu actorul Radu Gheorghe, care interpretează în film rolul globe-trotter-ului Bebe Ciupercuţă. Actorul povesteşte cu multă bucurie despre întâlnirea cu marii actori din distribuţia filmului, despre rolul său, dar şi multe lucruri amuzante (cum s-a ales cu o poreclă după acest film, ce dificultăţi i-a creat scena sărutului etc.).

05
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Proiectat în premieră la TIFF, „Casa cu păpuşi” (2020), documentarul de debut ca regizor al directorului de imagine Tudor Platon, este portretul tandru al unor femei în vârstă, dar pline de viaţă, care îşi deschid sufletul în faţa aparatului de filmat al tânărului cineast.

03
/08
/20

Parte a secţiunii pe care Festivalul Internaţional de Film Transilvania i-o dedică lui Federico Fellini la 100 de ani de la naştere, expoziţia de fotografie „Lights on! Fellini’s 8 ½”, disponibilă pe parcursul TIFF la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, surprinde momente din timpul realizării marelui film din 1963.

03
/08
/20

Ajuns deja la a treia ediție, festivalul Cinemascop își așteaptă vizitatorii până pe 5 august, în Grădina de vară din Eforie Sud. Aceasta a fost redeschisă în 2018, după o perioadă de 14 ani de abandon, iar localnicii și turiștii au avut ocazia să participe la proiecții de filme europene și alte activități culturale și educative în timpul primelor două ediții.

Pagina 1 din 26712345...102030...Ultima »