The Search. Război şi melodramă
https://www.ziarulmetropolis.ro/the-search-razboi-si-melodrama/

CRONICĂ DE FILM Nimic nu părea să anunţe schimbarea de direcţie. După ce a regizat două parodii reuşite la filmele cu spioni şi, în special, la seria cu James Bond şi, ulterior, filmul de mega-succes „The Artist”, francezul Michel Hazanavicius se lansează în drama de război.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 Decembrie 2014

Inclus în competiția Festivalului de Film de la Cannes din acest an, unde nu a fost primit bine de critică, „The Search”, ajuns acum și pe marile ecrane din România, se inspiră (fără a fi un remake) dintr-un film cu același titlu apărut în 1948, în regia unui bun meseriaș într-ale regiei – Fred Zinnemann.

Din această perspectivă, Hazanavicius rămâne fidel intereselor sale artistice, acelea de a-și exprima, prin pastișă, pasiunea pentru un anume cinema clasic, în special american. Un cinema de public, dar nu lipsit de calități regizorale.
Scheletul narativ este împrumutat din filmul lui Zinnemann – în siajul unui război devastator, un copil care rătăcește prin peisajul post-conflict se intersectează cu un reprezentant al autorităților occidentale, care îl ia în grijă, în timp ce cineva drag este în căutarea lui.

În filmul din 1948, triumfalist și ornat cu un stupid comentariu din off explicativ (într-o perioadă când în Europa cinematografică se impusese neorealismul dur), conflictul era cel de-Al Doilea Război Mondial, iar locul de desfășurare – Berlinul, unde SUA se ocupau inclusiv de copiii rătăciți sau rămași orfani și traumatizați.

Hazanavicius alege războiul dus de armata rusă în Cecenia la sfârșitul anilor `90. Iar personajul lui Montgomery Clift din filmul clasic – un militar inimos pe punctul de a reveni în SUA – este înlocuit cu o angajată a unui comitet pentru drepturile omului, jucată de Berenice Bejo. Cu fiecare film, actrița franco-argentiniană etalează un potențial dramatic tot mai rafinat, deși personajul tușant, dar fără umbre, de aici este sub impunătoarea Marie, un complex de nuanțe, din „Le Passe”, filmul din 2013 al iranianului Asghar Farhadi. Un rol care i-a adus anul trecut premiul de interpretare la Cannes.

Dușmanul este, inevitabil, altul. În timpul și imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, răul absolut era întruchipat de naziști. În noul „The Search”, trupele resești (într-o perioadă când, așa cum se menționează, Putin ajunge prima dată premier și devine cunoscut) sunt prezentate ca simbol al brutalității.

Al unei animalități pe care Hazanavicius o descrie prea apăsat și îngroșat printr-un fir narativ care are în centru un tânăr recrut rus și care se adaugă poveștii principale dintre activista europeană și copilul ai cărui părinți sunt uciși, încă de la început, sub ochii săi.

Deși, așa cum aflăm la final, una o precede pe cealaltă, intersectându-se, cele două direcții evoluează și sunt prezentate alternativ, într-un montaj menit să creeze echilibru. Latura emoțională pe care o implică prezența copilului, al cărui chip expresiv compensează incapacitatea de a vorbi, se dorește a fi contrabalansată de duritatea vieții în armata rusă, descrisă ca o lume a relațiilor de subordonare bazate pe forță fizică și umilirea celuilalt. Imaginea filmului, austeră, favorizează culorile șterse, terne, estompate de un plumburiu omniprezent, în ton cu peisajele devastate (filmările au fost realizate în Georgia).

Hazanavicius pare însă mai preocupat să atragă atenția cu orice preț (introduce chiar un discurs cu rol revelator) asupra unui subiect dramatic, cu implicații umanitare și (geo)politice (soarta copiilor și a tinerilor pe timp de război, oriunde s-ar desfășura el), decât să-și calibreze limbajul cinematografic. Dialogurile, în special cele între localnici, sunt de multe ori artificiale, iar acest lucru se simte și fără să cunoști limba.

Deși nu folosește decât pe alocuri muzică, regizorul francez punctează destule mărci ale unei melodrame – chipul copilului este filmat în prim-planuri insistente pentru a stârni mila și compasiunea, iar relația sa cu noua „prietenă” care îl ia în grijă este construită pe tiparul unei apropieri treptate și previzibile.

Hazanavicius se aventurează inclusiv în coregrafierea unor scene de război, executate însă fără imaginație – câteva tancuri, schimburi de focuri și cadavre, o clădire în flăcări în spatele unor soldați.

La egală distanță de realism, naturalism sau metaforă, filmul plutește într-o zonă incertă – nu e nici blockbuster, dar nici operă de autor radicală estetic.

Distribuit de Independența Film, „The Search” a intrat în cinematografe vineri, 19 decembrie

INFO

The Search („Căutarea“, Franţa/Georgia, 2014)

Regia: Michel Hazanavicius

Cu: Bérénice Bejo, Annette Bening, Maksim Emelyanov

Rating: ●●●○○

19
/11
/17

Cel de-al nouălea film al lui Quentin Tarantino, care are titlul de lucru „#9”, va fi produs de Sony Pictures , informează The Hollywood Reporter. Tot ce se știe pana acum este că noul film al lui Tarantino (Plasat la finalul anilor 1960 - începutul anilor 1970, în Los Angeles) va beneficia de o distribuţie remarcabilă.

17
/11
/17

Cele mai noi filme poloneze, premiate în ultima vreme în Polonia și în lume, vor putea fi văzute în cadrul festivalului CinePOLSKA, de vineri până duminică și la sfârșitul săptămânii viitoare, la Cinematograful ''Elvira Popescu'' din Capitală.

17
/11
/17

“Nu există lucru simplu. Simplu înseamnă dificil.” - Martin Scorsese. Cineast, cinefil, om de cinema, considerat alături de Steven Spielberg, liderul generației de regizori americani lansați la începutul anilor '70, Martin Scorsese împlinește, astăzi, 75 de ani!

15
/11
/17

Intră din 17 noiembrie în cinematografe „Tărâmul binecuvântat” / „God's Own Country”, un film cu 11 nominalizări la British Independent Film Awards, cele mai importante premii din industria independentă de film din Marea Britanie. Regizat de Francis Lee, filmul este considerat de publicul și de presa internațională unul dintre succesele cinematografice ale lui 2017.

14
/11
/17

CRONICĂ DE FILM La 30 de ani de la istoricul eveniment, Liviu Tofan, fost jurnalist la Radio Europa Liberă, reconstituie într-un documentar de televiziune revolta muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987, unul din cele mai importante și emoționante gesturi de demnitate colectivă din istoria recentă a României.

13
/11
/17

Vineri, 17 noiembrie 2017, de la ora 19, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte cea de-a 17-a ediţie a Cineclubului FILM, în cadrul căreia va fi proiectat, de pe peliculă (35mm), un alt titlu notabil al istoriei filmului românesc, FAUST XX (1966), o comedie SF purtând semnătura inconfundabilă a lui Ion Popescu Gopo.

13
/11
/17

Pe scurt, despre câteva filme româneşti din a doua jumătate a anului: „Breaking News”, „Capace”, „Aniversarea”, „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”, „Mariţa”. Şi, bineînţeles, neuitatul, în cel mai rău sens cu putinţă, „Octav”.

13
/11
/17

Sute de persoane au mărșăluit duminică la Hollywood în sprijinul victimelor hărțuirii și agresiunilor sexuale - inspirate de campania #MeToo de pe rețelele de socializare. Marșul a avut loc pe fondul unui val de acuzații privind hărțuirile sexuale și violurile care vizează mai multe persoane publice, după dezvăluirile cu privire la producătorul hollywoodian Harvey Weinstein.

10
/11
/17

Până în martie, anul trecut, nimeni nu putea înțelege această nedreptate a Hollywoodului: Ennio Morricone, cel mai influent și prolific compozitor de muzica de film, omul care a revoluționat muzica de film, a creat coloana sonoră a peste 500 de filme şi a compus peste 100 de melodii devenite clasice, să nu primească niciodată prestigioasa statuetă Oscar pentru o coloană sonoră.

09
/11
/17

CRONICĂ DE FILM Începe să ruleze în cinematografe, de pe 10 noiembrie, cel mai recent lungmetraj semnat de Dan Chișu (film complex, de maturitate).

Page 1 of 18812345...102030...Last »