Theodora Sandu, tânără actriță: „Sunt mulți actori tineri și buni la noi în țară”
https://www.ziarulmetropolis.ro/theodora-sandu-tanara-actrita-sunt-multi-actori-tineri-si-buni-la-noi-in-tara/

INTERVIU Theodora Sandu este angajată a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti, dar poate fi văzută şi pe scene din capitală.

Un articol de Andrei Crăciun|4 aprilie 2019

PROFIL. Theodora Sandu, actriță. De unde vine Theodora și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?
Theodora vine din numeroasa familie Sandu care s-a format în orașul Brașov, devenit ulterior orașul ei de suflet. Theodora sunt eu. Al treilea copil din patru, a doua soră din trei (deci Mașa din „Trei surori” a lui Cehov), am crescut în agitație și bucurie. Părinții noștri s-au asigurat că vom crește cu mintea și inima deschisă, dându-ne pe fratele și surorile mele la școala germană (Liceul „Johannes Honterus” din Brașov) și la școala de muzică (Liceul de Muzică „Tudor Ciortea” din Brașov). Noi, surorile, am făcut și balet de mici la Centrul Cultural Reduta, sub grija și îndrumarea maestrei Maria Guth, pasiune pe care am hrănit-o pe toată perioada școlii și a liceului. Așadar, am gustat din dulceața scenei încă de mică și a fost o constantă în viața mea de copilă și adolescentă. Încă de la o vârstă fragedă am fost denumită „actrița familiei”, fiindcă doar asta îmi doream să devin. În liceu m-am alăturat cursurilor de actorie susținute de doamna Carmen Moruz la Școala de Arte și Meserii „Tiberiu Brediceanu” din Brașov, iar apoi, împreună cu gașca din liceu (denumită „Jmeckerii dă noi”), am înființat trupa de teatru „9th Sense”, cu care ne-am plimbat pentru o perioadă scurtă prin festivalurile de teatru dedicate liceenilor și cu care am și câștigat câteva premii. Am fost o elevă bună, care iubea deopotrivă matematica și limbile străine, scriam mult și mă implicam în multe activități extra-școlare.

Când m-am hotărât să dau la actorie, prin clasa a XI-a, nu am lăsat pe nimeni să îmi spună „nu”. Chiar dacă nu declaram răspicat ce aveam de gând să fac, lucram constant pentru visul meu. Simțeam că am multe de spus și de exprimat, simțeam că mi-am găsit chemarea și, deși a fost o perioadă agitată, în sufletul meu eram liniștită. Am primit toată susținerea și iubirea din partea familiei, chiar dacă uneori intuiam îngrijorarea din glasul părinților mei: cum mă voi descurca, ce voi mânca, oare chiar voi fi fericită? În toamna lui 2012, de ziua mea, am aflat că am intrat la UNATC, la Actorie. Nu am intrat printre primii, nici pe departe, dar am intrat. Drept back-up nu m-am înscris la altă facultate și nici nu mă gândisem la vreun plan B. Și așa a început lungul și întortocheatul meu drum în actorie.

TEATRU. Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Theodora la teatru, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Dacă am reușit să fac vreun spectator curios, dați-mi voie să vă anunț cu bucurie că de la începutul anului 2018 sunt actriță a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești. Aici vă invit la spectacolele „Miere Sălbatică”, în regia lui Aleksandar Ivanovski, „Cuscrii din Tirana”, în regia lui Dragoș Câmpan, „Cei doi Tineri din Verona”, în regia lui Vlad Trifaș (acesta se joacă la Teatrul pentru Copii „Imaginario”), „Piatra din Casă”, în regia lui Alexandru Dabija, și „Vrăjitoarele din Salem”, în regia lui Vlad Cristache. În prezent lucrez la spectacolul „Căsătoria”, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, care va avea premiera în luna mai, tot la Teatrul „Toma Caragiu”. În București mai urmează o premieră în teatrul independent, în regia Ancăi Maria Colțeanu, alături de colega actriță și prietena Teodora Daiana Păcurar. Așadar, stați pe aproape.

FILM. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?
La acest capitol încă lucrăm. În afară de câteva proiecte independente, nu am avut încă ocazia de a juca în producții mari, însă am răbdare. Ca orice actor îmi doresc cu toată ființa să profesez în industria cinematografiei, dar nu îmi îngădui să uit că ce e al meu e pus deoparte. Așa că orice casting pe care nu l-am luat sau promisiune care nu s-a concretizat, toate acestea sunt trecute pe lista „totul se întâmplă cu un motiv”. Cred cu tărie că îmi va veni și mie rândul. Până acum, cea mai frumoasă experiență legată de film am avut-o în vara lui 2017, la Festivalul de Film din Sarajevo, unde am participat reprezentând țara la programul Talents Sarajevo. Acolo am lucrat timp de o săptămână cu oameni din industrie, am luat parte la ateliere și masterclass-uri, am văzut multe filme, am filmat și noi la rândul nostru, am socializat și am legat prietenii frumoase. Recomand cu drag oricărui tânăr actor care vrea să își sporească pasiunea pentru film să se înscrie la acest program.

ROMÂNIA. Ce relație are Theodora cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? 

România este o țară minunată, locuitorii ei sunt problema. Îmi iubesc țara și îmi place să mă mândresc cu ea, dar sunt conștientă de lipsa calității umane de pe plaiurile mioritice. Din punctul meu de vedere, românii stau prost la capitolul apreciere și recunoștință, vedem cu greu partea plină a paharului, ne plângem și ne victimizăm frecvent, iar de luptat, dacă luptăm, luptăm individual, ne lipsește spiritul de echipă. Bineînțeles că nu mă exclud din această categorie, atât calitățile, cât și defectele ne-au fost impregnate în ADN-ul lăsat moștenire de către strămoșii noștri. Ideal ar fi să ne cunoaștem istoria și să învățăm din greșeli, să ne dorim evoluție, atât ca stat european, dar și ca oameni. Sunt adepta iubirii și, oricât de siropos ar suna, chiar cred că românii trebuie să învețe să iubească, mai întâi pe sine și apoi pe cei din jurul lor. Ar trebui să învățăm să ne bucurăm de viață, atât de realizările noastre personale, cât și de ale celor din jur. Acestea fiind spuse, nu îmi doresc să emigrez în acest moment, chiar dacă mi-am pus problema de multe ori. Am avut ocazia să călătoresc și să fac exerciții de imaginație, dacă ar fi să locuiesc în altă țară, însă mereu m-am confruntat cu o oarecare stinghereală. Îmi doresc să fac film în alte țări, mai ales că vorbesc fluent engleza și germana, iar socializarea cu alte popoare a reprezentat mereu o bucurie pentru mine. Dar cred că avem ce să facem în România, chiar dacă e mult de muncă, în special la mentalități. Viitorul României și al lumii ? Hm… Dacă am învăța să ne iubim, să ne bucurăm și să trăim cu adevărat, ne-am îndrepta în direcția benefică.

IMPLICARE. Cum se implică Theodora în viața cetății?
Primele proteste la care am participat activ au fost cele de la Roșia Montană, iar de atunci a început să mă intereseze mai mult ce se întâmplă cu țara pe plan politic. Sunt perioade în care sunt foarte implicată și revoltată, dar sunt și momente în care îmi scade interesul și speranța. Da, merg la vot și da, îmi pasă de ce se întâmplă cu noi. Iar ce încerc să fac eu în ograda mea este să zâmbesc frumos doamnelor de la ghișee și să le urez din toată inima „O zi frumoasă”, așa știu că urarea mi se întoarce, să îmi cer scuze atunci când calc pe cineva în autobuz, să abordez cu blândețe oamenii furioși, iar în general să rețin că oamenii aparent răi sunt doar oameni răniți.

MODELE. Are Theodora idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Când eram mică voiam să fiu actriță, ca Thalia, fiindcă mă uitam activ cu Buni la telenovele, trebuie să recunosc. Apoi, le-am admirat pe rând pe Angelina Jolie, Keira Knightley, Natalie Portman, Alicia Vikander. În același timp, voiam să fiu ca Mama, fiindcă așa credeam că trebuie, să cresc și să fiu ca ea. Astăzi, am rămas cu admirația pentru ambii mei părinți și cei trei frați ai mei, care mă învață mereu să râd de mine, să nu mă dau bătută și, mai ales, să nu dramatizez fiecare situație ușor neplăcută pe care o întâmpin. Viața într-o familie mare nu e ușoară, dar înveți să iubești necondiționat, să ierți și să împarți, bucurii și tristeți deopotrivă. În domeniul profesional, am periodic crush-uri artistice. Anul trecut era Timothée Chalamet, după ce am văzut filmul Call Me by Your Name. Acum, de când am văzut Bohemian Rhapsody, îl urmăresc pe Rami Malek, care m-a cucerit în rolul lui Freddie Mercury. Dintre actorii români, tot așa, am avut crush pe Ana Ularu, Florin Piersic Jr, Alexandra Fasolă, Ana Bianca Popescu, Oana Pușcatu și lista e lungă.

NOUA GENERAȚIE. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?
Sunt mulți actori tineri și buni la noi în țară, care au încredere și speranță, luptă pentru idealurile lor și își fac vocea auzită. Îmi recomand cu drag toți colegii și le doresc tot binele. Voi enumera o parte din ei, dar lista e lungă și sunt toți oameni care merită să fie urmăriți: Ana-Maria Pop, Ana-Maria Ivan, Silvana Mihai, Catinca Maria Nistor, Teodora Daiana Păcurar, Oana Cârmaciu, Flavius Călin, Andrei Radu, Cristina Juncu, Vlad Bălan, Mihai Mitrea, Alexandru Voicu, Rareș Andrici, Mihaela Mardare, Lăcrămioara Bradoschi, Ștefan Pavel, Cătălin Bucur, Matei Arvunescu and the list goes on. Cuvânt de încheiere? Crede, cere și se va întâmpla.

În toamna lui 2012, de ziua mea, am aflat că am intrat la UNATC, la Actorie. Nu am intrat printre primii, nici pe departe, dar am intrat. Drept back-up nu m-am înscris la altă facultate și nici nu mă gândisem la vreun plan B. (Theodora Sandu, actriță)

Foto: Matej Dokić, Șerban Roman, Adi Bulboacă



14
/10
/19

INTERVIU Pe Teodora Velescu, Simona Dabija și Georgeta Corca le vedem, la Centrul Național al Dansului, în „Daughters”, spectacol semnat de coregrafa Simona Deaconescu și inspirat de motivațiile și modalitățile de expresie ale fiicelor generației hippie, copilele teribile ale post-punkului.

07
/10
/19

Unul dintre cele mai puternice filme autohtone ale toamnei este „Arest”, în regia lui Andrei Cohn, care spune povestea unui intelectual torturat într-o închisoare comunistă din România anului 1983. În rolurile protagoniștilor, actorii Alexandru Papadopol și Iulian Postelnicu.

12
/09
/19

INTERVIU Unul dintre cei mai apreciați regizori ai Noului Val, Corneliu Porumboiu vorbește despre cum și-a realizat cel mai nou film, „La Gomera”, acum în cinematografe, despre rolul Cannes-ului, despre tema limbajului, despre diversitatea cinematografiei române și despre importanța stilului.

06
/09
/19

Invitată a celei de-a şaptea ediţii a Alba Iulia Music & Film Festival (30 august - 1 septembrie), eveniment organizat de TIFF, Maia Morgenstern a vorbit, la o întâlnire cu publicul, despre cinema, despre cum a ajuns actriţă, despre „Balanţa” şi Lucian Pintilie, despre generaţii şi despre seriale.