TIFF 2017. „Austerlitz” – Selfie cu moartea
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-2017-austerlitz-selfie-cu-moartea/

CRONICĂ DE FILM Cu siguranţă unul din cele mai îndrăzneţe şi solicitante filme de la TIFF 2017, „Austerlitz”, al regizorului ucrainean Serghei Lozniţa, ridică o întrebare fundamentală: ce mai înseamnă memoria colectivă, în acest caz a Holocaustului, în epoca turismului în masă şi a selfie-urilor la fostele lagăre naziste?

Un articol de Ionuț Mareș|3 iunie 2017

Alternând filmele de ficţiune (cel mai recent, „A Gentle Creature”, s-a aflat în Competiţia din acest an de la Cannes) cu documentarele observaţionale sau de montaj (cu imagini de arhivă), ucraineanul Serghei Lozniţa a devenit în ultimii ani unul dintre cei mai ambiţioşi cineaşti ai lumii, în a cărui operă chestionarea istoriei în relaţie cu prezentul şi dinamica cinetică a mulţimilor sunt obsesii centrale.

În „Austerlitz”, operă de non-ficţiune care a avut premiera mondială anul trecut la Festivalul de la Veneţia şi care a putut fi văzută în prima zi a TIFF-ului de la Cluj, Serghei Lozniţa a filmat turismul în masă la fostele lagăre de concentrare naziste de la Dachau şi Sachsenhausen din Germania.

Filmul este construit exclusiv din cadre cu grupuri de turişti surprinşi în diferite etape ale traseului pe care îl presupune o astfel de vizită, de la intrarea pe poarta lagărului-memorial şi până la ieşire, trecând prin puncte-cheie: curtea, culoarele cu celule, stâlpii de execuţie şi, bineînţeles, camerele de gazare şi cuptoarele de ardere a cadavrelor.

Două opţiuni estetice radicale se disting. În primul rând, Lozniţa filmează în alb-negru. Pe de o parte, alegerea dă o oarecare sobrietate şi austeritate imaginilor, eliminând riscul de pitoresc, cu atât mai mult cu cât fostele lagăre ar trebui percepute în primul rând ca locuri de comemorare a victimelor ororilor comise de nazişti. Pe de altă parte, se face astfel racordul imaginar cu alb-negrul din celebrele şi extrem de difuzatele înregistrări de arhivă realizate la momentul eliberării respectivelor lagăre şi rămase în memoria vizuală a omenirii.

A doua opţiune curajoasă a lui Lozniţa este filmarea exclusiv în cadre fixe cu o subtilă şi ofertantă compoziţie, în planuri-secvenţă de câteva minute fiecare. Camera de filmat ne pune, ca spectatori, în poziţia de observatori privilegiaţi ai unor situaţii la care altfel nu am fi avut acces. Este martorul care priveşte din afară şi cu interes fluxul de turişti. Şi o face cu răbdare.

Pe de o parte, această poziţie fixă a aparatului şi durata lungă a cadrelor relevă din nou interesul lui Lozniţa de a filma mulţimi în documentarele sale, tocmai pentru a evidenţia că ceea ce îl interesează este o anume conştiinţă colectivă, o anume energie a grupurilor.

Pe de altă parte, o astfel de abordare stilistică scoate din contingent, din banalitate şi din anecdotic „evenimentele” pe care Lozniţa le filmează şi îndeamnă spectatorul să remarce comportamentul uman al omului modern, al turistului preponderent occidental, înstărit, pentru care vizitarea cât mai multor locuri simbolice din lume este un reflex, ceea ce – şi asta este una din ironiile filmului – poate însemna punerea pe acelaşi plan a obiectivelor cultural-excentrice cu astfel de complexe bântuite de moarte aşa cum sunt fostele lagăre de concentrare şi exterminare.

Privitorul este lăsat liber să îşi aleagă propriul centru de interes în fiecare cadru. Şi, chiar dacă documentarul este lipsit de orice comentariu din off, Lozniţa comentează prin compoziţia şi durata cadrelor şi prin montaj gesturile pe care le surprinde.

O constantă care reiese din observarea comportamentului turiştilor este obsesia multora pentru fotografie şi pentru selfie-uri. De aceea, reflexul oamenilor de a se fotografia în faţa porţii, sub sigla „Munca te eliberează”, la stâlpii de execuţie, lângă camerele de gazare sau chiar în faţa cuptoarelor (cel fotografiat căutând să dea cât mai bine în faţa aparatului), ca în cazul oricărui alt obiectiv vizitat oriunde în lume, capătă un aer inevitabil caraghios.

O fină ironie străbate de fapt întregul film: din cadrele de la distanţă cu puhoaiele de oameni intrând liber pe poarta lagărelor sau plimbându-se pe alei (ceea ce inevitabil constrastează cu ceea ce a alimentat imaginarul spectatorului de-a lungul anilor – filmuleţele de arhivă cu prizonierii scheletici de după garduri sau cu mormanele de cadavre); din bunăstarea pe care o emană turiştii (haine lejere, de vară, tricouri cu diferite sloganuri sau imagini, ochelari de soare, aparate de fotografiat şi telefoane mobile de ultimă generaţie, inclusiv ataşate unor selfie stick-uri); din comentariile senzaţionaliste şi simplificatoare ale ghizilor, din care Lozniţa ne oferă fragmente; din indiferenţa, relaxarea sau oboseala cu care cei mai mulţi par să viziteze locul; din construcţia montajului – după un moment în care auzim pe coloana sonoră un ghid vorbind despre supa mizeră şi bucata de pâine pe care le primeau deţinuţii, urmează o secvenţă cu un grup de turişti tineri mâncând sandvişuri aşezaţi pe iarbă într-un moment de odihnă.

Este felul prin care Lozniţa ironizează conduita, pe alocuri ridicolă, a turiştilor moderni care suntem. Şi ridică întrebări fundamentale: Înţelegem cu adevărat ororile a căror amintire bântuie încă aceste locuri ale morţii? De ce le vizităm? Ajută într-adevăr acest turism în masă, în care fostele lagăre ajung să fie de cele mai multe ori simple obiective de bifat printre multe altele în sejuri plătite? Care este cel mai potrivit mod de vizita astfel de locuri şi de a comemora victimele? Mai suntem capabili de sobrietate şi pietate în faţa tragediei inexprimabile? Fiecare spectatator este invitat să îşi caute propriile răspunsuri. De aici şi farmecul acestui mare film.

În cadrul TIFF, „Austerlitz” va mai putea fi văzut duminică, 11 iunie, de la ora 22.30, la Cinema „Florin Piersic”.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.

16
/10
/20

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest va continua să aducă în această toamnă cinefililor multe din filmele și evenimentele așteptate, însă se reorganizează, urmând ca în perioada preconizată, 23 octombrie – 1 noiembrie, sa pună accentul pe evenimente desfășurate online, în aer liber, dar și la drive-in, cu respectarea măsurilor de siguranță sanitară – care vor fi la momentul respectiv.

15
/10
/20

PREVIEW Două filme realizate de regizori consacrați și două debuturi pot fi văzute online, gratuit, pe platforma TIFF Unlimited, între 16 şi 22 octombrie, în cadrul CinePOLSKA. Mirela Lazăr, coordonatoarea CinePOLSKA din partea Institutului Polonez, vorbește într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre selecție și ediția specială din acest an.

15
/10
/20

Ediția #15 a eXplore festival - Bucharest International Dance and Performace festival se va desfășura anul acesta între 16 și 25 octombrie la Muzeul Național al Literaturii Române, WASP Working Art Space and Production, Muzeul Municipiului București: Muzeul Theodor Aman, Colecţia de artă Ligia şi Pompiliu Macovei, Palatul Suţu, online, pe eXplore festival și WASP Working Art Space and Production dar și on-air, pe Radio Guerrilla.

13
/10
/20

O adaptare fermecătoare a nuvelei pentru copii scrise și ilustrate de artistul Italian Dino Buzatti în 1945, „Vestita invazie a urșilor în Sicilia/ The Bears’ Famous Invasion of Sicily” (r. Lorenzo Mattotti) se vede pentru prima dată în România în deschiderea celei de-a 15-a ediții a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest.

Pagina 1 din 27312345...102030...Ultima »