TIFF 2017. Cinema în 360 de grade
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-2017-cinema-in-360-de-grade/

CORESPONDENŢĂ DE LA TIFF: Spaţiu dedicat în cadrul TIFF realităţii virtuale (VR – Virtual Reality) şi cinema-ului interactiv, InfiniTIFF lansează o serie de întrebări despre natura şi limitele limbajului cinematografic şi schimbările estetice pe care le presupun aceste forme inovatoare şi experimentale.

Un articol de Ionuț Mareș|4 Iunie 2017

La această a 16-a ediţie, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca propune un spaţiu special, în fosta Casă de Modă, dedicat câtorva forme noi de creaţie audiovizuală, înrudite strâns cu cinema-ul.

Spaţiul InfiniTIFF este dedicat unor programe precum VR Cinema (o selecţie de filme scurte – ficţiune, documentar, animaţie, clipuri – realizate în ceea ce se numeşte realitate virtuală), Doom Room (o instalaţie care combină elemente performative live şi ficţiune VR, al cărei scop este să-i ofere participantului o experienţă senzorială foarte intensă) sau Loop Cinema (calupuri de scurtmetraje şi clipuri de pe YouTube).

De asemenea, în cadrul unor proiecţii în săli tradiţionale de cinema, spectatorii sunt invitaţi să devină regizori, mai exact să aleagă modul în care continuă povestea în momente-cheie dintr-un anume film.

Conceputul de cinema realizat în realitate virtuală, singurul pe care l-am experimentat în cadrul InfiniTIFF, permite o chestionare a naturii limbajului cinematografic şi a modului în care se schimbă realizarea şi vizionarea tradiţională de filme.

Bineînţeles, cea mai la îndemână observaţie care se face despre această formă de cinema este că oferă o puternică experienţă imersivă, mai intensă decât cinema-ul 3D. Senzaţie dată în primul rând de deconectarea de lumea din jur în cadrul spaţiului de proiecţie, prin căşti şi ochelarii speciali pe care le presupun o astfel de vizionare în care participantul stă, de pildă, pe un scaun rotativ care îi permite să se mişte cu lejeritate în funcţie de ceea ce este interesat să „decupeze” singur cu privirea din film.

Estetic, cinema-ul realizat în 360 de grade aruncă în aer în primul rând ideea de cadru – spectatorul este în continuare, inevitabil, prizonierul spaţiului ales sau construit de către regizor, însă libertatea sa este mult mai mare. Şi asta pentru că privitorul îşi poate crea propriul cadru, apropiat de privirea periferică umană, îşi poate alege direcţia spre care să privească în orice moment în timpul vizionării.

Asta înseamnă o varietate foarte mare de experienţe – fiecare spectator îşi face propriul film. E drept, în limitele a ceea ce îi oferă deja regizorul, a ceea ce el a filmat în 360 de grade.

Se schimbă de asemenea ideea de montaj – acea construcţie narativă realizată prin înlănţuirea de cadre şi secvenţe de diferite durate. În VR, totul capătă o mult mai mare fluiditate, iar „montajul” este de fapt un continuum de cadre în permanentă transformare, fără limite, pe care tu ca spectator le decupezi prin modificarea constantă a centrului de interes.

Regizorul poate totuşi ghida atenţia spectatorului – în primul rând prin design-ul de sunet. Inevitabil, reflexul participantului este de a căuta cu privirea sursa sunetelor pe care le aude în jurul său – de la dialoguri între personaje la diferite zgomote.

Spaţiul cinematografic şi, implicit, mizanscena se schimbă de asemenea. Filmările 360 de grade de la înălţime, în spaţii închise (o maşină, o cameră) sau în vastităţi naturale precum câmpii sau deşerturi oferă probabil cele mai intense experienţe de cinema în realitate virtuală.

Această formă de cinema, strict depedentă de dezvoltarea tehnologiilor, permite câteva posibilităţi de exprimare artistică pe care modul clasiv de realizare a filmelor nu le poate oferi. Şi va fi tot mai mult căutată de unii cineaşti, inclusiv dintre cei consacraţi (aşa cum s-a întâmplat deja în acest an la Cannes, unde Alejandro González Iñárritu a prezentat un astfel de proiect de realitate virtuală).

Însă este dificil de spus dacă acesta e viitorul cinematografiei sau când va veni acest moment: în fond, în cei peste 100 de ani de la apariţia cinema-ului, nu s-a schimbat foarte mult modul în care vedem filme, în ciuda numeroaselor experimente artistice sau tehnice.

Sursa foto: Facebook TIFF

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

Page 1 of 25012345...102030...Last »