TIFF 2017. Cinema în 360 de grade
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-2017-cinema-in-360-de-grade/

CORESPONDENŢĂ DE LA TIFF: Spaţiu dedicat în cadrul TIFF realităţii virtuale (VR – Virtual Reality) şi cinema-ului interactiv, InfiniTIFF lansează o serie de întrebări despre natura şi limitele limbajului cinematografic şi schimbările estetice pe care le presupun aceste forme inovatoare şi experimentale.

Un articol de Ionuț Mareș|4 iunie 2017

La această a 16-a ediţie, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca propune un spaţiu special, în fosta Casă de Modă, dedicat câtorva forme noi de creaţie audiovizuală, înrudite strâns cu cinema-ul.

Spaţiul InfiniTIFF este dedicat unor programe precum VR Cinema (o selecţie de filme scurte – ficţiune, documentar, animaţie, clipuri – realizate în ceea ce se numeşte realitate virtuală), Doom Room (o instalaţie care combină elemente performative live şi ficţiune VR, al cărei scop este să-i ofere participantului o experienţă senzorială foarte intensă) sau Loop Cinema (calupuri de scurtmetraje şi clipuri de pe YouTube).

De asemenea, în cadrul unor proiecţii în săli tradiţionale de cinema, spectatorii sunt invitaţi să devină regizori, mai exact să aleagă modul în care continuă povestea în momente-cheie dintr-un anume film.

Conceputul de cinema realizat în realitate virtuală, singurul pe care l-am experimentat în cadrul InfiniTIFF, permite o chestionare a naturii limbajului cinematografic şi a modului în care se schimbă realizarea şi vizionarea tradiţională de filme.

Bineînţeles, cea mai la îndemână observaţie care se face despre această formă de cinema este că oferă o puternică experienţă imersivă, mai intensă decât cinema-ul 3D. Senzaţie dată în primul rând de deconectarea de lumea din jur în cadrul spaţiului de proiecţie, prin căşti şi ochelarii speciali pe care le presupun o astfel de vizionare în care participantul stă, de pildă, pe un scaun rotativ care îi permite să se mişte cu lejeritate în funcţie de ceea ce este interesat să „decupeze” singur cu privirea din film.

Estetic, cinema-ul realizat în 360 de grade aruncă în aer în primul rând ideea de cadru – spectatorul este în continuare, inevitabil, prizonierul spaţiului ales sau construit de către regizor, însă libertatea sa este mult mai mare. Şi asta pentru că privitorul îşi poate crea propriul cadru, apropiat de privirea periferică umană, îşi poate alege direcţia spre care să privească în orice moment în timpul vizionării.

Asta înseamnă o varietate foarte mare de experienţe – fiecare spectator îşi face propriul film. E drept, în limitele a ceea ce îi oferă deja regizorul, a ceea ce el a filmat în 360 de grade.

Se schimbă de asemenea ideea de montaj – acea construcţie narativă realizată prin înlănţuirea de cadre şi secvenţe de diferite durate. În VR, totul capătă o mult mai mare fluiditate, iar „montajul” este de fapt un continuum de cadre în permanentă transformare, fără limite, pe care tu ca spectator le decupezi prin modificarea constantă a centrului de interes.

Regizorul poate totuşi ghida atenţia spectatorului – în primul rând prin design-ul de sunet. Inevitabil, reflexul participantului este de a căuta cu privirea sursa sunetelor pe care le aude în jurul său – de la dialoguri între personaje la diferite zgomote.

Spaţiul cinematografic şi, implicit, mizanscena se schimbă de asemenea. Filmările 360 de grade de la înălţime, în spaţii închise (o maşină, o cameră) sau în vastităţi naturale precum câmpii sau deşerturi oferă probabil cele mai intense experienţe de cinema în realitate virtuală.

Această formă de cinema, strict depedentă de dezvoltarea tehnologiilor, permite câteva posibilităţi de exprimare artistică pe care modul clasiv de realizare a filmelor nu le poate oferi. Şi va fi tot mai mult căutată de unii cineaşti, inclusiv dintre cei consacraţi (aşa cum s-a întâmplat deja în acest an la Cannes, unde Alejandro González Iñárritu a prezentat un astfel de proiect de realitate virtuală).

Însă este dificil de spus dacă acesta e viitorul cinematografiei sau când va veni acest moment: în fond, în cei peste 100 de ani de la apariţia cinema-ului, nu s-a schimbat foarte mult modul în care vedem filme, în ciuda numeroaselor experimente artistice sau tehnice.

Sursa foto: Facebook TIFF

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.