TIFF (3) (Re)descoperiri maghiare
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-3-redescoperiri-maghiare/

CRONICĂ DE FILM Prezentate în cadrul secţiunii 3X3 la TIFF, clasicele (şi splendidele) filme maghiare „Adopţiune” (1975), de Márta Mészáros, şi „Tatăl” (1966), de István Szabó, tratează, din perspective diferite, relaţia copii-părinţi. Ambii cineaşti sunt omagiaţi la Cluj cu câte un Premiu pentru întreaga carieră.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 mai 2018

Născută în 1931 la Budapesta, Márta Mészáros a început să facă filme încă de la jumătatea anilor ’50, iar timp de peste un deceniu a realizat numeroase scurtmetraje – de ficțiune sau documentare (unele în timpul celor câțiva ani, la sfârșitul deceniului al șaselea, petrecuți chiar la Studiul Sahia din România).

A debutat în lungmetrajul de ficțiune la sfârșitul anilor ’60, iar apoi a continuat să facă constant filme, devenind cea mai cunoscută femeie regizor din Ungaria și unul din cei mai apreciați autori de cinema maghiari, cu selecții și premii la mari festivaluri.

Realizat în 1975, „Adopțiune” (în original „Örökbefogadás”) este al patrulea său lungmetraj de cinema (și unul din cele trei prezentate la TIFF în cadrul secțiunii omagiale, alături de „Jurnal pentru copiii mei”, din 1982, și „Aurora Boreală: Luminile Nordului”, cel mai recent titlu al său, din 2017).

Protagonista din „Adopțiune” este Kata, o femeie văduvă trecută de 40 de ani, muncitoare la o fabrică de cherestea într-un sat. Ea locuiește singură și are o relație secretă de iubire cu un bărbat căsătorit. Și-ar dori un copil, însă iubitul ei este împotrivă, din cauza complicațiilor ce ar apărea. În viața femeii (minunat interpretată de actrița Katalin Berek) apare o tânără de la un orfelinat din apropiere, iar această întâlnire le schimbă amândurora existența.

Scenariul excelent scoate în evidență câteva realități dure, necosmetizate, ale societății ungare a respectivului moment istoric (problema copiilor orfani sau abandonați; prejudecăților societății față de cei care ies din normă, așa cum sunt protagonista, cu a sa viață singură și cu o relație cu un bărbat căsătorit, și frumoasa tânără de la orfelinat, văzută ca fiind frivolă; munca la fabrică și relațiile sociale și de putere dominate de bărbați în funcții).

Însă și mai impresionante sunt răbdarea, delicatețea și empatia cu care Márta Mészáros le filmează în special pe protagonistă și pe tânăra sa locatară (Kata le pune la dispoziție fetei și iubitului acesteia o cameră pentru întâlnirile lor amoroase) și profunda înțelegere a complexității psihologiei și trăirilor omenești.

Frumusețea tulburătoare a filmului vine mai ales din energia și din emoțiile pe care aparatul de filmat le surprinde, în cadre strânse, pe chipurile expresive ale celor două femei, dar și ale personajelor secundare sau doar episodice, așa cum sunt secvențele de cinéma vérité pur (cu femeile din fabrică sau cu copiii de vârste mici și adolescentele din orfelinat).

Realizat cu 10 ani mai devreme, „Tatăl” (în original „Apa”) este al doilea lungmetraj de ficțiune al lui István Szabó, născut în 1939, tot la Budapesta. Și filmul care l-a făcut consacrat ca unul din cei mai importanți cineaști maghiari postbelici, devenit apoi celebru pe scena internațională a cinemaului, prin prezența la cele mai mari festivaluri și prin Oscarul pentru film străin câștigat cu „Mefisto” (1981), al doilea titlu din retrospectiva de la TIFF (al treilea fiind „Colonelul Redl”, din 1984).

În „Tatăl”, perspectiva este a copilului, de unde și caracterul ludic al primei părți a filmului: băiatul Tako și-a pierdut părintele de mic, spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, și a rămas doar cu mama sa.

Petrecându-și copilăria în primii ani postbelici, când urmele războiului încă mai sunt vizibile, iar comunismul se instalează peste țară, Tako amestecă în imaginația sa bogată cele câteva amintiri vagi cu tatăl său, chirurg (redate în unele cadre cu camera subiectivă), și fanteziile despre presupuse fapte glorioase ale acestuia – luptător pentru libertate, excursionist neobosit sau erou.

Rezultă un portret tandru-jucăuș al tatălui, în care trauma pierderii sale este atenuată de aceste proiecții despre eroism, stimulate și de epoca istorică, în care trecutul oamenilor (și al țării) este în permanență rescris.

A doua parte a filmului este într-o notă ceva mai gravă, asta și pentru că acțiunea este plasată câțiva ani mai târziu, în jurul Revoluției din 1956, când Tako este un tânăr cu idealuri, participant la istoricul moment (a cărui înnăbușire îl face să se gândească la plecarea din țară). De această dată, Tako și prietenii săi chestionează moștenirea lăsată de generația părinților și își caută propria identitate într-o lume profund schimbată.

Reușita incontestabilă a filmului (validată și printr-un Premiu Special al Juriului la Festivalul de la Locarno) stă în felul convingător, nu lipsit de emoție, în care povestea universală a unei maturizări și relația copil-părinte se amestecă, îmbogățindu-se reciproc, cu descrierea unei perioade istorice tulburătoare.

În cadrul TIFF, „Adopțiune” va mai fi proiectat miercuri, 30 mai, de la ora 18.00, la Cinema Florin Piersic, iar „Tatăl”, sâmbătă, 2 iunie, de la ora 15.00, la Universitatea Sapienția.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.

16
/10
/20

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest va continua să aducă în această toamnă cinefililor multe din filmele și evenimentele așteptate, însă se reorganizează, urmând ca în perioada preconizată, 23 octombrie – 1 noiembrie, sa pună accentul pe evenimente desfășurate online, în aer liber, dar și la drive-in, cu respectarea măsurilor de siguranță sanitară – care vor fi la momentul respectiv.

15
/10
/20

PREVIEW Două filme realizate de regizori consacrați și două debuturi pot fi văzute online, gratuit, pe platforma TIFF Unlimited, între 16 şi 22 octombrie, în cadrul CinePOLSKA. Mirela Lazăr, coordonatoarea CinePOLSKA din partea Institutului Polonez, vorbește într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre selecție și ediția specială din acest an.

15
/10
/20

Ediția #15 a eXplore festival - Bucharest International Dance and Performace festival se va desfășura anul acesta între 16 și 25 octombrie la Muzeul Național al Literaturii Române, WASP Working Art Space and Production, Muzeul Municipiului București: Muzeul Theodor Aman, Colecţia de artă Ligia şi Pompiliu Macovei, Palatul Suţu, online, pe eXplore festival și WASP Working Art Space and Production dar și on-air, pe Radio Guerrilla.

13
/10
/20

O adaptare fermecătoare a nuvelei pentru copii scrise și ilustrate de artistul Italian Dino Buzatti în 1945, „Vestita invazie a urșilor în Sicilia/ The Bears’ Famous Invasion of Sicily” (r. Lorenzo Mattotti) se vede pentru prima dată în România în deschiderea celei de-a 15-a ediții a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest.

09
/10
/20

Cel mai nou film semnat de Marian Crișan, BERLINER, a fost distins cu Premiul ‘Keen Eye’ - Russian Cinema Club Federation la cea de-a 42-a ediție a Festivalului Internațional de film de la Moscova (MIFF) care a avut loc între 1 și 8 octombrie.

Pagina 4 din 276« Prima...23456...102030...Ultima »