TIFF (4) „Dovlatov”. Îngheț și melancolie
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-4-dovlatov-inghet-si-melancolie/

CRONICĂ DE FILM Premiat la Berlin pentru contribuţie artistică deosebită şi prezentat în premieră în România la TIFF, „Dovlatov”, al regizorului rus Aleksei Gherman Jr., este un film poetic, încărcat de melancolie, despre cum o dictatură poate distruge destine.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 mai 2018

Publicat în URSS doar în samizdat și recunoscut internațional ca un mare scriitor abia după exilarea în SUA, la New York, în 1978, Serghei Dovlatov, devenit un autor cult, este protagonistul cel mai nou film al cunoscutului regizor rus Aleksei Gherman Jr.

„Dovlatov” nu este însă un film biografic și cu atât mai puțin unul convențional: Gherman Jr. imaginează doar șase zile din viața scriitorului (jucat extrem de convingător de un actor sârb, Milan Maric), la începutul lunii noiembrie 1971, în Leningrad (Sankt Pertersburg).

Șase zile de început de iarnă, când înghețul de afară – zăpada, ceața, vremea apăsătoare și potențial deprimantă – este dublat de un îngheț simbolic mai mare, istoric, generalizat.

De altfel, cel mai pregnant sentiment pe care îl transmite filmul este cel de neputință, de durere sufletească – Dovlatov și grupul său de prieteni și cunoscuți (scriitori, printre care și celebrul poet Iosif Brodski, și diverși artiști, în special pictori) își duc existența între drama de a nu se putea exprima și de a fi persecutați și lipsa oricărei perspective pentru un alt viitor.

O tragedie care pe unii îi împinge la sinucidere (la una din multele întâlniri ale acestei boeme, un tânăr se încuie singur într-o cameră și își taie venele), pe alții la fapte considerate ilegale (ca prietenul arestat pentru contrabandă cu bunuri din Finlanda), iar pe câțiva la emigrare (ca în cazul lui Brodski).

Dovlatov însuși pare a se retrage într-un exil interior și refuză să scrie, ca jurnalist, articole compromițătoare sau să-și modifice textele literare pentru a le aduce pe linia ideologică, fapt care îi atrage probleme.

Iar pentru a reda acest sentiment de suferință omniprezentă, de tristețe, Gherman Jr. își etalează din nou cunoscutul stil regizoral în care, în secvențe disparate care sfidează narațiunea liniară, clasică, aparatul de filmat se mișcă în permanență, lent, printre personaje care vorbesc despre filosofie, artă, existență. Iar montajul este ghidat mai mult de efuziunea imprevizibilă a sentimentelor, și mai puțin de o logică narativă coerentă și lămuritoare. 

Totul e completat de o imagine ternă, poetică, și de acorduri de jazz care accentuează această stare difuză de melancolie în care este atras și spectatorul, îndemnat să reflecte asupra unui destin, asupra istoriei și asupra vieții.

În cadrul TIFF, „Dovlatov” va mai putea fi văzut duminică, 3 iunie, de la ora 14.00, la Universitatea Sapienția. Iar din 15 iunie filmul ca intra și în cinematografe, fiind distribuit de Bad Unicorn.

06
/04
/21

Ce destin! Să te naşti la începutul secolului 20, să fii unul din pionerii documentarului din România, dar şi al dezvoltării instituţionale a cinematografiei, să faci filme în două regimuri autoritare şi în timpul unui război şi să mori la aproape 100 de ani. Regizorul Paul Călinescu poate fi descoperit prin 12 documentare de scurtmetraj disponibile online, gratuit, în cadrul Cineclubului One World Romania.

05
/04
/21

În aşteptarea întâlnirii cu publicul, spectacolul „Maria Tănase. O poveste”, pus în scenă de regizoarea Carmen Lidia Vidu la Teatrul de Stat din Constanţa, şi-a avut repetiţia generală, într-un weekend înnorat şi friguros. O vreme ce poate amplifica dezolarea pe care i-o sugerează unui nou-venit multe din clădirile în paragină din centrul oraşului.

01
/04
/21

Cineclubul One World Romania își propune în 2021 să recupereze și să analizeze evoluția filmului documentar românesc din perioada interbelică și din cea comunistă. Primele două sesiuni sunt dedicate filmografiei cineastului Paul Călinescu. 12 dintre documentarele lui, realizate în perioada 1934-1948, sunt disponibile gratuit până la 25 aprilie.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.