TIFF (7) Fanny Ardant: „Nu sunt deloc la modă”
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-7-fanny-ardant-nu-sunt-deloc-la-moda/

„Nu îmi plac partidele, nu îmi plac mişcările, nu îmi plac delaţiunile, chemările la acţiune. Nu-mi place ceea ce este la modă. Viaţa este plină de contradicţii”, a spus, la Cluj-Napoca, actriţa şi regizoarea franceză Fanny Ardant. Ea a primit la TIFF Premiul pentru întreaga carieră.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 Iunie 2018

Actrița și regizoarea franceză Fanny Ardant a fost invitata specială a ediției din 2018 a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca, unde a fost distinsă cu Premiul pentru întreaga carieră.

Într-o conferință de presă, starul francez a vorbit despre filmul pe care l-a regizat în România, „Cenușă și sânge” (2009), despre actorii români, despre mișcarea #metoo, despre cărțile și filmele favorite, despre singurătate, despre dragoste.

Despre Olga Tudorache, care a jucat în „Cenușă și sânge”, și despre actorii români

Pot vorbi despre Olga, dar nu pot să povestesc o anecdotă, pentru că filmul este plin de anecdote. Îmi amintesc cum ne-am întâlnit si cum am invitat-o să joace în acest film, pentru că la început nu dorea să joace. Am fost impresionată de forța ei, de intensitatea ei, de caracterul ei mare. De fiecare dată când am revenit la București, m-am dus să o vizitez. Îmi spunea: „De ce te arunci să fii și regizoare, când ai putea să fii doar actriță?”. Am spus că nu știu. Atunci, a spus: „Faci lucrurile fără să știi de ce? Atunci înseamnă că ești nebună”.

Am fost foarte impresionată de formația actorilor români, fac cu toții și teatru și cinema. Teatrul este cel care constituite un actor, cinema-ul este un lux pentru un actor. În teatru noi suntem cei care facem, în cinema suntem manipulați.

Despre mișcarea #metoo

Nu îmi plac partidele, nu îmi plac mișcările, nu îmi plac delațiunile, chemările la acțiune. Nu-mi place ceea ce este la modă. Nu voi face niciodată parte dintr-o mișcare anume. Viața este plină de contradicții. Trebuie să rămânem contradictorii.

Despre sfaturi

Am ascultat pe toată lumea, dar nu am ascultat pe nimeni. Am auzit sunetul clopotelor, dar mi-am urmat propriul instinct. Cred că fiecare tânăr actor este diferit. Este greu să dai un sfat. Aș spune doar că nu poți face această meserie decât dacă o iubești, o iubești, o iubești.

Despre citit și cărțile favorite

Nu e vorba de o singură carte. Cărțile nu trebuie citite ca să te cultive, ci pentru a te simți mai puțin singur. Autorul unei cărți care îți place este autorul care a vorbit despre ceva care e foarte profund în tine și despre care nimeni nu știe. Am citit de foarte tânără Dostoievski, Proust, Shakespeare, tragedii grecești, iar toate acestea m-au hrănit.

Mi s-a spus adesea că cei care iubesc cărțile nu iubesc viața. Dar este greșit. Cred că în cărți este esența însăși a vieții. Cititul cărților te face să câștigi timp pentru a înțelege viata.

Despre „Cenușă și sânge”

Cred că nu trebuie să te temi să stilizezi o poveste. Nu e necesar să modernizezi întotdeauna poveștile. Cred că în tragedie există eternul uman.

Am făcut eforturi secole de a ne civiliza, dar cred că în străfundul omului rămâne ceva sălbatic. Am avut întotdeauna o dragoste pentru melodramă. Dorința mea este să mi se spună o poveste. Nu mi se pare necesar să fiu mai inteligentă decât însăși povestea.

Un film este ca o sticlă cu un mesaj aruncată în mare. Unii deschid sticla și înțeleg ce e înăutru și alții nu înteleg. Pentru unii rezonează ca o poveste foarte actuală, iar pentru alții este o poveste din alt timp.

De foarte tânără am citit „Iliada” și „Odiseea” și cred că de atunci nu s-a mai scris nimic mai bun. Toate personajele din Războiul Troian au devenit atât de apropiate ca și când ar fi fost familia mea.

Susține cu un Like jurnalismul cultural!

Am fost crescută în religia catolică și am învățat cine au fost Cain și Abel. Dar la fel de devreme am învățat cine au fost Hector și Ahile. Iar aceste personaje din tragedia antică au desenat conturul lumii pentru mine. Am vrut să povestesc o tragedie, dar nu în robele grecești, ci să o plasez într-o lume rurală.

Am citit o carte despre legile sângelui din Albania. Iar pentru mine această poveste a fost necesar să se întâmple în Europa de Est. În momentul în care am descoperit Transilvania, a fost pentru mine imaginea unei lumi, a unui peisaj etern, care există de foarte mult timp și va continua să existe încă mult timp.

Despre dificultatea de a realiza filme și despre regizorii care au inspirat-o

Cred că dificultatea de a face filme este exclusiv vina mea. Sunt bizară. În mod curios, nu am dorința să intru în industria cinematografică. Dorința mea este să fac filme asa cum faci obiecte. Filme în care cred, pe care le pot revendica. Nu sunt deloc la modă. Când mă duc să caut finanțatori, ei se tem foarte tare. Este o stare de fapt care mă face nefericită, dar pe care o înțeleg.

Nu pot da nume (ale regizorilor care au inspirat-o cel mai mult – n.r.). Dar aș spune că sunt aceia care poartă în ei un foc sacru. O energie. Cred că regia nu este o meserie pe care o faci ca pe orice altă meserie. Este un privilegiu să poți să faci un film. Îmi place foarte mult să lucrez cu acei regizori care nu risipesc nimic din bucuria de a face un film. Nu-mi plac profesioniștii.

Despre ce o inspiră

Cred că toți suntem influențați fără să știm exact. E ca o ploaie care cade și nu știm ce va răsări după ea. Am observat că atunci când mă pregătesc să intru în scenă sau să filmez am două sentimente în mine: plăcerea și furia. Este un amestec între cele două. Fără plăcere nu există energie. Și nici fără furie.

Îmi place foarte mult poezia. Îmi place comportamentul poetic. Îmi plac imaginile poetice. Am început să iubesc mult mai mult poeții ruși decât poeții francezi. La ruși a fi poet înseamnă să îți asumi un risc. În Franța poezia mi se pare mai mult un fel de vagabondaj al spiritului.

Prima carte română pe care am citit-o a fost una de Mircea Eliade. Era un roman, dar era un roman scris de un poet. Era o carte în care intrai în atmosferă. Chiar dacă era ceva  ce nu înțelegeai, te atingea la inimă.

Îmi place foarte mult Bela Tarr. Intri într-un univers în care nu știi unde vei ajunge, dar în momentul în care intri el devine indelebil, nu știi ce se va întâmpla cu forța pe care o exercită asupra ta.

Unul din ultimele filme noi care mi-au plăcut este „Loveless”, al lui Andrei Zvianghințev. Mi-a plăcut mult un film francez de Xavier Gianolli, „Apariția”. Mi-a plăcut foarte mult un film japonez, o trilogie, i-am uitat titlul.

Eu am o natură obsesivă. De fiecare dată când merg la restaurant, de pildă, cer spaghete cu roșii. Mă tem că poate într-o zi n-o să-mi mai placă asta. În cinema, ador să intru într-o sală întunecată. Dar nu-mi place chiar tot ce văd. Și mă tem că într-o zi n-o să-mi placă deloc.

Despre TIFF și festivalurile de film

Cred că orice festival este magnific, pentru că festivalul evadează din legile comerțului. Într-un festival poți vedea filme din întreaga lume, filme dificile, unele poate mai puțin reușite, dar le poți vedea pe toate. Pe când, sub imperiul legii industriei, nu poți să vezi asemenea lucruri.

Despre singurătate

Cred că tot ce îndurăm este dureros. Tot ce acceptăm devine, nu aș spune vesel, dar puternic. Cred că singurătatea este tragică. Nimeni nu vrea să fie singur. Ai putea plânge de singurătate.

Am o mare admirație pentru scriitoarea Marguerite Duras. Este o mare îndrăgostită. A iubit dragostea, a iubit bărbații (…) În singurătate reușea să vadă splendoarea dragostei. Singurătatea este ca un coșmar, dar unul în care reușești să vezi splendoarea vieții (…) În singurătate, ca să reziști, trebuie să te construiești pe tine.

Despre cum alege scenariile

Aleg un scenariu asemenea unui câine care pătrunde în pădure. Nu știi de ce spui da, dar simți că totul îți place. Am acceptat roluri alături de regizori confirmați și alături de debutanți. Nu sunt o profesionistă, am jucat întotdeauna în roluri care mi-au plăcut. Dacă găsesc un scenariu în cutia poștală, îl citesc, așa cum bei un pahar cu apă. Când pun paharul pe masă, spun foarte repede da sau nu. Ca un câine.

Despre dragoste și despre relația cu Francois Truffaut

E adevărat că subiectul cel mai interesant din viață este dragostea. Se poate vorbi despre excesul de iubire sau despre absența ei. Într-o poveste de iubire, oricine se simte împărat al lumii.

Nu vorbesc niciodată despre povestea mea cu Truffaut. Însă pentru că m-ați întrebat despre regizori care au contat, Truffaut mi-a deschis calea spre intrarea în lumea cinema-ului.

Eram actriță de teatru. Făcusem lucruri foarte populare la televiziune. La acel moment, lucrurile erau foarte strict împărțite: teatru, televiziune, cinema. Nu exista o circulație între ele.  Truffaut era un om liber. Era și producător, iar atunci când a decis să mă invite să joc în „La femme d’à côté” (1981), a făcut-o fără să ceară permisiunea nimănui.

11
/12
/18

Ziua Internaţională a Tangoului, sărbătorită în 11 decembrie începând din anul 1977, a fost proclamată în onoarea a două figuri legendare ale muzicii argentiniene: Carlos Gardel, Regele Tangoului şi Julio De Caro, ambii născuţi într-o zi de 11 decembrie/ În 1935 Carlos Gardel compunea „Por una cabeza”, unul dintre cele mai cunoscute tangouri din istoria muzicii. 

10
/12
/18

A 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit și-a desemnat câștigătorii sâmbătă, 8 decembrie 2018, într-o atmosferă emoționantă și plină de exuberanță. Premiul pentru cel mai bun film a revenit peliculei belgiene PABLO, în regia lui Sergio Guataquira Sarmiento.

10
/12
/18

METROPOLIS VIRAL. Filmul "Avengers: Endgame" bate recorduri chiar înainte de apariția sa în cinematografe. Lansat pe 7 decembrie, trailerul de aproape două minute și jumătate a înregistrat 289 milioane de vizualizări pe YouTube, Facebook și Twitter,  devenind cel mai vizionat trailer în primele 24 de ore de la lansare.

10
/12
/18

Bucharest Art Film Festival (BAFF) va proiecta în perioada 10-12 decembrie filme de(spre) artă la Galeria Halucinarium, din Calea Giulești 14. Art Film Festival încearcă la această a III-a ediție să creeze experiența ideală destinată publicului de cinema și zone conexe, aducându-l într-o galerie de artă timp de 3 seri. Programul fiecărei zile începe la ora 19:00, intrarea la proiecții fiind liberă în limita locurilor disponibile.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

07
/12
/18

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă față de ceilalți, și cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forțat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

07
/12
/18

Filmul Belgian GIRL, nominalizat la Globurile de Aur pentru Cel mai bun film străin, va deschide Oscar Weekend (18 - 20 ianuarie 2019, Cinema Elvire Popesco). "Oscar Weekend" are loc înaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 91-a ediție a premiilor Oscar (22 ianuarie), trofeele Oscar 2019 urmând să fie acordate în cadrul Galei din 24 februarie 2019. 

07
/12
/18

Cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film NexT pune reflectoarele pe Portugalia, cu două programe a câte cinci scurtmetraje reunite sub titlul Focus Portugalia. Primul program, The Heart and the Body, va fi proiectat sâmbătă, 15 decembrie, iar cel de-al doilea, On Politics, va putea fi văzut duminică, 16 decembrie, ambele la ora 16.30, la Cinema Muzeul Țăranului.

07
/12
/18

Filmul „Vice” al lui Adam McKay, o dramă despre fostul vicepreşedinte Dick Cheney, cu Christian Bale, Sam Rockwell, Steve Carell şi Amy Adams în distribuţie, a primit cele mai multe nominalizări la cea de-a 76-a ediţie a galei Globurilor de Aur. La categoria miniserial sau film de televiziune cele mai multe nominalizări, în număr de 4, le-a primit „The Assassination of Gianni Versace”.

06
/12
/18

În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al doilea război mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă. Îi desparte totul: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună.

05
/12
/18

"Amintirile nu aparţin numai trecutului. Ele ne determină viitorul." - Jeff Bridges. Câștigător al unui Oscar în 2010, pentru prestația din “Crazy Heart”, actorul american Jeff Bridges a împlinit, ieri, 69 de ani. 

05
/12
/18

În premieră la Digi Life (6 decembrie, ora 21:00), „Martorul 248”, un documentar despre dreptul la educație - În România, abandonul școlar este îngrijorător, iar în lipsa experiențelor de învățare adecvate, copiii din zonele sărace  rămân captivi în mediul familial marcat de privațiuni, ostil dezvoltării lor. Copiii din zonele cele mai sărace încep școala fără noțiuni de bază, cum ar fi abilitatea de a identifica cifrele sau culorile.

05
/12
/18

Tânărul critic de film Victor Morozov, care studiază în Franţa, scrie despre cinema-ul unuia din cei mai interesanţi regizori francezi ai momentului, Mikhaël Hers, prea puţin cunoscut în România.

04
/12
/18

ANALIZĂ Deși doar câteva își găsesc loc în sălile de cinema, în distribuții limitate care adună cel mult două mii de spectatori, documentarele românești merită o mai mare atenție. Este un cinema interesat în special de personaje carismatice, cu vieți ieșite din comun, și mai puțin de realități sociale sau politice.

03
/12
/18

A 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit, manifestare devenită o tradiție a UNATC „I.L.Caragiale”, va debuta pe 4 decembrie, ora 19:00, Sala Atelier din cadrul UNATC. Intrarea este gratuită.

Page 1 of 22412345...102030...Last »