Tim Robbins: despre libertate
https://www.ziarulmetropolis.ro/tim-robbins-despre-libertate/

Marele actor şi regizor se află zilele acestea la Bucureşti, după ce a participat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Compania sa de teatru – The Actors’ Gang – va da trei reprezentaţii ale spectacolului «Visul unei nopţi de vară», la Teatrul de Comedie (miercuri, joi şi vineri, de la orele 19, la Sala Radu Beligan).

Un articol de Andrei Crăciun|21 iunie 2016

Astăzi, la prânz, Tim Robbins a susţinut o conferinţă de presă. A vorbit despre iubirea sa pentru teatru, despre Andrei Şerban, New York şi California, delincvenţi, filmul care l-a făcut faimos (The Shawshank Redemption), refugiaţi, politică (Robbins este un liberal în înţelesul american al cuvântului – un progresist, un democrat) şi – mai presus de orice – despre libertate.

Tim Robbins despre pasiunea sa pentru teatru

S-a îndrăgostit de teatru în copilărie, la New York. Părinţii săi (ambii erau actori, tatăl său fiind şi cântăreţ de folk) îl duceau des la spectacole. L-a fascinat, de la început, Shakespeare.

Tim Robbins despre pasiunea sa pentru regie

A început să regizeze încă din liceu. O întâlnire care l-a impresionat profund a fost vizionarea unui spectacol regizat de Andrei Şerban (n.r. – întâmplător, astăzi este chiar ziua lui Andrei Şerban) la New York – Agamemnon. Erau anii `70. Şi-a spus atunci, foarte american, «Wow! Nu ştiu cum a făcut asta, dar vreau să o fac şi eu»). Acel spectacol este încă în mintea sa. E tot timpul cu el. L-a marcat pe termen lung.

Tim Robbins despre începuturile sale în film

Nu îşi dorea să devină actor. Visul său era să regizeze. Lumea filmului i-a oferit posibilitatea să câştige mai mulţi bani. Era un mod de a-şi întreţine pasiunea pentru teatru. Se gândea la filme şi la televiziune într-un mod mercantil. Era, de altfel, şi o modalitate mai plăcută de a câştiga aşa bani. Mai plăcută decât să livreze pizza. Apoi a descoperit că există artă şi în cinema, de asemenea, dar teatrul a rămas întotdeauna în inima sa. Aici, în teatru, îi erau rădăcinile. Nu s-a despărţit, afectiv, niciodată de el. Teatrul a fost familia pe care a simţit-o mereu aproape.

Tim Robbins despre Hollywood

După ce a descoperit că există artă şi în cinema, Tim Robbins a început să se bucure de film şi viaţa s-a schimbat cu totul. Hollywood-ul însă este mai degrabă capricios. Acolo, nu el, actorul, fixează termenii în care se desfăşoară relaţia. În teatru, Tim Robbins îşi poate impune integral viziunea.

Tim Robbins despre bucuria de a fi în Bucureşti

Preferă să se afle în foaierul Teatrului de Comedie şi să prezinte „Visul unei nopţi de vară” (care, întâmplător, se joacă imediat după solstiţiul de vară) decât să se afle – din interes financiar – pe un platou de filmare. Nu îl deranjează canicula.

Tim Robbins despre filmele în care ar juca

Ar prefera să i se propună mereu scenarii ca ”Scara lui Iacob” sau “The Shawshank Redemption”. Din păcate nu i se întâmplă. Şi atunci preferă să compare întotdeauna ce ar putea face bun în teatru cu ce ar putea face nesemnificativ în cinema. Alege de fiecare dată teatrul, dacă oferta din film nu e cu totul specială. Vrea să joace în filme care să îl facă mândru (n.m. – numeşte mai multe filme de artă în care a jucat în ultimii ani, pe care cei din sală nu le-au văzut; actorul e încrezător că vom ajunge până la urmă la ele, fiindcă filmele de artă, spre deosebire de succesele comerciale de sezon, au o lungă durată de viaţă)

Tim Robbins despre publicul pe care şi-l doreşte

Preferă să influenţeze o mie de oameni, care vin la teatru, decât o sută de mii de spectatori de cinema, dar într-o producţie mediocră, care nu are de-a face cu arta, cum ar fi filmele cu maşini care se transformă în roboţi, filmele pe care le uiţi la o săptămână după ce le-ai văzut.

04
/02
/15

Proiectele de fotografie documentară spun o poveste despre oameni, una neașteptată, emoționantă, sinceră, fără să-l constrângă pe fotograf la o anumită formă – e alegerea lui ce anume și cum ne arată în imagine.

03
/02
/15

Un student la Politehnica din București, sărac și slobod la vorbă, care-și câștiga pâinea ca pianist într-o școală de dans, a devenit la jumătatea secolului trecut unul dintre cei mai cunoscuți dirijori ai lumii. Îl chema Sergiu Celibidache.

03
/02
/15

Duminică, 8 februarie 2015, de la ora 20:00, , la Sala Mică a Naționalului bucureştean, iubitorii teatrului pot vedea spectacolul ”Ziua în care nu se cumpără nimic” de Kim Atle Hansen, în regia lui Horia Suru.

03
/02
/15

Primul concert din februarie susţinut de Orchestra Naţională Radio, vineri, 6 februarie (19.00), este un prilej de a-l aplauda pe RĂZVAN SUMA, solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio şi unul dintre cei mai apreciaţi violoncelişti români, cunoscut publicului din întreaga ţară graţie turneelor naţionale “Vă place Bach ?”, “Vă place Brahms?” şi “Vă place tango?”.

03
/02
/15

Deși pare un scenariu apocaliptic, de fapt este vorba despre premiera filmului “Orașul câinilor”/ “White God”, câștigătorul Marelui Premiu al secțiunii Un Certain Regard la Cannes și propunerea Ungariei la Premiile Oscar 2015, în regia lui Kornél Mundruczó.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

03
/02
/15

„M-am îndrăgostit, pur şi simplu. Era frumoasă, cu sufletul curat, deşteaptă, cu picioarele pe pământ, gospodină. Am iubit-o şi o iubesc. Mihaela (n.r. Tonitza – soţia actorului, care s-a stins din viaţă în 2010) a fost şansa mea. Şi cu asta am spus totul.“ - Ştefan Iordache. Într-o zi de 3 februarie (1941) se năştea actorul Ştefan Iordache, unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune.

02
/02
/15

Nelson Freire, ansamblul Voces8 și dirijorul Riccardo Chailly sunt protagoniștii unor interesante discuri care apar săptămân aceasta în atenția publicului din România. 3 discuri, 3 programe diferite, potrivite pentru toate gusturile celor care iubesc muzica bună – de la renaștere la romantismul târziu, 3 propuneri care vor încălzi serile mohorâte de iarnă pe care le mai avem în față luna aceasta.

02
/02
/15

Prima săptămână din februarie aduce pe scenă trei spectacole excepționale, în regia lui Silviu Purcărete: „Așteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, pe 3 februarie, „Călătoriile lui Gulliver”, exerciții scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift, pe 4 februarie și „Oidip”, scenariul original și regia Silviu Purcărete, pe 5 februarie.

02
/02
/15

Lucian Boicu, un român stabilit în Canada, a lucrat la efectele vizuale ale filmului "American Sniper", de Clint Eastwood, un lungmetraj nominalizat la şase premii Oscar şi inspirat din povestea adevărată a lunetistului Chris Kyle.

02
/02
/15

Joi, 5 februarie, ora 19.00, odată cu premiera spectacolului Parapanghelos (un cabaret după “Cânticelele comice” ale lui Vasile Alecsandri) va avea loc și inaugurarea unui nou design al Sălii Lecoq, transformată acum în CAFÉ-TEATRU MASCA. 

02
/02
/15

Filmul românesc de scurtmetraj este prezent și anul acesta la Festivalul de Film de la Clermont-Ferrand (30 ianuarie – 7 februarie 2015) prin intermediul Asociației ESTE’N’EST, care organizează pentru a șaptea oară consecutiv standul românesc din cadrul marketului festivalului, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei.