Tim Robbins: despre libertate
https://www.ziarulmetropolis.ro/tim-robbins-despre-libertate/

Marele actor şi regizor se află zilele acestea la Bucureşti, după ce a participat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Compania sa de teatru – The Actors’ Gang – va da trei reprezentaţii ale spectacolului «Visul unei nopţi de vară», la Teatrul de Comedie (miercuri, joi şi vineri, de la orele 19, la Sala Radu Beligan).

Un articol de Andrei Crăciun|21 iunie 2016

Astăzi, la prânz, Tim Robbins a susţinut o conferinţă de presă. A vorbit despre iubirea sa pentru teatru, despre Andrei Şerban, New York şi California, delincvenţi, filmul care l-a făcut faimos (The Shawshank Redemption), refugiaţi, politică (Robbins este un liberal în înţelesul american al cuvântului – un progresist, un democrat) şi – mai presus de orice – despre libertate.

Tim Robbins despre pasiunea sa pentru teatru

S-a îndrăgostit de teatru în copilărie, la New York. Părinţii săi (ambii erau actori, tatăl său fiind şi cântăreţ de folk) îl duceau des la spectacole. L-a fascinat, de la început, Shakespeare.

Tim Robbins despre pasiunea sa pentru regie

A început să regizeze încă din liceu. O întâlnire care l-a impresionat profund a fost vizionarea unui spectacol regizat de Andrei Şerban (n.r. – întâmplător, astăzi este chiar ziua lui Andrei Şerban) la New York – Agamemnon. Erau anii `70. Şi-a spus atunci, foarte american, «Wow! Nu ştiu cum a făcut asta, dar vreau să o fac şi eu»). Acel spectacol este încă în mintea sa. E tot timpul cu el. L-a marcat pe termen lung.

Tim Robbins despre începuturile sale în film

Nu îşi dorea să devină actor. Visul său era să regizeze. Lumea filmului i-a oferit posibilitatea să câştige mai mulţi bani. Era un mod de a-şi întreţine pasiunea pentru teatru. Se gândea la filme şi la televiziune într-un mod mercantil. Era, de altfel, şi o modalitate mai plăcută de a câştiga aşa bani. Mai plăcută decât să livreze pizza. Apoi a descoperit că există artă şi în cinema, de asemenea, dar teatrul a rămas întotdeauna în inima sa. Aici, în teatru, îi erau rădăcinile. Nu s-a despărţit, afectiv, niciodată de el. Teatrul a fost familia pe care a simţit-o mereu aproape.

Tim Robbins despre Hollywood

După ce a descoperit că există artă şi în cinema, Tim Robbins a început să se bucure de film şi viaţa s-a schimbat cu totul. Hollywood-ul însă este mai degrabă capricios. Acolo, nu el, actorul, fixează termenii în care se desfăşoară relaţia. În teatru, Tim Robbins îşi poate impune integral viziunea.

Tim Robbins despre bucuria de a fi în Bucureşti

Preferă să se afle în foaierul Teatrului de Comedie şi să prezinte „Visul unei nopţi de vară” (care, întâmplător, se joacă imediat după solstiţiul de vară) decât să se afle – din interes financiar – pe un platou de filmare. Nu îl deranjează canicula.

Tim Robbins despre filmele în care ar juca

Ar prefera să i se propună mereu scenarii ca ”Scara lui Iacob” sau “The Shawshank Redemption”. Din păcate nu i se întâmplă. Şi atunci preferă să compare întotdeauna ce ar putea face bun în teatru cu ce ar putea face nesemnificativ în cinema. Alege de fiecare dată teatrul, dacă oferta din film nu e cu totul specială. Vrea să joace în filme care să îl facă mândru (n.m. – numeşte mai multe filme de artă în care a jucat în ultimii ani, pe care cei din sală nu le-au văzut; actorul e încrezător că vom ajunge până la urmă la ele, fiindcă filmele de artă, spre deosebire de succesele comerciale de sezon, au o lungă durată de viaţă)

Tim Robbins despre publicul pe care şi-l doreşte

Preferă să influenţeze o mie de oameni, care vin la teatru, decât o sută de mii de spectatori de cinema, dar într-o producţie mediocră, care nu are de-a face cu arta, cum ar fi filmele cu maşini care se transformă în roboţi, filmele pe care le uiţi la o săptămână după ce le-ai văzut.

25
/01
/15

CRONICĂ DE FILM „Our Sunhi”, penultimul film al prolificului regizor sud-coreean Hong Sang-soo, un răsfățat al marilor festivaluri, a fost premiat în 2013 la Locarno pentru regie și a fost inclus recent de revista franceză Cahiers du Cinema în topul pe 2014.

25
/01
/15

Înscrierile pentru cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii "100, 1.000, 1.000.000 de poveşti", care va avea loc în perioada 3 - 10 octombrie, în Bucureşti, au început, data limită pentru primirea candidaturilor fiind 19 aprilie, anunţă Teatrul Ion Creangă.

24
/01
/15

Tânjesc după o lume în care cronicile de teatru, cum și cele de cinema să aibă utilitatea unui robot de bucătărie perfect funcțional. Să fie simple, ușor de înțeles, fără echivoc.

24
/01
/15

Luni, 26 ianuarie 2015, la ora 23.05, la Radio România Actualităţi, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră: „Cool” de Mihai Ispirescu. Adaptarea radiofonică: Domnica Ţundrea. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Marius Rizea, Ion Haiduc, Mircea Constantinescu, Daniela Marcu, Ion Mărgescu.

23
/01
/15

Pasionaţii de jazz sunt aşteptaţi, sâmbătă, de la ora 18.00, la cinematograful Elvira Popescu din Bucureşti, la un eveniment dedicat muzicii, care va debuta cu filmul "Hasretim", de Marc Sinan, care a primit premiul UNESCO în 2011, şi va continua cu un concert al trupei norvegiene Helge Lein Trio.

23
/01
/15

Vila de la Predeal a fostului dictator Nicolae Ceauşescu se numără printre clădirile ce vor fi scoase la vânzare de Artmark Historical Estate, divizia casei de licitaţii Artmark specializată în vânzarea monumentelor istorice şi artistice, alături de monumente precum Castelul Teleki şi Cula Greceanu.

23
/01
/15

Unul dintre cele mai discutate titluri în competiția Oscarurilor din acest an este Whiplash, drama unui student aflat la începutul unei anevoioase experienţe: transformarea în bateristul central al celei mai bune orchestre de jazz din ţară. Filmul intră în cinematografele din România pe 6 februarie.

23
/01
/15

CRONICĂ DE FILM Cu „Boyhood”, probabil cel mai de succes film al său, Richard Linklater readuce cinematograful la origine, reafirmându-i capacitatea unică de a înregistra scurgerea timpului. Este un film despre fiecare din noi, despre vârstele prin care trecem fără a le conştientiza până la capăt.