Tim Robbins: despre libertate
https://www.ziarulmetropolis.ro/tim-robbins-despre-libertate/

Marele actor şi regizor se află zilele acestea la Bucureşti, după ce a participat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Compania sa de teatru – The Actors’ Gang – va da trei reprezentaţii ale spectacolului «Visul unei nopţi de vară», la Teatrul de Comedie (miercuri, joi şi vineri, de la orele 19, la Sala Radu Beligan).

Un articol de Andrei Crăciun|21 iunie 2016

Astăzi, la prânz, Tim Robbins a susţinut o conferinţă de presă. A vorbit despre iubirea sa pentru teatru, despre Andrei Şerban, New York şi California, delincvenţi, filmul care l-a făcut faimos (The Shawshank Redemption), refugiaţi, politică (Robbins este un liberal în înţelesul american al cuvântului – un progresist, un democrat) şi – mai presus de orice – despre libertate.

Tim Robbins despre pasiunea sa pentru teatru

S-a îndrăgostit de teatru în copilărie, la New York. Părinţii săi (ambii erau actori, tatăl său fiind şi cântăreţ de folk) îl duceau des la spectacole. L-a fascinat, de la început, Shakespeare.

Tim Robbins despre pasiunea sa pentru regie

A început să regizeze încă din liceu. O întâlnire care l-a impresionat profund a fost vizionarea unui spectacol regizat de Andrei Şerban (n.r. – întâmplător, astăzi este chiar ziua lui Andrei Şerban) la New York – Agamemnon. Erau anii `70. Şi-a spus atunci, foarte american, «Wow! Nu ştiu cum a făcut asta, dar vreau să o fac şi eu»). Acel spectacol este încă în mintea sa. E tot timpul cu el. L-a marcat pe termen lung.

Tim Robbins despre începuturile sale în film

Nu îşi dorea să devină actor. Visul său era să regizeze. Lumea filmului i-a oferit posibilitatea să câştige mai mulţi bani. Era un mod de a-şi întreţine pasiunea pentru teatru. Se gândea la filme şi la televiziune într-un mod mercantil. Era, de altfel, şi o modalitate mai plăcută de a câştiga aşa bani. Mai plăcută decât să livreze pizza. Apoi a descoperit că există artă şi în cinema, de asemenea, dar teatrul a rămas întotdeauna în inima sa. Aici, în teatru, îi erau rădăcinile. Nu s-a despărţit, afectiv, niciodată de el. Teatrul a fost familia pe care a simţit-o mereu aproape.

Tim Robbins despre Hollywood

După ce a descoperit că există artă şi în cinema, Tim Robbins a început să se bucure de film şi viaţa s-a schimbat cu totul. Hollywood-ul însă este mai degrabă capricios. Acolo, nu el, actorul, fixează termenii în care se desfăşoară relaţia. În teatru, Tim Robbins îşi poate impune integral viziunea.

Tim Robbins despre bucuria de a fi în Bucureşti

Preferă să se afle în foaierul Teatrului de Comedie şi să prezinte „Visul unei nopţi de vară” (care, întâmplător, se joacă imediat după solstiţiul de vară) decât să se afle – din interes financiar – pe un platou de filmare. Nu îl deranjează canicula.

Tim Robbins despre filmele în care ar juca

Ar prefera să i se propună mereu scenarii ca ”Scara lui Iacob” sau “The Shawshank Redemption”. Din păcate nu i se întâmplă. Şi atunci preferă să compare întotdeauna ce ar putea face bun în teatru cu ce ar putea face nesemnificativ în cinema. Alege de fiecare dată teatrul, dacă oferta din film nu e cu totul specială. Vrea să joace în filme care să îl facă mândru (n.m. – numeşte mai multe filme de artă în care a jucat în ultimii ani, pe care cei din sală nu le-au văzut; actorul e încrezător că vom ajunge până la urmă la ele, fiindcă filmele de artă, spre deosebire de succesele comerciale de sezon, au o lungă durată de viaţă)

Tim Robbins despre publicul pe care şi-l doreşte

Preferă să influenţeze o mie de oameni, care vin la teatru, decât o sută de mii de spectatori de cinema, dar într-o producţie mediocră, care nu are de-a face cu arta, cum ar fi filmele cu maşini care se transformă în roboţi, filmele pe care le uiţi la o săptămână după ce le-ai văzut.

26
/12
/14

Scriitori, critici literari şi reprezentanţi ai editurilor româneşti recomandă pasionaţilor de literatură să citească în vacanţa de Crăciun titluri ale unor scriitori laureaţi ai premiului Nobel, volume de poezii, dar şi cărţi pentru copii, acestea fiind doar o parte dintre "ofertele" de sărbători.

23
/12
/14

Captivi (Polirom, ed. a II-a, 2011), de Norman Manea, „un roman uimitor despre România postbelică, despre limbă, identitate şi pierdere”, a fost publicat în această lună de prestigioasa editură americană New Directions.

23
/12
/14

Teatrul Naţional Radiofonic prezintă, în premieră, astăzi, 23 decembrie, de la ora 23.05, la Radio Romania Actualităţi, spectacolul radiofonic: Marea iubire a lui Sebastian scenariu radiofonic de Diana Mihailopol inspirat din volumul de memorii Artistul şi oglinda al actriţei Leny Caler. Figură unică şi seducătoare în peisajul teatral interbelic, actriţa Leny Caler scrie acest jurnal în exil.

23
/12
/14

În “Istoria vieţii private” găsim că obiceiul de a avea brad cu prilejul Crăciunului este atestat documentar prima dată, în oraşul Strasbourg, încă din 1605. Iată care este povestea apariției acestui simbol și cum arăta balul de revelion la curtea regelui Carol.

23
/12
/14

CRONICĂ DE FILM Când resemnarea părea să fie singura cale de a încheia un an cinematografic românesc mediocru, apare - doar la HBO, nu și în săli - un documentar revigorant și (cu adevărat) emoționant, „Toto și surorile lui”, capabil să dărâme prejudecăți.

22
/12
/14

Te afli în foaier, la Național, aștepți să intri la spectacolul “Dumnezeu se îmbracă de la second- hand”. E bun acest titlu – te gândești. Îți temperezi entuziasmul – cunoști suficient de bine viața intimă a cuvintelor încât să știi că, atunci când Dumnezeu apare pe frontispiciu, ceva va lipsi înăuntru.

22
/12
/14

BIG BAND-UL RADIO – condus de dirijorul său, IONEL TUDOR - ansamblul care din 1949 se dedică muzicii de divertisment de cea mai înaltă calitate, acoperind o gamă largă de genuri (jazz, blues, pop etc.), este invitatul special al programului de sărbători „Vă rugăm s-aveţi o viaţă frumoasă!”, difuzat de postul public de televiziune TVR 2, pe 26 decembrie, la ora 20.00.