„Timebox”. Imagini
https://www.ziarulmetropolis.ro/timebox-imagini/

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră mondială la Astra Sibiu, „Timbox” este un excelent documentar de debut realizat de Nora Agapi. Regizoarea îi face un portret tandru tatălui său – un bătrân carismatic din Iaşi care a adunat în cutii mii de fotografii şi înregistrări pe peliculă făcute de-a lungul vieţii.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 octombrie 2018

Era păcat ca povestea lui Ioan Matei Agapi să nu fie spusă. Și cel mai potrivit mod de a o spune nu putea fi decât cinema-ul.

Asta pentru că bătrânul carismatic din Iași s-a ocupat toată viața cu imaginea.

Timp de decenii, începând cu 1960, el a fotografiat și înregistrat pe peliculă viaţa oraşului Iaşi, dar şi evenimente importante din existența familiei sale.

Rezultatul este o colecție impresionantă de fotografii și materiale filmate, unică în România.

Realizatoarea Nora Agapi, care debutează acum în regie după ce a lucrat în special ca director de imagine, a pornit de la ideea de a-i face un portret tatălui său.

Doar că, pe parcursul filmării, apare un incident care va schimba și structura documentarului: Ioan Matei Agapi este somat de autoritățile locale să plece din clădirea din centrul Iașiului în care a rămas singurul locatar, pentru ca aceasta să fie renovată.

Însă bătrânul nu poate accepta noua locuință ce i se oferă: este nepotrivită pentru a găzdui colecția sa uriașă de cutii cu fotografii și filme, plus diverse alte obiecte vechi.

Este conflictul în jurul căruia se construiește filmul și care vorbește despre nepăsarea și lipsa de viziune a autorităților. În loc să folosească această arhivă uluitoare pentru un eventual muzeu și pentru a-l omagia pe bătrânul artist local, primăria îl șicanează și în cele din urmă îl forțează să-și părăsească locuința în care a stat timp de decenii.

Totuși, acesta nu este decât primul strat al filmului, mai puțin ofertant.

Al doilea nivel, de o mai mare profunzime, este legat de forța emoțională a imaginilor de arhivă prin care trecutul lui Ioan Matei Agapi și al familiei sale este scos la suprafață și este pus în dialog cu prezentul.

Portretul pe care Nora Agapi i-l face tatălui său se construiește exclusiv din imagini (noi sau vechi), într-o structură de montaj nu atât cronologică, dar mai ales sentimental-afectivă. De aici și senzația de libertate pe care o degajă filmul. O libertate în primul rând formală, care reflectă spiritul nonconformist al personajului.

Dar „Timebox” este un film și despre complicata relație tată–fiică, atunci când părintele este o persoană atât de extravagantă și exuberantă ca protagonistul.

Iar Nora Agapi nu ezită să se pună pe ea însăși uneori în fața camerei, în discuțiile cu tatăl său despre situația dificilă a acestuia din prezent, dar și despre trecutul lor nu întotdeauna simplu.

E ca și cum regizoarea ar porni într-o investigație personală, încercând să își înțeleagă tatăl și pasiunea acestuia pentru imagine, dar și legătura lor specială.

Gestul Norei Agapi de a-și imortaliza într-un film tatăl, acum ajuns la bătrânețe, este unul de o generozitate emoționantă – un mod de a-și exprima iubirea și de a-i continua pasiunea. Viața și arta merg mai departe.

09
/01
/15

“Orașul câinilor / White God” în regia lui Kornél Mundruczó, propunerea Ungariei la categoria Cel mai bun film străin, este inclus în programul “9 pentru Oscar” la Cinema Studio din București. Evenimentul are loc în capitală între 9 și 15 ianuarie, cu o săptămână înaintea anunțării nominalizărilor celei de 87-a ediții a premiilor Academiei Americane de Film. Cele două proiecții sunt programate duminică, 11 ianuarie, de la ora 14:00 și joi, 15 ianuarie, de la ora 20:00.

09
/01
/15

Debutul în lungmetraj al regizoarei Ana Lungu, "Autoportretul unei fete cuminți", va avea premiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam (21 Ianuarie- 1 Februarie 2015), secțiunea "What the F?!".

08
/01
/15

CRONICĂ DE FILM Scris de Bogdan Mirică și regizat de Igor Cobileanski, „Umbre”, noul serial produs și difuzat de HBO România, încearcă să altoiască pe sol românesc un format străin, însă eșuează undeva la mijloc.

08
/01
/15

„De ce eu?”, în regia lui Tudor Giurgiu, unul dintre cele mai așteptate filme românești din 2015, inspirat de un caz real care a zguduit România la începutul anilor 2000, cel al sinuciderii procurorului Cristian Panait, va fi lansat pe 27 februarie 2015 în cinematografele din toată țara.

08
/01
/15

Din 16 ianuarie, Russell Crowe revine în cinematografe în dublu rol: regizor și actor. Un tată în căutarea fiilor săi, într-un context istoric incert: la sfârşitul Primului Război Mondial, când lumea este încă devastată de oribilele sale consecinţe.

06
/01
/15

Filmele propuse anul acesta la Oscarul pentru Cel mai bun film străin de România, Republica Moldova, Ungaria, Rusia, Turcia, Polonia, Italia, Belgia și Canada vor fi proiectate la Cinema Studio din București, între 9 și 15 ianuarie 2015, în săptămâna dinaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 87-a ediție a premiilor Academiei Americane de Film.

05
/01
/15

Anul 2015 aduce în peisajul cinematografic noi proiecte ale unor regizori premiaţi la Cannes, Berlin şi Veneţia, printre filmele româneşti care vor fi lansate în cinema numărându-se thrillere politice, un western balcanic, un documentar animat, dar şi comedii, drame şi pelicule poliţiste.

02
/01
/15

Nedistribuite în cinematografe, văzute puțin în festivaluri, ignorate nejustificat, filmele de nonficțiune merită o mai mare atenție. La început de an, Ziarul Metropolis vă propune 10 documentare străine din 2013 și 2014, demne de reținut.

01
/01
/15

S-au ivit pe cerul teatrului stele care au lucit orbitor o vreme, care au stârnit admiraţie unanimă. Criticii au făcut prognoze artistice pe termen lung, însă, apoi, luminile lor s-au stins. Cu actorul Gheorghe Dinică nu a fost aşa.

30
/12
/14

Ovidiu Iuliu Moldovan: ardeleanul greco-catolic cu privirea directă şi faţa neîmblânzită de zâmbet, sigur în gesturi, un om ce nu putea fi scos din ale lui, cu trăsături tipice zodiei Capricornului... Duritatea lui masculină era arma cu care confisca mintea oricărei femei.

30
/12
/14

Anul 2014 poate fi considerat unul aproape anost prin prisma box office-ului nord-american, aflat la cel mai scăzut nivel al său din ultimii şase ani, dar a cărui calitate cinematografică a fost totuşi "salvată" în a doua jumătate a lui de revenirea în forţă a filmelor biografice.