„Toate aceste nopţi albe” & „Aloys”. Melancolie
https://www.ziarulmetropolis.ro/toate-aceste-nopti-albe-aloys-melancolie/

CRONICĂ DE FILM Despre o spectaculoasă docuficţiune poloneză cu viaţa de noapte a tinerilor din Varşovia. Şi despre un thriller elveţian care are ca protagonist un detectiv particular cu o minte tulburată. Acum, în iulie, în (unele) cinematografe.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 iulie 2017

Premiat pentru regie la Sundance 2016 şi hibrid între documentar şi ficţiune, „Toate aceste nopţi albe”, al treilea lungmetraj al tânărului cineast Michal Marczak, este tot ce te poţi aştepta mai puţin de la un film polonez.

Nimic glorios despre evenimente din trecut. Nicio poveste cu puternică încărcătură morală din prezent. Niciun personaj eroic. Niciun fir narativ clar. Nicio psihologizare. Nicio regie cuminte, încheiată la toţi nasturii.

În schimb, Michal Marczak urmăreşte doi tineri, prieteni şi colegi de apartament (Krzysztof Baginski şi Michal Huszcza, care îşi joacă propriile roluri), în neîntreruptele lor escapade nocturne într-o Varşovie electrizantă, a cluburilor şi a petrecerilor, aşa cum cinematografia poloneză foarte rar arată.

Camera de filmat reproduce cu frenezie exuberanţa din fiecare secvenţă acaparată de muzică şi de dans. Însă această nelinişte a aparatului persistă şi în  momentele mai temperate, când îşi fac loc şi puţinele dialoguri, în fapt fragmente de discuţii redate astfel încât să pară surprinse aproape la întâmplare.

Această agitaţie permanentă a camerei de filmat, mânuită cu o dexteritate impresionantă pentru a înregistra, în special de aproape, mişcările protagoniştilor, este dublată de un design de sunet şi de imagine care lasă muzica şi culorile să devină cu adevărat personaje cu drepturi depline, asaltând spectatorul.

Neliniştea sugerată de regie serveşte, bineînţeles, la nivel formal, criza existenţială, melancolia, tulburarea pe care le trăieşte în special unul din cei doi prieteni, cel pe care îl urmărim mai mult şi care se desprinde ca principalul personaj.

Însă „Toate aceste nopţi albe” se vrea şi portretul unei generaţii aparent dezorientate şi al unui oraş vibrant, descrise, nemoralizator, exclusiv prin prisma petrecerilor nocturne.

La început, regia surprinde, apoi poate să încânte, însă treptat ajunge obositoare (cu câteva momente răzleţe de prospeţime), redundantă, tot mai afectată. Şi devine evident că filmul cade victimă autocomplezenţei şi autosuficienţei, cu atât mai mult cu cât şi structura narativă, lejeră şi liberă în debut, se instalează confortabil în unele scheme arhicunoscute.

„Toate aceste nopţi albe”/„All These Sleepless Nights” intră pe 28 iulie în cinematografele din România, distribuit de Transilvania Film.   

……………………………………………………………………………………..

Se întâmplă foarte rar ca un film din Elveţia, o ţară cu o cinematografie puţin ştiută, să ajungă pe marele ecrane din România. Regizat de Tobias Nölle, „Aloys” a avut premiera anul trecut în secţiunea Panorama a Festivalului de la Berlin, unde a câştigat premiul criticii, şi, după un traseu festivalier destul de bun, a ajuns acum şi în unele săli de la noi.

Promovat ca dramă care se duce înspre thriller, fantasy şi SF, „Aloys” are în centru un detectiv particular a cărui viaţă este dată peste cap de moartea traumatică a tatălui şi, mai ales, de un joc al minţii prin telefon în care îl atrage o femeie necunoscută.

Tema este departe de a fi nouă: singurătatea şi melancolia unui bărbat, obişnuit cu urmărirea altor persoane, sunt puse la încercare de o posibilă relaţie salvatoare cu o femeie, care face o obsesie pentru el. O obsesie ce devine reciprocă şi tot mai riscantă, până într-acolo încât realitatea se amestecă periculos cu imaginaţia.

Bineînţeles, scenariul este construit să întreţină un oarecare suspans şi să ofere câteva twist-uri. Însă asta nu elimină senzaţia de deja-vu pe care o emană o poveste promiţătoare la început, dar căzută în banal pe parcurs.

Iar celebrul concept de „suspendare a neîncrederii” este subminat de premisa uşor caraghioasă, chiar şi pentru un fantasy, că o simplă convorbire telefonică poate oferi sentimentul unei prezenţe aproape fizice a persoanei aflate la distanţă. Chiar şi pentru cineva cu o minte tot mai tulburată, aşa cum este protagonistul.

„Aloys” poate impresiona totuşi prin imaginea apăsătoare, menită a crea un univers sumbru, în ton cu starea de depresie a personajului central în prima parte, şi printr-o regie sigură, fără a fi însă şi memorabilă.

„Aloys” a intrat la 14 iulie în cinematografe, fiind distribuit de Clorofilm.

23
/07
/18

Filmul bulgar „3/4”, realizat de tânărul regizor Ilian Metev, a fost desemnat de juriu câștigătorul premiului „Răzvan Georgescu” pentru cel mai bun film din competiție la cea de-a 5-a ediție a festivalului Ceau, Cinema!, care a avut loc între 19 și 22 iulie la Timișoara și Gottlob și care a adunat peste 3.000 de spectatori.

22
/07
/18

„Titanic” (1997), scris şi regizat de James Cameron, cu Leonardo DiCaprio şi Kate Winslet în rolurile principale, a fost una dintre cele mai de succes pelicule din istorie. Filmul prezintă tragica poveste de dragoste ce se naşte la bordul vasului Titanic, scufundat în 1912, naufragiu în urma căruia au murit peste 1.500 de oameni.

20
/07
/18

Dacă vă era dor de gagurile „omului cu chipul de piatră”, iată o secvență din “The Paleface”, un film mut realizat, în anul 1922, de Buster Keaton.

19
/07
/18

Actrița Jennifer Aniston, la începutul anilor '90 (foto stânga). Douăzeci de ani mai târziu, în 2011, pe când actrița împlinea 42 de ani, fosta soție a lui Brad Pitt (Aniston și Pitt au fost căsătoriți timp de cinci ani – foto centru, până la apariția Angelinei Jolie)  a fost desemnată, de revista revista Men's Health, "Sexiest Woman of All Time" - cea mai sexy femeie din toate timpurile.

19
/07
/18

S-a lansat oficial trailerul filmului Utøya - 22 iulie. Este un trailer neobișnuit, după cum veți vedea, din respect pentru victimele masacrului și a apropiaților acestora, producătorii hotârând să nu folosească imagini din film în scopuri publicitare.

18
/07
/18

Pictor, scenarist, regizor şi producător de film, Jean Negulesco (Ioan Negulescu după starea civilă), este primul român care a avut Hollywood-ul la picioare și singurul regizor autohton nominalizat la premiile Oscar. A realizat filme cu Cary Grant, Marilyn Monroe, Gary Cooper,  Greta Garbo, Sophia Loren, Maurice Chevalier, Angie Dickinson, Fred Astaire, Lauren Bacall sau Joan Crawford. Jean Negulesc s-a stins din viață pe 18 iulie 1993, în Marbella, Spania, după o carieră care a numărat aproape  60 de filme.

18
/07
/18

„Secretul Fericirii”, după un scenariu scris de Alexandru Popa, urmărește doi prieteni care descoperă că fericirea unuia depinde de nefericirea celuilalt, pentru că resursele de fericire sunt limitate, și reprezintă debutul regizoral al actorului Vlad Zamfirescu. Din distribuție fac parte Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu și Theo Marton.

18
/07
/18

O competiție de șase filme europene realizate de tineri regizori, o retrospectivă dedicată cineastului Andrei Ujică, o selecție cu câteva dintre cele mai apreciate filme românești și străine foarte noi, un focus Florin Iepan, o mini-secțiune de filme subversive clasice, precum și ateliere și discuții cu invitați din lumea filmului sunt atracțiile celei de-a 5-a ediții a Festivalului Ceau, Cinema!, care începe joi la Timișoara.

17
/07
/18

CRONICĂ DE FILM Scris și regizat de Andrei Gorgan și Monica-Lăzurean Gorgan, documentarul „Dacii liberi” (2018) este o incursiune rară în lumea așa-numiților dacopați, de la cei mai înverșunați la cei mai puțin înflăcărați. Un univers în bună măsură caraghios prin seriozitatea cu care vehiculează teorii dintre cele mai absurde.

16
/07
/18

Pentru că grija Mondialului s-a dus, cinefilii își pot relua vechile obiceiuri, bunăoară să urmărească serialele preferate la televizor. Unul dintre acestea ar putea fi noul serial original HBO, intitulat OBIECTE ASCUȚITE  (Sharp Objects), care a avut premiera  luni, 9 iulie, la HBO si HBO GO.

Page 50 of 257« First...102030...4849505152...607080...Last »