Tom si Jerry. Banalitatea răului
https://www.ziarulmetropolis.ro/tom-si-jerry-banalitatea-raului/

Se tot joacă la Metropolis spectacolul „Tom si Jerry”, de Rick Cleveland, în regia lui Florin Piersic Jr., cu Florin Piersic Jr., Paul Ipate şi Laurenţiu Bănescu. În oraş se spune că e un spectacol care şi-a atins limita de public. E fals, e nefondat: încă umple sala.

Un articol de Andrei Crăciun|6 februarie 2014

Se tot joacă la Metropolis spectacolul „Tom si Jerry”, de Rick Cleveland, în regia lui Florin Piersic Jr., cu Florin Piersic Jr., Paul Ipate și Laurențiu Bănescu. În oraș se spune că e un spectacol care și-a atins limita de public. E fals, e nefondat: încă umple sala.

Comit o indiscreție, mărturisesc: ajung întotdeauna în teatru cu patruzeci de minute mai devreme decât ceilalți spectatori. E un truc pe care îl știe orice cronicar bătrân: ca un subiect să vină la tine trebuie să fii acolo – înaintea altora. Urc la barul de la Metropolis îmi iau același espresso scurt, fără lapte, și veșnica apă plată și aștept, deși, la rigoare, fără așteptări.

Și iată că se întâmplă să apară Florin Piersic Jr. E ca într-o scenă de film vechi: mușteriii se opresc din palavrele lor și îl privesc. Ce va face? Ce va spune? Florin Piersic Jr. îşi ia o apă plată, se miră de preț, plătește, le zâmbește celor care îl privesc, și coboară. Pleacă! N-am niciun subiect.

Cine este Florin Piersic Jr.

Îl privesc şi eu. Merge agale, are acel jemanfişism care îl face irezistibil femeilor și îi pune pe gânduri pe cei care se dedau unor tristeți lungi, acelor vaste sfâșieri interioare care nu-și cunosc niciodată, niciodată!, gloria.

E prima dată când îl voi vedea pe scenă pe Florin Piersic Jr. Nu l-am evitat, așa a fost să fie. Comit o altă indiscreție și mărturisesc: omul îmi e, mai degrabă, simpatic, citesc interviurile pe care le dă, îmi place că vorbește doar când e nevoie și că nu și-a abuzat niciodată numele, nu îi ocolesc filmele.

Nu e ușor să te naști dintr-o statuie și, totuși, să îți găsești drumul, să îți construiești o voce, a ta, care să conteze. Asta văd în barul de la ultimul etaj, în acest artist mergând agale: un om care a aflat, probabil după multe încercări, războaie, armistiții și căderi, cine este.

Florin Piersic Jr. are aproape 46 de ani și arată ca și cum abia ar fi trecut de 28. Ce gene au în familia asta? Îmi reprim retorica. La piesa “Tom și Jerry”, Florin Piersic Junior a semnat traducerea, regia, ba mai joacă și rolul principal, deși acesta este un spectacol în care cel mai important, decisivul, la fel ca în viață, nu se arată niciodată.

Totuși, oameni

Tom și Jerry sunt doi asasini plătiți, omoară oameni, asta e meseria lor. Ești în teatru, dar e ca și cum ai fi în cinema. Nu poți să nu te gândești la Tarantino. Mă gândesc și eu la Pulp Fiction, dar voi afla că greșesc.

Mai târziu în noaptea de marți spre miercuri, citesc un articol semnat de Jack Helbig, Tom and Jerry, American Blues Theatre, pe site-ul chicagoreader.com. Îl citesc și aflu că Rick Cleveland a susținut dintotdeauna că a făcut scenariul cu mult înainte de Tarantino. Se întâmplă să îl cred. Tom și Jerry s-a jucat prima dată în 1994.

În definitiv, nu trebuie să fii un geniu ca să îți dai seama că asasinii plătiți sunt, totuși, oameni. Piesa este, în fond, o sumă de clișee foarte puternic americane, dar asta nu e rău: America nu e o periferie sordidă a lumii contemporane, sau nu e doar atât, chiar așa arată niște tipi în timpul serviciului, fie că sunt ucigași, fie că sunt ingineri chimiști. Au probleme acasă, le rămân gravide nevestele, pleacă în concedii și uneori mai uită că nu sunt în timpul programului.

Tom si Jerry

Laurenţiu Bănescu şi Paul Ipate, într-o scenă din spectacolul „Tom si Jerry“

Tom și Jerry (în original Jerry and Tom) nu-și propune să descopere nicio piatră filosofală, nu vrea să arate nemaiarătatul din om. Dimpotrivă, lasă să se simtă o oarecare silă de tratarea în cheie prea gravă a vieții și morții oamenilor pe pământ. E o comedie, neagră, dar tot comedie. Este, totodată, cu umor, și un eseu cuprinzător despre ce se întâmplă de partea aceasta a existenței, cuprinzător cât un vast volum de Hannah Arendt.

Acesta nu e un Al Bundy al teatrului românesc

Paul Ipate (Jerry) își joacă fără probleme partitura, e un actor căruia publicitatea, transformându-l în Combinatozaur sau în Maximus, i-a pus o falsă etichetă. Chiar și la Metropolis erau oameni care ziceau “uite-l pe Paul Maximus!”, iar asta e atât de greșit, iar asta e scandalos, pentru că Ipate e actor, așa cum Ghiță Ciobanul e, totuși, cioban. Și sunt gata să pariez că își va depăși rolul pe care i-l crede publicul de reclame televizate. Nu va deveni un Al Bundy al teatrului românesc. E tânăr, e versatil, și, la cum îl știu, vrea să-și aparțină. Timpul e de partea lui.

Tom și Jerry, asasinii, trebuie, firește, să omoare pe cineva. Îl tot omoară pe Laurențiu Bănescu, iar Bănescu intră, excepțional, în rolul victimei, știe să moară. Nu e puțin lucru să mori, nici măcar pe o scenă de teatru. Sunt mari actori care n-au murit niciodată, în nicio piesă. Nu exagerez: Laurențiu Bănescu a făcut din crimele care se tot întâmplă în contra lui o artă.

Este actorul care smulge cele mai multe aplauze, care stârnește hohote de râs, mai ales în scena travestiului. Nu e doar meritul lui. Piersic Jr. și Ipate joacă sobru, grav, căci umorul trebuie să rămână, bineînțeles, negru.
Am văzut mulți actori de teatru talentați, cum am văzut și mulți actori de teatru lipsiți de talent, care nu aveau generozitatea, deci înțelepciunea, să sufere în tăcere pentru această lipsă și se tot produceau gălăgioși.

Sunt fericit să constat că Florin Piersic Junior nu este doar cumplit de talentat. Am văzut, vă spuneam, multe. Ce n-am văzut până la el: un om care să fie atât de natural în rolul în care s-a distribuit. Trebuie să îl vedeți – pare că nu face niciun efort să fie un criminal, pare că, în timpul liber, după ce se termină toate spectacolele, umblă pe străzile lăturalnice, curăță oameni în parcări și îi tranșează calm.

Asta fac actorii cu adevărat mari: te fac să te întrebi dacă și în viață nu au exact aceeași ocupație ca pe scenă. Atât de mare e Florin Piersic Jr. O consemnez cu încântare: are ceva din înfometarea lui Chaplin când se hrănește cu propriile ghete. Are ceva din Lamberto Maggiorani muncitor în Hoții de biciclete, iar Chaplin era desăvârșit, iar Maggiorani chiar era muncitor, luat din fabrică, și pus să lucreze o capodoperă!

Cerbul

Am lăsat la începutul textului un indiciu care presupun că a trecut nebăgat în seamă: cel mai important personaj nu apare niciodată pe scenă. Nu știu ce părere are însuși autorul, Rick Cleveland (mare la Hollywood, la ei, acolo, a mai lucrat și la The West Wing, Six Feet Under, Mad Men și la foarte actualul House of Cards), n-are decât să mă combată dacă vrea!

Eu cred că Billy, șeful celor doi, cel despre care se vorbește des, dar nu ni se arată vreodată, cel care decide cine trăiește și cine moare este decisivul. Căci Tom și Jerry nu este doar o sumă de crimă și întâmplări, piesa propune, chiar dacă subtilă, o metafizică a omorului, în care cel-care-nu-apare-niciodată se joacă de-a însuși Dumnezeu. Uitați-vă și așa, uitați-vă mai bine și o să vedeți în Tom și în Jerry niște profeți ai unei religii brutale, dar existente.

Trec anii, lui Jerry i se naște primul copil, Tom îi predă pe ai săi adolescenței, se schimbă decorurile, vin alte și alte parcări, alți oameni sunt omorâți, Tom prezintă o sensibilitate tot mai acută la promisiunile vieții de după job, și, în final, vede un cerb. Căutați o altă cheie pentru a înțelege Tom și Jerry? Nu știu ce părere are însuși autorul, Rick Cleveland, n-are decât să mă combată dacă vrea!: cerbul acela e cheia.

Foto din spectacolul Tom si Jerry – Maria Ştefănescu

19
/02
/24

Crime Scene Press vă propune o lectură perfectă pentru luna februarie: romanul proaspăt ieșit de sub tipar Stăpânul Muntelui, de Anders de la Motte (trad. Daniela Ionescu), unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori suedezi de crime. Acest mistery care dă dependență, cu o atmosferă care te va bântui, te prinde de la prima pagină, urmărind o detectivă talentată care investighează una dintre cele mai întunecate laturi ale psihicului omenesc.

19
/02
/24

Peste 100 de producții românești sunt înscrise pentru nominalizările la Premiile Gopo. În total, 107 de filme românești - lungmetraje de ficțiune, documentare și scurtmetraje, lansate în cinematografe, la festivaluri naționale și internaționale sau pe platformele de streaming în 2023, intră în cursa pentru nominalizările la cea de-a 18-a ediție a Premiilor Gopo, care va avea loc în 29 aprilie la Teatrul Național ,,I.L. Caragiale” din București.

19
/02
/24

„Dumnezeu m-a atins cu degetul său mic și a spus: compune pentru teatru, doar pentru teatru.” – mărturisea Puccini într-o scrisoare adresată unui prieten. Și, într-adevăr, Puccini a îndeplinit porunca divină pe care simțea că a primit-o la nașterea sa, dedicându-și întreaga sa viață de creație operei, fără a se „irosi” prea mult spre alte genuri muzicale.

19
/02
/24

Actorul Pavel Bartoș va juca pentru prima dată rolul lui Decebal Necșulescu din piesa „...Escu” de Tudor Mușatescu, într-o coproducție care va avea reprezentații la București și Chișinău. Spectacolul va fi pus în scenă de echipe artistice reunite ale Teatrului „Stela Popescu” din București și Teatrului Național Satiricus Ion Luca Caragiale din Chișinău, într-o colaborare unică în peisajul teatral autohton.

19
/02
/24

Ca în fiecare an, artistul vizual M.C. Donici propune EXPOZIȚIA DE O ORĂ: o întâlnire fără coroane, fasoane, discursuri sau festivisme, de ZIUA BRÂNCUȘI. Ajuns la a VIII-a ediție, evenimentul produs de Asociația Culturală Arte-Factum va avea loc luni, 19.02.2024, între orele 14:00- 15:00, în spațiul din fața  Bustului  Brâncuși  din proximitatea Facultății de Arte a Universității de Vest, Timișoara.

18
/02
/24

CRONICĂ DE FILM Cu premiera mondială în secţiunea Forum, necompetiţională, a Festivalului de la Berlin, "Săptămâna Mare", scris şi regizat de Andrei Cohn şi inspirat din nuvela "O făclie de Paşte" a lui I. L. Caragiale, este un film care gravitează în jurul unei întrebări fundamentale: Cum se ajunge ca un om să-i ia viaţa celui de lângă el?

16
/02
/24

După 5 nominalizări la Oscar (Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun film internațional, Cel mai bun scenariu adaptat și Cel mai bun sunet), Grand Prix și Premiul FIPRESCI la Cannes, după sute de articole în presa internațională care îl identifică drept cel mai răvășitor film al anului, The Zone of Interest / Zona de interes se vede acum în România, în 40 de cinematografe din 20 de orașe.

16
/02
/24

Happy Cinema a pregătit filme de top pentru luna februarie, potrivite pentru toate gusturile și vârstele. Cinematografele din lanțul Happy Cinema îți oferă o experiență de calitate la cele mai prietenoase prețuri. Blockbustere de la Hollywood, filme animate, filme dedicate melomanilor sau filme pentru copii – toate te așteaptă în cele 10 cinematografe din țară.