Ce merită să păstreze memoria cinefilă şi istoria cinema-ului din anul 2018? Am făcut o listă, inevitabil subiectivă, a celor mai ambiţioase şi mai reuşite filme văzute în acest an. Filme de mari autori: de la Lars von Trier, Alfonso Cuarón sau Steven Spielberg, până la Chang-dong Lee sau Hirokazu Koreeda.
Un articol de Ionuţ Mareş|20 decembrie 2018
Din păcate, aud mult prea des lamentația „nu se mai fac filme ca altădată”. Afirmația, care este un clișeu, implică ideea că nu s-ar mai realiza filme la fel de bune ca în perioada când cel sau cea care o spune se uita la filme din canon, în special la Cinematecă sau la televizor.
O certitudine este că s-a schimbat modul în care vedem filme. Dar nu e deloc justificat să se spună că nu se mai găsesc mari filme. Ele există, doar că trebuie descoperite, de multe ori în afara distribuției destul de firave din România.
Discuția despre cât de ușor se ajunge la ele este diferită și ar trebui purtată serios.
E drept, puține titluri mai reușesc să câștige celebritatea pe care filmele vechi devenite clasice au obținut-o. S-au înmulțit într-atât de mult filmele, încât li s-a știrbit ceva din aură.
Însă apar în continuare filme care stârnesc un interes uriaș – confirmat sau nu de valoarea lor.
De aceea, cred că sunt importante topurile de final de an ale jurnaliștilor și criticilor.
Ele contribuie, inevitabil, la crearea canonului. Dar, mai important, ar trebui să ajute la identificarea acelor filme cu adevărat relevante, demers cu atât mai necesar cu cât în fiecare an apar în lume sute și sute de filme noi.
Ca de obicei, propun două topuri.
Primul este cu filme lansate în premieră în cinematografe în România în acest an, fie ele din 2017 sau 2018 (dar excluzând filmele care au fost deja proiectate într-un festival sau altul anul trecut). Prin urmare, filme care au avut șansa să fie văzute de un public ceva mai numeros decât cel de festival.
Al doilea este cu filme care nu au ajuns în cinematografe în acest an (unele vor intra la săli în 2019, altele deloc). Sunt filme tot din 2017 sau 2018, văzute în festivaluri (din țară sau din străinătate) sau pe diferite platforme.
(Cronicile la filme, scrise de-a lungul anului, pot fi citite dând click pe titluri).
Topul celor mai bune filme lansate în cinematografe
1.„Shoplifters” („O afacere de familie”; 2018) – Hirokazu Koreeda
„O afacere de familie”, pentru care regizorul japonez Hirokazu Koreeda a primit un binemeritat Palme d`Or, a trecut, din păcate, aproape neobservat, deşi este un minunat film umanist despre delicateţea legăturilor între oameni.
2.„The Post” („The Post – Secretele Pentagonului”; 2017) – Steven Spielberg
„The Post”, regizat de marele cineast american Steven Spielberg, este o demonstraţie splendidă de regie – nu este la îndemâna oricui să facă un film plin de suspans, de tensiune şi chiar de acţiune doar din confruntări de idei şi de principii.
3.„Dovlatov” (2018) – Aleksei Gherman Jr.
Premiat la Berlin pentru contribuţie artistică deosebită, „Dovlatov”, al regizorului rus Aleksei Gherman Jr., este un film poetic, încărcat de melancolie, despre cum o dictatură poate distruge destine.
4.„The Florida Project” („Proiectul Florida”; 2017) – Sean Baker
Până spre final, când un fir narativ dramatic ce până atunci fusese doar sugerat începe să ocupe prim-planul, „The Florida Project”, de Sean Baker, îşi permite luxul de a fi o cronică liberă şi relaxată a copilăriei fericite, pe timp de vară, într-o lume a săracilor şi marginalilor.
5.Hereditary (Moștenire diabolică; 2018) – Ari Aster
Ce distinge „Hereditary” de horror-urile americane de duzină, dintre care unele ajung şi în multiplexurile de la noi, este meşteşugul cu care Ari Aster, un cineast aflat la debut, stăpâneşte şi mai ales dozează, cu răbdare, suspansul – teroarea se instalează pas cu pas, fără precipitare, din mici informaţii, cadru cu cadru, printr-un admirabil decupaj.
……………………….
Alte cinci filme lansate în cinema care mi-au plăcut destul de mult: „Phantom Thread” („Firul fantomă”; 2017) – Paul Thomas Anderson; „Climax” (2018) – Gaspar Noé; „The Death of Stalin” („Moartea lui Stalin”; 2017) – Armando Iannucci; „Jusqu’à la garde” („Custodie”; 2017) – Xavier Legrand; „A Quiet Place” („Fără zgomot!”; 2018) – John Krasinski.
Două recuperări: alte două filme extrem de reușite au intrat în săli în 2018, dar au avut premiera în festivaluri din țară încă din 2017, doar că atunci le-am ratat (prin urmare, nu le-am avut nici în top), astfel că le-am recuperat în acest an și nu puteam să nu le menționez măcar acum: „A Gentle Creature” („O creatură delicată”; 2017) – Serghei Loznița; „Un beau soleil intérieur” („Lumina dinăuntru”; 2017) – Claire Denis.
…………………….
Topul celor mai bune filme nelansate în cinematografe
1.„The House That Jack Built” (2018) – Lars von Trier
În cel mai nou lungmetraj al său, „The House That Jack Built” (2018), cu care şi-a făcut revenirea la Cannes (în afara competiţiei), danezul Lars von Trier se pune în mintea un criminal în serie. Rezultatul: un film teribil de ambiţios, deopotrivă amuzant, grav şi inconfortabil.
2.„Burning” („În flăcări”; 2018) – Chang-dong Lee
Omis, inexplicabil, din palmaresul de la Cannes, „Burning” (2018), al sud-coreeanului Chang-dong Lee, este un film subtil, misterios și hipnotic, de o libertate formală formidabilă.
3.„Roma” (2018) – Alfonso Cuarón
În „Roma”, premiat cu Leul de Aur la Veneția, Alfonso Cuarón revine la copilăria sa din Ciudad de Mexico din anii `70, omagiind-o pe menajera familiei, care se află în centrul poveștii, și oferă cel mai personal și foarte probabil cel mai reușit film al său, plin de tandreţe şi de măiestrie regizorală.
4.„3 Faces” (2018) – Jafar Panahi
Inclus în Competiţia Festivalului de la Cannes, „3 Faces”, cel mai nou film al regizorului iranian Jafar Panahi, este deopotrivă o operă cinematografică ingenioasă şi un omagiu adus regretatului cineast Abbas Kiarostami.
5.„Nuestro tiempo” („Our Time”; 2018) – Carlos Reygadas
Inclus în Competiţia de la Veneţia, „Nuestro tiempo”, al mexicanului Carlos Reygadas, este un ambiţios şi hipnotizant film de aproape trei ore, străbătut de întrebarea: cum mai poate fi păstrată iubirea în infernul rutinei vieții de zi cu zi și atunci când libertatea, inclusiv sexuală, pare deplină?
6.„Donbass” (2018) – Serghei Loznița
Deşi uşor de criticat pentru tratarea aparent părtinitoare, maniheistă (pro-Kiev şi anti-rebeli), a conflictului din estul Ucrainei, „Donbass”, cel mai nou film de ficţiune regizat de Serghei Lozniţa, descrie naturalist un spaţiu ca de sfârşit de lume, în care umanitatea e capabilă de cele mai mari grozăvii.
7.„Zama” (2017) – Lucrecia Martel
Fascinantă degradarea protagonistului din „Zama”, cel mai nou film al regizoarei argentiniene Lucrecia Martel – ofiţerul spaniol Don Diego de Zama, trimis în secolului al XVII-lea la Asuncion, de unde aşteaptă să fie transferat la Buenos Aires. Un film ultrastilizat, cu o mizanscenă seducătoare şi cu cele mai reuşite momente de impresionism ale anului.
8.„Sunset” („Apusul”; 2018) – László Nemes
La fel ca în „Son of Saul” (2015), regizorul maghiar László Nemes foloseşte şi în „Sunset” (premiul criticii la Veneţia în 2018) acelaşi dispozitiv – camera de filmat urmăreşte îndeaproape un personaj central, pentru a crea senzaţia de imersiune. De această dată, suntem în Budapesta anului 1913.
9.„Lazzaro felice” (2018) – Alice Rohrwacher
„Lazzaro felice”, al italiencei Alice Rohrwacher, este un film surprizător, sub forma unui basm, care are în centru un tânăr ţăran italian, într-atât de naiv, bun şi generos încât este deseori luat drept idiot. Un film inventiv despre nevoia de inocenţă într-o lume cinică.
10.„Leto” („O vară rock’n’roll”; 2018) – Kirill Serebrennikov
Tinereţe, dragoste şi rock’n’roll, pe fundalul perestroikăi din URSS-ul anilor `80. Un film de o energie molipsitoare, în regia rusului Kirill Serebrennikov, un artist într-atât de incomod încât autorităţile îl ţin în arest la domiciliu.
…………………..
Alte cinci filme care mi-au plăcut mult: „First Reformed” (2017) – Paul Schrader; „Birds of Passage” (2018) – Cristina Gallego, Ciro Guerra; „Le livre d’image” (2018) – Jean-Luc Godard; „The Wild Pear Tree” („Sub umbra părului sălbatic”; 2018) – Nuri Bilge Ceylan; „The Ballad of Buster Scruggs” (2018) – Ethan Coen, Joel Coen.
