Nedistribuite în cinematografe, văzute puţin în festivaluri, ignorate nejustificat, filmele de nonficţiune merită o mai mare atenţie. La început de an, Ziarul Metropolis vă propune 10 documentare străine din 2013 şi 2014, demne de reţinut.
Un articol de Ionuţ Mareş|2 ianuarie 2015
O bună parte a publicului asociază încă termenul „documentar” exclusiv cu filmele facile și convenționale de popularizare de pe posturile specializate sau cu diverse variațiuni ale reportajelor televizate.
Filmul de nonficțiune de autor își găsește cu greu locul în interesul chiar și al cinefililor, deși, așa cum ar trebui să fie evident, poate oferi satisfacții nebănuite. Iar în ultimii ani genurile s-au întretăiat și influențat atât de mult (în joc intrând uneori și animația), încât deseori diferențierea lor devine irelevantă.
Văzute exclusiv în 2014, aproape toate în festivaluri din România, filmele din lista de mai jos sunt viziuni spectaculos de diverse asupra lumii.
10. A Masque of Madness – Norbert Pfaffenbichler
Experimental. Psihotic. Deconstructivist. Ludic. Portretul celebrului Boris Karloff, alcătuit exclusiv din imagini cu personaje din sutele de filme și seriale, în bună parte horror, în care a jucat legendarul actor britanic.
9. Ukraine Is Not a Brothel – Kitty Green
Incursiune surprinzătoare și nuanțată în interiorul organizației ucrainene Femen, celebră pentru protestele în sânii goi ale frumoaselor sale activiste. Ironia teribilă surprinsă de tânăra regizoare australiană este că grupul, care luptă inclusiv pentru drepturile femeilor, este condus de un bărbat (cu înclinații autoritariste) și aplică standarde dure de selecție.
8. Cutie and the Boxer – Zachary Heinzerling
New York. Un personaj excentric și boem: de origine japoneză, Ushio Shinohara este un pictor care folosește în realizarea operelor sale metoda loviturilor de pumn cu mănuși de box. În umbra sa, soția mai tânără – Noriko. Ce înseamnă să trăiești zeci de ani în apropierea unui artist dificil? Cum îți poți exprima, astfel, propria sensibilitate artistică?
7. Is the Man Who Is Tall Happy?: An Animated Conversation with Noam Chomsky – Michel Gondry
Întâlnirea dintre un cineast francez cu un stil exuberant, Michel Gondry, și un celebru intelectual și activist politic american, Noam Chomsky. Încercare de redare prin imagini animate a unora dintre cele mai abstracte și dificile idei. Plus un comentariu jucăuș al lui Gondry, spus în savuroasa engleză cu accent francez.
6. Father and Son on a Journey – Marcel Lozinski
Un cineast ajuns la bătrânețe, polonezul Marcel Lozinski, pleacă într-o călătorie prin Europa cu fiul său, la rândul său regizor de documentare, cu care pare a avea o relație dificilă. Își filmează voiajul, iar în final vor fi două opere – fiecare cineast cu versiunea lui de montaj. Filmul tatălui este un jurnal de autocunoaștere, ironic și încărcat cu semnificații dintre cele mai surprinzătoare, începând cu meditația asupra rostului și efectelor cinemaului.
5. Sacro GRA – Gianfranco Rosi
Leul de Aur la Veneția în 2013. Primul pentru un documentar în istoria celebrului festival. Personaje simple de la periferia Romei, observate în mediul lor, fără implicare emoțională, fără comentariu din off, fără explicații. Credința în puterea aparatului de filmat de a surprinde inefabilul din cea mai banală realitate.
Im Keller/In the Basement – Ulrich Seidl
4. Im Keller/In the Basement – Ulrich Seidl
Incursiune iconoclastă în subsolurile mai multor austrieci bizari. Pasiuni naziste sau vânătorești, perversiuni sexuale, exerciții de tragere cu arma – sunt doar câteva din scheletele din dulap, scoase fără reținere la vedere, ale reprezentanților unei societăți aparent ultra-dezvoltate. Un film deranjant, perturbator, subversiv. Nimic surprinzător, de altfel, din partea neîncadrabilului Ulrich Seidl.
3. Jodorowsky’s Dune – Frank Pavich
Film despre o posibilă capodoperă, nerealizată însă. Portretul unui cineast nonconformist și iconoclast, Alejandro Jodorowsky, care explică, cu un regret estompat de trecerea timpului, detaliile conceperii unui proiect cinematografic grandios după romanul „Dune”, realizat în cele din urmă de David Lynch. Invitație în laboratul creativ al unui mare artist.
2. Maidan – Serghei Loznița
„Maidan” suprinde recentele revolte istorice de la Kiev dintr-o perspectivă observațională (exprimată prin cadre lungi) care i-a enervat deopotrivă pe proeuropeni și proruși. O operă puternică, solicitantă, extrem de fin lucrată la nivelul imaginii şi, mai ales, al sunetului.
1. L’image manquante/The Missing Picture – Rithy Panh
Nominalizat la Oscar, după ce în 2013 a câștigat premiul secțiunii Un Certain Regard la Cannes. Documentarul cambodgianului Rithy Panh, despre tragica sa experiență sub regimul teribil al Khmerilor Roșii, este un eseu care combină mărturia personală a regizorului, folosirea creativă a unor elemente de animaţie și exploatarea unor fotografii și imagini de arhivă. Toate construiesc un film răscolitor, un „Arhipelag Gulag” în variantă cinematografică.
