„Totul nu va fi bine”. Căutări ★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/totul-nu-va-fi-bine-cautari-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Lansat la început de august la TIFF şi programat ulterior în diverse proiecţii în aer liber prin ţară, „Totul nu va fi bine” (2020), de Adrian Pîrvu şi Helena Maksyom, este un documentar intimist care cucereşte prin sinceritatea demersului celor doi protagonişti-regizori, tineri din generaţia Cernobîl.

Un articol de Ionuţ Mareş|27 august 2020

Tânăr regizor pe jumătate nevăzător, născut în anul dezastrului de la Cernobîl, Adrian Pîrvu încearcă să se împace cu sine şi să îşi înţeleagă destinul. Chiar în zilele tragediei, mama sa, însărcinată în şase luni cu el, se afla într-o vizită în Ucraina sovietică, iar convingerea ei este că glaucomul şi problemele de vedere ale fiului, depistate de la naştere, au drept cauză tocmai efectele accidentului nuclear.

În căutarea sa, Adrian Pîrvu se foloseşte de mijloacele cinematografice, care i-au devenit de mai mulţi ani pasiune şi meserie, şi o face cu talent, cu inspiraţie şi cu înţelegerea profundă a puterii pe care o poate avea filmul, inclusiv la nivel terapeutic.

Alege să facă un documentar foarte personal, dar care e în acelaşi timp deschis şi spre ceilalţi. Regizorul se duce în Ucraina pentru a găsi alte persoane afectate de dezastru. O întâlneşte pe Helena Maksyom, care îi devine iubită şi co-autoare la „Totul nu va fi bine”.

Fără a abandona demersul de a aduce în faţa aparatului alţi oameni de care se simt apropiaţi prin răni comune, şi o fac mergând în Ucraina şi Belarus, Adrian Pîrvu şi Helena Maksyom transformă totuşi filmul în principal în povestea lor de dragoste – doi oameni se cunosc, se înţeleg şi se sprijină reciproc, sperând că şi-ar putea face un drum împreună. Şi sunt cu camera de filmat mereu în mână.

Este o propunere tulburătoare şi teribil de curajoasă prin fragilitatea ei. Însă nici Adrian Pîrvu, şi nici Helena Maksyom (fata are o problemă la coloană, care îi provoacă dureri constante) nu-şi transformă suferinţa în mijloc de manipulare emoţională, în prilej de a cerşi mila. Dar nici nu şi-o ascund – par să şi-o fi asumat, într-o luptă cu sine care nu e niciodată definitiv câştigată şi care devine, cu subtilitate, una din temele filmului.

Energia, seninătatea, inteligenţa, umorul, voinţa, dar şi slăbiciunile şi căderile lor devin astfel motorul acestui documentar mic şi intimist. Un film care nu îşi propune să schimbe lumea, dar care are o forţă neaşteptată de a iradia deopotrivă emoţie şi idei generoase despre cinema.

26
/09
/14

Cinci filme intense regizate de cineaste sau axate pe personaje feminine puternice vin în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest (24 – 30 octombrie), la Cinema Patria, Cinema Studio și Elvira Popescu. Două dintre ele au obținut premii importante la Cannes: Le Meraviglie a câștigat Marele Premiu, iar Party Girl – Camera d’Or.

25
/09
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Dolce far niente” (1998) este cel mai puţin cunoscut film al lui Nae Caranfil, nedreptăţit de lipsa unei distribuţii în România. Însă complexitatea construcţiei şi amestecul de umor caranfilian şi dramă de epocă în stil italian îl recomandă ca unul dintre cele mai reuşite filme ale regizorului.

25
/09
/14

La cea de-a noua ediţie a festivalului Anim’est, ce va avea loc între 3 şi 12 octombrie, animaţia e colorată în accente regale: şcoala invitată oficial la Bucureşti este Royal College of Art, din Londra, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior de arte şi design din lume.

24
/09
/14

Jurnaliști puși în situații extreme, soldați reîntorși din Afghanistan, efectul misiunii NASA pe Lună asupra unei comunități de provincie, un fost cercetător devenit gangster, femei la putere versus bărbații la îndeletniciri domestice, un profesor de engleză pornit în căutarea lui John Lennon sunt doar câteva dintre personajele celei mai importante secțiuni, Competiția Internațională, a celei de-a VI-a ediții a Comedy Cluj.

24
/09
/14

Planşa, Productia independenta DaKINO Production si DIUD Film, surprinde o poveste de iubire autentică, trăită în cel mai uman mod cu putinţă, de îndragostiţii pasionaţi de scrimă.”Planşa” a surprins publicul cu o redare unică a artei de a face scrima, un sport al minţii şi al trupului, al controlului şi al anticipării exacte a intenţiilor adversarului.

22
/09
/14

Premiul Publicului celei de-a noua ediţii Anim’est (3 şi 12 octombrie) îi va reveni unuia dintre cele 37 de scurtmetraje de animaţie proiectate în cadrul secţiunii speciale Animash - în afara categoriilor competiţionale ale festivalului - o serie de filme de animaţie selectate ţi premiate la festivaluri internaţionale de renume.

22
/09
/14

“Hector în căutarea fericirii”, în regia lui Peter Chelsom, va deschide cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj (10-19 Octombrie). Evenimentul va avea loc vineri, 10 octombrie, de la ora 19:00 când la Cinema Florin Piersic, psihiatrul londonez Hector va da startul distracției și filmelor bune.

22
/09
/14

Proiectul "Fotografie în versuri și muzică" înseamnă ilustrarea unei poezii atât prin imagini, cât și prin pasaje muzicale originale, care să reflecte tema creației literare atât vizual, cât și auditiv.

21
/09
/14

Ţara s-a umplut de festivaluri de film şi de proiecţii în spaţii „alternative”. Dacă locuieşti în Bucureşti, primăvara şi toamna ai la dispoziţie aproape săptămânal câte un festival, o retrospectivă sau un ciclu de filme. Oferta este uneori copleşitoare. Şi ce e rău în asta?

19
/09
/14

Începând cu primul weekend din octombrie, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie Anim’est deschide, la cea de-a noua ediţie, împreună cu cei de la Calup, porţile unei noi locaţii-gazdă: o frumoasă casă istorică ridicată în anii’40 la numărul 46, pe strada Jean Louis Calderon, devine Re:Animation Hub.

18
/09
/14

În avanpremiera celei de-a șasea ediții a “Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj”, bucureștenii sunt așteptați la o proiecție specială, duminică, 28 septembrie de la ora 22:00 în Club Control.

18
/09
/14

“România face documentar” exprimă simplu și concis dorința de a educa prin intermediul cinematografiei, folosindu-se de ideea de unitate întru cultură prin mijloace artistice. Documentarul aduce povești reale din viață, nemodificate și spuse întru totul așa cum sunt. De aceea, poveștile filmate despre români, aparținând unor români participanți la festival, demonstrează că România poate și face documentar.