Trei documentare recente memorabile – două din Franţa şi unul din Georgia – sunt disponibile pe platforma MUBI. Trei filme care chestionează diverse forme de violenţă ale lumii contemporane.
Un articol de Ionuţ Mareş|9 martie 2022
În „Il n’y aura plus de nuit” / „There Will Be No More Night” (2020), regizoarea franceză Eléonore Weber lucrează cu înregistrări, găsite la liber pe internet, realizate în scopuri operaţiunile de forţele armate americane şi franceze în misiuni aeriene din elicopter împotriva presupuşilor terorişti din regiuni din Orientul Mijlociu, în special Afganistan şi Irak.
Filmul chestionează astfel privirea rece a maşinăriei ultramoderne de ucis. Iar rezultatul produce un profund disconfort, pentru că suntem „forţaţi” să împrumutăm la rândul nostru această perspectivă a tehnologiei de război pentru care oamenii sunt simple puncte mişcătoare ce pot fi oricând eliminate.
„Un pays qui se tient sage” / „The Monopoly on Violence” (2020), un alt documentar francez teribil de puternic, realizat de David Dufresne, adună mai mulţi cetăţeni – oameni simpli, diverşi intelectuali, activişti şi reprezentanţi ai unor instituţii – pentru a discuta despre ordinea socială şi legitimitatea folosirii forţei de către stat.
Filmul intercalează fragmente din aceste interviuri, care abordează subiectul din perspective teoretice, cu numeroase înregistrări brute, realizate cu telefonul, prin care protestatarii au surprins brutalitatea forţelor de ordine franceze în timpul amplelor demonstraţii ale aşa-numitei mişcări a „Vestelor Galbene”, izbucnită în 2018 pentru a denunţa inegalităţile sociale tot mai mari.
O formă de violenţă exercitată de putere este şi obsesia pe care o are protagonistul documentarului „Taming the Garden” (2021), al regizoarei georgiene Salomé Jashi. Un fost prim-ministru şi cel mai bogat om din Georgia colecţionează copaci seculari, pe care îi adună de peste tot din ţară şi pune să fie transportaţi cu rădăcini în grădina sa privată.
Un film ecologist hipnotic, tulburător, cu imagini impresionante şi care redau absurdul pretenţiei omului de a-şi supune natura propriei nebunii.
