Când David Leitch („Deadpool 2”, „Atomic Blonde”, „John Wick”, „Hobbs and Shaw”) anunţă că urmează să regizeze un nou lungmetraj, e musai să-ţi cumperi bilete la cinema. Dependent de adrenalina eliberată de către filmele sale în cinefili, Leitch este şi actor, cascador, scenarist, producător, un miliardar pasionat de arte marţiale care ştie să folosească în cea mai recentă creaţie a sa un cocktail bine dozat de poveste, acţiune, efecte speciale, personaje.
Un articol de Alexandru Zaharia|5 august 2022
„Trenul asasinilor” (Bullet Train) este o producție „cu de toate”: poveste în poveste, flashback-uri, legături mortale între personaje, o aglomerație neverosimilă de accidente, inflație de profesioniști ai crimei (cinci asasini înghesuiți într-un shinkansen care traversează Japonia). Kōtarō Isaka, cel care-a scris romanul pe care se bazează povestea filmului (MariaBeetle), este un prolific scriitor de cărți de acțiune și pasionat de lumea întunecată a răufăcătorilor.
În cuvintele altui personaj de cinema, Shrek, filmul ăsta-i ca o ceapă: are atât de multe straturi că de-abia la sfârșit înțelegi ce caută în același timp și în același loc toți acești profesioniști ai crimei, cine-a angajat pe cine, cine-i de fapt ținta, cum s-ar zice, înțelegi „de la ce s-au luat”. Iar finalul chiar nu dezamăgește (cum se întâmplă atât de des cu producțiile hollywoodiene), însă e destul de… ironic!
Buburuză (Brad Pitt) este un criminal norocos (deși se vede ghinionist), care trece printr-o perioadă de „iluminare” / împăcare cu „ceilalți” și care acceptă o misiune (aparent) ușoară: recuperarea unei valize aflată într-un tren de mare viteză. Firește, trenul oprește rar, stă în fiecare stație un singur minut, așa că aproape toată acțiunea filmului se petrece în vagoanele stilate ale trenului. Deloc întâmplător, în tren se mai află și Lămâie și Mandarină (doi frați obsedați de crime și de Locomotiva Thomas, cu un vădit accent londonez și apucături de gangsteri), Viespe (un asasin care folosește pe pielea adversarilor veninul celui mai periculos șarpe din… tren), Lupul (venit tocmai din America Latină să-și răzbune mireasa otrăvită chiar la nunta lor), Prințesa (personajul cel mai drăgălaș și cel mai malefic din tren), Kimura și tatăl său, Bătrânul (un fost membru al Yakuza care așteaptă de-o viață momentul oportun pentru a decapita Organizația) și Moartea Albă (capul fărădelegilor locale, cel pe care toți cei din tren vor fie să-l omoare, fie să-l evite cu orice preț).
Toată acțiunea filmului e ca un număr de prestidigitație: nu-ți dă nici o secundă șansa să-ți „tragi sufletul”, să te gândești la ițele poveștii. Asasinii convocați în tren, când nu se bat, se împușcă. Când nu se împușcă, se amenință ori sunt induși în eroare, când nu se fugăresc prin vagoane, încearcă să nu deranjeze ceilalți pasageri și să se maltrateze în liniște. Comedie? Thriller? Parodie după filmele de acțiune cu Chuck Norris? Personajele, care par împrumutate din filmele lui Guy Ritchie, seria Kill Bill și revistele manga, sunt extrem de sângeroase și fără pic de milă pentru confrații lor.
