Tristan Tzara. Omul care a inventat revoluția Dada
https://www.ziarulmetropolis.ro/tristan-tzara-omul-care-a-inventat-revolutia-dada/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Tristan Tzara (Samuel Rosenstock, 1896-1963), născut la Moineşti şi mort la Paris, a avut o existenţă fabuloasă, parcă meteorică prin dâra de neaşteptat, fulgurantă, lăsată pe firmamentul Europei culturale.

Un articol de Georgeta Filitti|27 iulie 2017

Tristan Tzara începe să scrie versuri în 1912 în revista Simbolul, întemeiată împreună cu Ion Vinea și Marcel Iancu. Continuă la Chemarea (1915). Se expatriază în același an în Elveția, la Zurich. Acolo, în cabaretul Voltaire, pune în circulație termenul dada, care îi va aduce celebritatea. De unde? De la Sf. Dada (ziua sa de naștere, 28 aprilie), de la hărmălaia provocată de românii care frecventau cabaretul încuviințând mereu: Da! Da!?

Oricum, acolo se lansează primul manifest al dadaismului, iar în 1916 publică, în limba franceză, în 110 exemplare, cartea Prima aventură celestă a domnului Antipirin. Avea să fie pusă în scenă în 1920. În colaborare realizează poemul Amiralul caută o casă de închiriat, recitat cu acompaniament muzical. „Avea geniu ca impresar al scandalului”, comenta cineva. Între 1917 și 1920 scoate, la Zurich, revista Dada, beneficiind de o largă colaborare internațională (între care, Arthur Segal, pictor de origine română, W. Kandinsky, André Breton, Louis Aragon ș.a.) S-a avansat ideea că și Lenin s-ar fi aflat printre colaboratori. E motivul piesei Travestiții, jucată în 1974 de Royal Shakespeare Company din Londra.

În 1920 s-a stabilit la Paris unde a urmat cursuri de chimie la Facultatea de Științe. Devine membru al Asociației studenților români din Franța. Colaborează la revistele avangardiste „Littérature”, „Proverbe”, „391”, „Canibale”, „Dada augrandair” și îi frecventează pe Giacometti, Picasso și Brâncuși.

Un biograf a constatat că poezia i-a fost răspândită de pictori, iar pictura acestora „a căpătat elan din poeziile sale”. Adolf Looz, arhitect vienez, îi construiește o casă la Paris, ajunsă celebră, și în care poetul și dramaturgul și-a arhivat cu infinită grijă tot patrimoniul dada.

Idila cu parizienii se sfârșește în 1924 când apare Manifestul suprarealismului, redactat de André Breton. Acesta neagă vreo afinitate cu dadaismul, văzând în cele două curente doar „două valuri care, pe rând, se acoperă reciproc”. Și T.T. se delimitează de suprarealiști. În 1937, ca secretar al Comitetului pentru apărarea culturii spaniole, organizează al doilea congres internațional al scriitorilor. La începutul celui de al doilea război mondial e văzut în Franța ocupată de naziști ca „străin, evreu, agitator profesionist și comunist”.

A trăit toți anii războiului în clandestinitate, publicând la foile Rezistenței franceze. La Toulouse, în 1944-1945, a fost președintele Centrului intelectualilor și tot atunci a avut acolo o emisiune radiofonică a Rezistenței franceze. Revine la Paris și, în colaborare cu Eugen Ionescu și Elena Văcărescu, scoate revista „La Roumanie libre”.

Vizitează România, unde conferențiază despre dialectica poeziei și dă interviuri. I se publică, în traducere românească, poezia Une Route Seul Soleil (Singurul drum însorit), unde literele inițiale formează sigla URSS. În 1947 devine membru al PC Francez dar cu prilejul evenimentelor din Ungaria e în răspăr cu tovarășii săi. În 1961 a primit Marele Premiu pentru Poezie Etna Taormina.

Posteritatea lui Tristan Tzara înseamnă reeditarea operei în România, crearea societății cultural literare (în 1991) care îi poartă numele, un monument DADA (1996), refuzul Bibliotecii Naționale a Franței de a-i primi manuscrisele și colecțiile, dar și licitarea ori donarea acelorași valori, mai ales în Franța. Volumul Prima aventură…, din 1916, s-a vândut cu 6.500 de euro la Christieʹs.

Idila lui Tristan Tzara cu parizienii se sfârșește în 1924 când apare Manifestul suprarealismului, redactat de André Breton. Acesta neagă vreo afinitate cu dadaismul, văzând în cele două curente doar „două valuri care, pe rând, se acoperă reciproc”.

 

03
/07
/17

Prea adesea constatăm legăturile noastre spirituale cu Franța și greutatea de a-i categorisi pe unii scriitori. Sunt români? Sunt francezi? Eugen Ionescu, Emil Cioran, Tristan Tzara rămân în fibra lor intimă români, dar exprimarea le e, prin excelență, de tip franțuzesc. În cazul lui Panait Istrati (1884-1935) lucrurile sunt mai complicate.

28
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Diplomația română până la Al Doilea Război Mondial a dat câteva nume de rezonanță în lumea europeană. Dacă Nicolae Titulescu e președinte în două sesiuni ale Societății Națiunilor, Grigore Gafencu (1892-1957) s-a făcut cunoscut și respectat în exterior mai ales ca exilat.

22
/06
/17

În februarie 1938, vocea Mariei Tănase răsuna pentru prima dată „pe viu" la Radio România, într-un program de cântece româneşti, la emisiunea „Ora satului". Douăzeci de ani mai târziu, celebră deja, Maria Tănase era invitată din nou la microfonul Radioului, să vorbească despre locul în care s-a născut şi despre cântecele sale. Autorul interviului a rămas anonim, ca şi violonistul care cântă discret în fundal.

13
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul românesc a cunoscut o paletă extrem de variată de persoane. La 1848, revoluționarii s-au refugiat în Franța sau în alte țări europene, preocupați de soarta Principatelor și ducând cu tenacitate o campanie de informare despre români și aspirațiile lor.

12
/06
/17

Avea 15 cărţi publicate când a fost dat afară de la catedra de logică și metafizică, din Universitatea București, pe motiv de pornografie în literatură. Mircea Eliade a plecat în străinătate ca diplomat, iar în 1945, când a fost exclus din diplomația română, numărul cărților publicate ajunsese la 25.

11
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Războaiele, revoluțiile, schimbarea regimului politic influențează mai totdeauna destinul oamenilor. Un absolvent al liceului Sf. Sava ar fi devenit, probabil, un merituos scriitor român, continuând acea serie strălucită manifestată între războaie și străinătatea i-ar fi fost doar loc de vacanță. Înstrăinarea silită avea însă să joace un rol de căpetenie în modelarea celui prea bine cunoscut ca poet, prozator, eseist și traducător de valoare europeană. E vorba de Vintilă Horia (1915-1992), absolvent al Facultății de Drept din București și al celei Catolice de literatură din Paris.

07
/06
/17

Într-o zi de 8 iunie (2007) se stingea din viață, pe un pat de spital, suferind de ciroză, Adrian Pintea. Avea doar 53 de ani, o vârsta la care ar mai fi avut multe de spus în teatru și film. Actorul a plecat din această lume neîmplinindu-și un vis.

06
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Puține sunt domeniile unde românii, în țară sau în străinătate, să nu se fi manifestat deplin, să fi ”făcut dâră” în domeniu ori să ajungă chiar înainte-mergători. Vlaicu Ionescu (1922-2002) a urmat filosofia la București, apoi Conservatorul de muzică și Școala de pictură bisericească a Patriarhiei.

05
/06
/17

Sub acest titlu, „Elogiu satului românesc”, scriitorul, filozoful și diplomatul Lucian Blaga rostea în urmă cu 80 de ani (5 iunie 1937) , în aula Academiei Române, discursul de receptie ca membru al Academiei Române.

29
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În secolul al XVII-lea lumea celor învățați nu era prea numeroasă. Cu atât mai mult ieșea în evidență câte un personaj poliglot, diplomat, cu știința relațiilor sociale. Așa a fost cazul spătarului Nicolae Milescu (1636-1708). Cu studii la Academia întemeiată de domnitorul Vasile Lupu, apoi la Constantinopol și poate la Padova, el dobândește o cultură solidă în sfera istoriei, teologiei, filosofiei, însușindu-și în același timp limbile greacă, slavonă, turcă, arabă.