Tudor Istodor: băiatul bun
https://www.ziarulmetropolis.ro/tudor-istodor-baiatul-bun

Tudor Aaron Istodor este fiul Maiei Morgenstern şi al actorului Claudiu Istodor. Tudor are treizeci şi unu de ani şi este tot mai actor. Are deja un nume în teatrul românesc independent.

Un articol de Andrei Crăciun|30 Iunie 2015

Ziarul Metropolis a inițiat o nouă campanie editorială: „100 de tineri artişti pentru 100 de ani de România“. Este un pariu pe care îl facem, prezentându-vă, într-o serie de interviuri, 100 de nume care îşi vor pune amprenta în viaţa culturală a României pe termen mediu şi lung. Pe 1 decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la 1918. Cum ne pregătim, însă, pentru următoarea sută de ani?

Face și film, la anul îl veți vedea într-un lungmetraj care ar putea scrie ceva istorie. Tudor are o iubită actriță, una dintre cele mai frumoase și talentate actrițe din orașul acesta – Raluca Aprodu, joacă împreună în „Happy End”, la Godot, chiar ar trebui să îi vedeți.

Dincolo de toate acestea însă, Tudor e un tip OK. Nu are fumuri, dar e relaxat, el spune că e chiar timid, și nu văd de ce nu l-am crede. Tudor e exact genul ăla de băiat cu care ai vrea să mai stai după interviu la o bere. Și – cel mai important – are simțul umorului intact. Ne aflăm în sala nouă a Teatrului de Comedie, undeva pe lângă Templul Coral din București. Aici joacă – în exil – actorii Teatrului Evreiesc de Stat. Tudor este evreu. Are amintiri frumoase din Templul Coral.

Și în timp ce vorbeam despre teatru și despre celălalt prenume al său – Aaron -, numele purtat și de fratele lui Moise, în timp ce vorbeam despre actorie și despre Vechiul Testament, chiar atunci, peste București asfințea.

 Tudor, tu ai trăit în teatru în copilărie?

Da, era îngrozitor. Mă târau ai mei pe la repetiții…îți dai seama.

Și nu-ți plăcea?

Nu, era plictisitor. Să stai ore în șir să te uiți la unii cum se scălămbăie pe acolo. Eu voiam să alerg. Țin minte, la Național, la un moment dat, mă luau la repetiții și bucuria mea era să fug, să ajung sus la băieții de la lumini, unde aveau ăia un joc cu o consolă imensă. Astea-s amintirile de atunci – lumea care te ciupea și te întreba: „Și ce vrei să te faci tu? Nu te faci și tu ca mămica? Nu te faci și tu ca tăticul?”. Și eu eram ceva de genul: „Nu!”.

Dar până la urmă…

Până la urmă da, m-am făcut ca ei.

Ai avut de luptat cu moștenirea de la ei, în contra ei?

Normal!

Ca să nu mai zică lumea că ești fiul Maiei Morgenstern și al lui Claudiu Istodor…

Da, a fost greu la început, după care m-am relaxat, mi-am dat seama că nu e nimic de făcut.

10896187_10205868365292107_2921404996367711632_o

Tudor Istodor și Maia Morgenstern

 

Și acum crezi că ai ieșit din lupta asta?

Eu sunt băiatul lor și nu e nici o luptă, de fapt. Cum să mă lupt cu așa ceva? O să fiu întotdeauna fiul lor și sunt fericit că sunt fiul lor, adică încerc să văd părțile bune, dacă am o problemă cu vreun rol sau ceva, pot să mă înțeleagă ai mei foarte aplicat, să înțeleagă exact ce le spun, pot să mă sprijine. Sunt, de fapt, foarte norocos, nu?

Deci ai o relație bună cu ei.

O, da, foarte bună! Nu prea am făcut eforturi să scap de treaba asta cu “e băiatul Maiei”, adică am avut problema asta exact cu ce zice lumea, dar iarăși, asta e o problemă pe care până la urmă o avem toți, știi? Într-o mai mică sau mai mare măsură, toți avem problema asta: ce zic oamenii despre tine, cum ești perceput… Că îți pasă sau că nu-ți pasă e alegerea ta.

Și acum nu te mai interesează?

Păi nu, ce, vine mama să facă rolul meu? Idei bune iau și de la mama și de la tata și de la un prieten și de la iubita mea și de la oricine. Dar tot tu îți faci rolul până la urmă

TUDOR ISTODOR ȘI BUCURIA DE A FI ACTOR

Iubită tot actriță ți-ai găsit, nu vrei deloc să rupi cercul ăsta.

Dar nu e de nici un rupt, e … ea e și gata! Orice ar fi fost! În afară de faptul că o iubesc și că îmi place de ea ca om, îmi place și ca actriță, adică o apreciez foarte tare și cred că e important cumva să-l apreciezi pe omul de lângă tine.

Dacă aveai o iubită contabilă poate nu înțelegea cu repetițiile, așa e mult mai ușor. Acum îi înțelegi și tu pe ai tăi.

Normal, în fiecare lume sunt și bune, și rele, greutăți și mai mici, și mai mari, dar eu la mine acasă n-am auzit niciodată vorbindu-se de cât de grea e meseria. Și îți dai seama, nu le-o fi fost ușor nici alor mei.

Ai amintiri frumoase?

Da! Asta țin minte clar: că ai mei nu se plângeau de meserie. Am amintiri vagi de când eram mic, sunt amintiri despre cât de frumos e, de fapt, și cred că e important să nu pierzi bucuria asta de a fi actor, de a te juca.

Deci, tu încă te bucuri pe scenă…

Foarte mult! Foarte mult!

Începi să te bucuri din ce în ce mai mult pe măsură ce îmbătrânești? – ai constatat asta?

Da! Mă bucur din ce în ce mai mult pentru că vreau tot mai mult de la mine și nu vreau să caut la nesfârșit în aceleași sertărașe. Vreau să cresc și ca actor și să descopăr chestii noi.

Tu ai deja multe premii în palmares. Ai acasă o sală a trofeelor sau cum? Unde le ții?

(râde) Da, îți dai seama, le țin sub lacăt, încuiate bine, să nu poată hoții să spargă camera să-mi fure trofeele.

Unde locuiești tu?

Zona Piața Alba-Iulia.

Apartament de bloc?

Da, apartament.

Ai muncit tu să ți-l iei?

Nu, mi l-au luat ai mei când eram foarte mic și erau prețurile foarte jos și na.

E bine.

Excelent! Sunt un norocos, adică mă uitam la colegii mei care erau la facultate și munceau să-și strângă un bănuț de o chirie și eu aveam apartamentul. Am avut mega-noroc.

TUDOR ISTODOR ȘI CEEA CE ARE DE SPUS ÎN MESERIE

Se mai referă cineva la tine ca la copilul alor tăi sau deja ai numele tău în teatru?

În continuare sunt copilul alor mei.

Da, dar acum ești și Tudor Istodor?

Da, sunt Tudor Istodor. Cred că am ceva de spus în meseria asta, chiar da. Fără niciun pic de modestie, chiar cred că am ceva de spus…

Ești mulțumit de tine?

Câteodată nu sunt mulțumit, câteodată sunt foarte nemulțumit, dar cred că e bine să fii așa, cred că această dorință de perfecționare te împinge înainte..

Ai început să chelești?

(râde) De mult…

Și a stagnat? Cum afectează asta o carieră?

Ai văzut ce iubită am?

10887625_10205587258384610_8810270808704417343_o

Tudor Istodor, alături de iubita lui, actrița Raluca Aprodu

 

Am văzut! Dar trebuie să ți se dea anumite roluri, adică n-o să mai poți să faci roluri de june-prim sau cum?

Îmi pun o perucă. June-prim cu perucă.

Care e cel mai fain rol pe care l-ai făcut?

Crede-mă că sunt mai multe care mi-au plăcut mult de tot. Adică … nu știu să-ți zic, să pun degetul pe unul clar. Îmi place mult rolul din „Happy End” (n.r. – spectacol care se joacă la Godot, și în care Tudor o are ca parteneră de scenă chiar pe iubita sa, Raluca Aprodu), îl joc cu mare drag.

TUDOR ISTODOR A SCRIS O PIESĂ ÎN LICEU

Te-ai apucat și tu să scrii piese? Că am văzut acum tot mai mulți actori fac asta.

Nu, dar am scris în liceu o piesă.

Și ce carieră a avut? Ai jucat-o?

Da, am jucat-o, am fost la festivalele alea care erau atunci pentru liceeni.

Cum a fost primită? Era bună?

Da!

Despre ce era?

Era despre o clasă de liceu și problema unui băiat cu profesorii, profesoarele, gagicile… ce probleme aveam pe atunci, știi? Și cred că d-asta a fost mișto, că era adevărată.

Te-ai adresat și unui public care apreciază sinceritatea.

Era mișto, când ieșeau de la spectacol, colegii de liceu sau chiar ăia din alte licee ziceau: „Băi, super tare!”, „Marfă!”, „Frate, mi-a plăcut mult!”. Astea contau..

Cum îți ziceau ție colegii?

Tudor.

N-ai avut niciodată un supra-nume?

Nu.

Și acum tot Tudor.

Tudor, da.

Ai tăi tot Tudor îți zic?

Ai mei îmi spun tot felul de alinturi.

Are vreo semnificație numele? Înseamnă ceva? Ți l-au dat dintr-un anumit motiv? Sau nu ți-ai pus problema asta?

Nu, cred că pur și simplu le-a plăcut. Și mai sunt și Aaron, care e numele străbunicului.

Din partea mamei.

Da.

În Biblie, Aaron e fratele lui Moise, nu?

Da. El este acela.

Moise era bâlbâit, și atunci Aaron vorbea pentru el.

Așa făcea, da (râde).

TUDOR ISTODOR ȘI UN LUNGMETRAJ DIN VIITOR

Ce mai pregătești acum?

Am filmat cu Adrian Sitaru un film care urmează să apară anul viitor.

Lungmetraj?

Da, lungmetraj.

Și ai rol principal acolo?

Da. E foarte frumos! Mi-a plăcut mult mult! Scenariul și lucrul cu Adi Sitaru… A fost extraordinar! Sper să fie un film foarte apreciat, fiindcă are toate premisele.

Are potențial de festivaluri?

Nu știu, sunt subiectiv tare.

Și în teatru ce zici că faci?

În teatru am „Băiatul din Brooklyn”, îl avem chiar aici la comedie, la sala nouă, pe 29 și 30 iunie avem premieră.

Și vine lumea la teatru în iunie?

Eu cred că vor veni. Oricum, primele spectacole sunt cu invitați, cu prieteni, dar cred că o să fie lume. Textul este foarte bun . Eu n-am citit, cu mâna pe inimă, cred că de ani de zile, un text așa de bun…

Cine l-a scris?

Donald Margulies. Este un spectacol regizat de Cristi Juncu.

Tu ai o dublă perspectivă, ca actor angajat al Teatrului Evreiesc de Stat și ca actor care joacă mult în teatrul independent. Ce e mai frumos la fiecare dintre aceste lumi?

E bine să fii în poziția mea, să faci forme diferite de teatru. Nu zic că una e mai bună. Vorba lui taică-miu: „Pe lumea asta poți să faci orice lucru bine, foarte bine, mediocru, foarte prost sau excepțional.” Știi, chiar poți. Poți să faci bine sau prost și o comedie, o comedie clasică, și o comedie bulevardieră, și o tragedie, și un Shakespeare. Ca actor ai nevoie să nu faci doar un anumit gen de piesă, să nu rămâi ancorat într-o singură chestie. Uite, am avut probleme până m-am adaptat la „Paganini”, pe care îl jucăm acum la “Metropolis”…

În „Paganini“, regia Mick Davis, la Teatrul Metropolis. Foto: Octav Ganea

În „Paganini“, regia Mick Davis, la Teatrul Metropolis. Foto: Octav Ganea

A început să se joace? Era așteptat în oraș.

Da, și oamenii care l-au văzut zic: “Da, e altceva, e o chestie diferită!”. Nu e doar de dragul de a fi diferit, dar chiar cred că te ajută chestia asta – să încerci forme diferite. Una nefiind mai bună ca alta sau neexcluzând-o sau dând-o la o parte, știi?

Și ăsta e avantajul tău, spui: că poți să faci spectacole diferite, roluri diferite.

Da.

E suficient loc pentru toată lumea pe piața asta a teatrului independent?

Nu e suficient loc pentru toată lumea, știi cum e…

TUDOR ISTODOR ȘI TALENTUL ȘI NOROCUL ȘI PERSEVERENȚA

Și ce îți trebuie ca să reușești și aici?

Talent, noroc și perseverență, să vrei să muncești.

Tu le-ai avut pe toate?

Da.

Talent? Ai? Ești talentat Tudor? Așa zice lumea? Tu ce zici?

Da, eu zic că sunt talentat.

Noroc?

Da, am avut șansă, am avut întâlniri care m-au format.

Cu Radu Iacoban, cu care joci în “Carpathian Garden”, cum te-ai întâlnit? Ați fost colegi?

Nu, el a fost cred că cu doi ani mai mare decât mine. Nu mai știu, chiar nu mai știu cum ne-am întâlnit, cred că repetam la un spectacol împreună și el a venit la mine și mi-a zis: „Bă am un text, am tradus un „Bogosian“, nu vreau să fac  un „one man show“, hai să facem „two men show“!. Și mi s-a părut tare, știi? Pe moment nu voiam. Ne-am văzut… chestii, bârfe, și a ieșit un spectacol făcut din bucuria acestei întâlniri.

Relația e pe termen lung deja.

Da! Scrie la „Carpathian Garden – partea a doua”, din câte am înțeles.

A avut carieră frumoasă în București „Carpathian Garden”. A luat premii și aici, și prin țară…

Da și merge în continuare bine.

Înțeleg că Radu Iacboan mai face și actualizări, update-uri, a mai băgat în text și chestii despre arestări, DNA, și d-astea.

Da, da, da, da!

Tu urmărești și ce se întâmplă dincolo de teatru așa, stai cu un ochi pe societatea noastră?

Mai puțin. Adică, văd ce-mi cade în fața ochilor, nu caut în mod special, doar butonez la televizor.

TUDOR ISTODOR ȘI O BINE-MERITATĂ VACANȚĂ LA MARE. ÎN VAMĂ, DESIGUR

Muncești mult?

Da, cel puțin anul ăsta am băgat la greu și mă bucur. Simt nevoia de un pic de vacanță, ca să-mi recreez cheful de muncă.

Și unde vreți să plecați în vacanță?

Păi, cred că acum, după premieră, fugim la mare instant. După aia, nu știu.

Și stai mai mult sau doar așa de weeekend?

Mă plictisesc la mare dacă stau mult. Maxim patru-cinci zile, așa. Și nu în weekend, în orice caz.

Nu-ți place agitația aia de weekend?

Nu, nu!

Și mergeți în Vamă sau ceva?

În Vamă, da, așa cred.

Ai fost vamaiot?

Nu prea.

N-ai fost?

Nu.

Petrecăreț?

Nu.

Gagicar?

Nu. N-am fost.

Dar ai avut succes la fete.

Știi tu?

Păi, văd. Ai avut noroc și aici. Ai tras lozul câștigător.

Da… nu știu ce să zic, nu știu ce e cu mine și cu lozul, dar sunt fericit acum. Asta e cel mai important, cred.

Frumoasă sala asta nouă de la Comedie. E bine că se mai deschid săli, că e cam aglomerat Bucureștiul și sunt puține săli.

Da, așa cred și eu și asta vorbeam și cu George Remeș.

Cel care are Godot-ul.

Da. Și el ar vrea să existe un al doilea spațiu cum este Godot-ul, să existe o concurență, să existe trei-patru teatre independente la același nivel, care să aibă public fiecare și să scoată premiere peste premiere, să fie un fel de concurență bună.

Să se creeze o eferverscență. Până la urmă ce îți trebuie? Un spațiu mare și bani…

Și bani și răbdare, să perseverezi și să știi că nu poate să-ți iasă din primul, al doilea, al treilea an.

Păi cred că vreo doi, trei ani a bagat și el bani, până a scos profit.

Îți dai seama. Știu că la început a fost foarte foarte greu, și sunt și acum momente grele. Și vara e greu să reziști dacă sunt 50-60 de oameni la un spectacol e bine.

Și câți intră acolo?

120? 130? Am jucat în diferite locuri… încercau oamenii în tot felul de baruri d-astea, să vedem dacă putem să facem și noi un teatru undeva . Bine, și noi veneam cu niște chestii d-alea de bun-simț: „Dar știți, nu se servește în timpul spectacolului”, „Păi cum să nu se servească?”, „Păi, deranjează!”, „Păi da, dar eu vreau să câștig”.

TUDOR ISTODOR ȘI CÂRCIUMARII ȘI MAGIA TEATRULUI

Să servească înainte de spectacol.

Înainte de spectacol, eventual, e ok. În cel mai rău caz facem o pauză între acte, dar poate să-l deranjeze pe ăla de lângă tine, să se ducă dracului magia treatrului și vedeam în ochii lor că „Ce magie a teatrului, frate? Eu vreau să fac bani!”. Ce e foarte mișto la Godot e că încet-încet s-a format acolo un public. Chelnerii știu deja ce au de făcut, nu mai iau comenzi, și nu pare nimeni ofuscat. Și asta, evident, în timp o creezi, nu poți să o ai de la început.

Un “one man show” ceva, nu faci?

Deocamdată nu.

Nu vrei?

Nu simt.

Sau nu ți s-a oferit?

Nici nu mi s-a oferit, nici nu simt că vreau neapărat, că e momentul… când o să fie, o să fie. Sunt pe principiul ăsta: cumva lucrurile se întâmplă când trebuie să se întâmple.

Ai tăi mai vin la spectacole să te vadă?

Da, normal!

La premiere?

La primul spectacol, da, la primul îi chem. Primul e magic, prima întâlnire cu publicul.

10259147_10203979714957029_8513427281546730929_o

Alături de Radu Iacoban

 

După aceea e mai ușor sau mai greu?

Al doilea spectacol e mai greu, că oricât încerci tu să nu-ți pese sunt niște reacții în sală care nu mai vin, care au fost la primul și nu le ai la al doilea, s-a mai lăsat un pic energia, dar eu cred că spectacolul, totuși, crește în timp.

Deci premiera nu e cel mai bun spectacol.

Așa e, nu e, dar e magic.

TUDOR ISTODOR ȘI EMOȚIILE

Pentru un actor are o încărcătură și mai mare.

Da. Și câteodată sunt foarte constructive emoțiile. Sper să n-ajung în viața mea în ziua în care n-o să mai am emoții.

Mai ai?

Da, normal, la fiecare spectacol!

Dar așa, în viața de civil, de cetățean, ești un tip emotiv?

Da.

Timid, așa?

Sunt și timid câteodată, dar da, sunt foarte emotiv.

Ce zodie ești?

Gemeni.

Gemeni. În mai?

Pe 24.

TUDOR ISTODOR ȘI TELENOVELELE

Ce ai învățat în facultate?

Eu am fost la clasa profesorului Ion Cojar. Am învățat să fii tu însuți, să fii adevărat, asta contează, să ai relații știi? Am avut profesori foarte buni!

Și ce colegi ai avut tu?

Alex Potocean, Paulică Ipate…

Nu v-ați lăsat de teatru. Ai și colegi care s-au lăsat?

Păi, n-am mai ținut legătura cu toți colegii, dar probabil că unii s-au mai lăsat.

Televiziune?

Televiziune însemnând?

Nu știu, cum a făcut Paulică, seriale și așa…

Păi seriale am făcut ăla – „Băieți buni”. Am făcut „Lombarzilor 8”…

Dar acum ai ceva?

Nu.

A scăzut piața asta a serialelor?

A și scăzut, eu la telenovele nu m-am dus, dar nu-i acuz pe oamenii care s-au dus.

Dar mai sunt telenovele la noi în țară? Se mai fac?

Mai puțin. Sunt mai mult d-alea reality cu d-aștia neprofesioniști, care nu cer nimic și sunt fericiți că se văd la televizor. Dar iar, e telenovelă, băi frate! Deci, noi filmam la „Băieți buni” câte două săptămâni la un episod de 40 de minute și la telenovele se filmează două episoade într-o zi.

Deci, și Robert De Niro să fii, nu ai când să descoperi lucruri, să faci un rol ca lumea! Am mers și eu o dată la o chestie d-asta, o telenovelă. Făceam episodul de patruzeci de minute într-o zi. Deci, frate, noțiunea de „dublă” era în caz că se întâmpla să se prăbușească un avion peste tine! „Ai tras? Bine, hai! Merge, merge, merge!”, și nu înțelegeam ce mi se întâmplă, era groaznic. Mi-am spus că nu mai vreau să mai fac niciodată așa ceva. Mă rog, nu e pentru mine să zicem.

Eu, în afară de faptul că am întâlnit niște oameni extraordinari prin tot felul de locuri, și profesorii i-am prins super-bine. Pe domnul Ion Cojar, Dumnezeu să-l odihnească, l-am avut profesor. Ce m-a învățat e bun învățat pentru o viață.

Tudor Istodor, actor

Fotografii: Oana Monica Nae

Page 4 of 41234