Turnul Colții – un simbol de altădată al Bucureștiului
https://www.ziarulmetropolis.ro/turnul-coltii-un-simbol-de-altadata-al-bucurestiului/

Aşezat pe malurile Dâmboviţei, cu un sol nisipos şi pânza freatică la suprafaţă, oraşul n-a putut beneficia, sute de ani de construcţii înalte; când au fost totuşi ridicate, s-au crăpat, s-au prăbuşit şi ruinat în urma cutremurelor, a invaziilor străine ori a nepăsării locuitorilor.

Un articol de Georgeta Filitti|1 August 2016

Constantin Brâncoveanu rămâne, ca şi înaintaşul său Matei Basarab, constructorul prin excelenţă. Croieşte Podul Mogoşoaii (actuala Calea Victoriei) şi ridică palatul de la Mogoşoaia. Contemporanii l-au urmat în această strădanie de modernizare a oraşului. Şi cazul banului Mihai Cantacuzino e exemplar în această privinţă. În plus, deşi ctitoriile sale bucureştene sunt remarcabile, o ciudăţenie a felului de receptare, proprie concitadinilor noştri, a făcut ca întreaga lui creaţie să fie cunoscută sub numele lui Colţea Doicescu.

Spitalul, ridicat de ban în 1704, pe locul Colţii, refăcut în mai multe rânduri, este şi astăzi, în urma amplelor modernizări, un reper de neocolit al oraşului. În curtea aşezământului, biserica, datorată aceluiaşi ctitor, e împodobită cu portretele familiei sale şi ale unor membrii din familia domnitoare Racoviţă. O şcoală şi o tipografie – azi dispărute – completau gândul generos al iniţiatorului, ucis la Constantinopol în 1715.
Dar în spaţiul Colţii, între biserică şi actualul Muzeu al Municipiului, a mai existat ceva. O construcţie pătrată de cărămidă, înaltă, după unii, de 50 de metri, după alţii, de 20, cu latura de 9 metri. A fost terminată în 1715. Intenţia de a deveni o clădire, pe cât de reprezentativă, pe atât de utilă pare evidentă.

După un desen din 1770, o schiţă a cojocarului Ioan sin Dobre de pe la 1790 şi reconstrucţia grafică a lui Nicolae Otetelişanu de la 1830 se vede că a urmat stilul brâncovenesc, cu decoraţii în stucatură. Pisania (textul motivant) era plasată sub stema imperială a Cantacuzinilor. În vârf, un foişor de dimensiuni mai restrânse, avea deasupra un glob şi o cruce; era înconjurat de o balustradă ornamentată cu capete de lei şi străjuită de patru turnuleţe. Era prevăzut cu un clopot, ceea ce i-a făcut pe specialişti să susţină că intenţia ctitorului a fost ca turnul să fie de fapt clopotniţa bisericii. În fine, un ceas uriaş bătea orele.

Pictura exterioară cu care a fost o vreme împodobit turnul Colţii – portrete de oşteni suedezi în costumele lor – a explicat şi obârşia constructorilor. Comanditarul cantacuzinesc s-a adresat unor suedezi scăpaţi din oastea regelui Carol al XII-lea, după lupta nenorocită a acestuia cu ţarul Petru cel Mare de la Poltava (1709) şi refugiaţi în Ţara Românească. A exista şi o legătură încă nedesluşită între polcovnicul Sandu Colţea, aflat în fruntea unor voluntari români în slujba suedezilor, prizonier după bătălie în Siberia, şi meşterii constructori.

Autortităţile fanariote, la cererea expresă a turcilor, au şters pictura. Apoi, progresiv, turnul s-a şubrezit, după cutremurele din 1802 şi 1838. În 1843, francezul Doussault, aflat o vreme în Principate, publică un desen în „L’Illustration” cu imaginea turnului. În 1860, Carol Pop de Szathmari, faimosul pictor fotograf, ia din balconul foişorului primele imagini panoramice ale Bucureştiului.

Dar zilele turnului erau numărate. Nevoia sistematizării oraşului, pentru croirea bd. Colţii (actualul bd. Ion Brătianu), conjugată cu crăparea zidurilor – la care s-a adăugat pledoaria inflamată a acad. G. Sion pentru dărâmare neîntârziată – au făcut ca turnul să dispară în 1888. Protestele publice şi articolele din foaia ocazională „Turnul Colţii” au rămas fără ecou. Era în vrema primarului Pake Protopopescu. Acesta a rămas în conştiinţa bucureştenilor deopotrivă ca demolator benefic şi novator fără egal pentru modernizarea oraşului.

Peste mai puţin de un veac, prin 1970, Primăria a marcat cu piatră albă încastrată în asfalt amprenta turnului Colţii. La repetatele cămăşuiri ale drumului, a dispărut şi acest semn. S-a păstrat doar numele, alăturat, în amintire, de spitalul ce dăinuie până astăzi.

 

FOTO: Ludwig Angerer



15
/03
/17

Între permanenţele istoriei noastre se numără, fără discuţie, acţiunile de tip hei rup! Când, în apropierea jubileului de 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, în 1906, s-a hotărât omagierea într-un fel a monarhului şi implicit a realizărilor din timpul lui, şantierul apărut pe mlaşinile şi smârcurile Filaretului au stârnit uimire.

23
/02
/17

A fost o vreme când la Bucureşti s-a construit mult, somptuos şi durabil. În istoria Europei răstimpul e cunoscut drept la belle époque; în România a fost vorba de domnia regelui Carol I. Să amintim doar câteva clădiri ridicate atunci şi cu care ne mândrim şi azi în faţa străinilor, încercând  să-i convingem că am fost „micul Paris”. Aşa dar: Ateneul român, Ministerul Agriculturii, Palatul Cantacuzino, Palatul de Justiţie, Poşta, CEC-ul, Muzeul Ţăranului Român, Palatul Bursei, Palatul Asigurări Generala, Bufetul de la Şosea, Palatul Camerei Deputaţilor (azi muzeul Patriarhiei), Fundaţia universitară Carol I

23
/02
/17

Se întâmpla de Dragobete, în anul 1929. Pentru prima oară în România, miza unui concurs de frumusețe era participarea la celebrul „Miss Univers”. După desfășurarea semifinalelor, organizate pe județe, Magda Demetrescu, “orfană de doar 17 ani, adoptată şi crescută de una dintre mătuşile sale.”- potrivit presei vremii - avea să fie declarată la începutul lunii martie „Miss România”.

07
/02
/17

Când tradiţia îţi rămâne străină, când te crezi demiurg, în măsură să hotărăşti soarta a milioane de oameni, poţi desfigura un oraş. Consecinţe nebănuite se întind apoi pe zeci de ani. Aşa s-a întâmplat cu Bucureştiul nostru, supus unui experiment de „sistematizare” barbară care i-a adus o tristă faimă: oraşul cu cele mai cumplite distrugeri în vreme de pace.

29
/12
/16

De sute de ani, odată cu intrarea în post, lumea românească intră într-o stare de înfrigurată aşteptare a şirului de sărbători ce durează până la Sf. Ion. Domnii fanarioţi, aflaţi pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti din 1711 (1716), până în 1821, au adus un plus de culoare ce aminteşţte, în mic, fastul Curţii imperiale bizantine.

10
/12
/16

La începutul epocii regulamentare, în noiembrie 1832, autorităţile statului au simţit nevoia creerii unei publicaţii (Buletinul Oficial), prin care să comunice populaţiei „punerile la cale, măsurile, orânduirile de slujbe, hotărârile de judecată şi poruncile” din diferitele ramuri administrative, ca şi dispoziţiile legislative după care „să se povăţuiască fiecare”.

07
/12
/16

A fost o vreme când ideea de a te cultiva, de a înţelege arta în accepţia ei cea mai diversă, apoi de a colecţiona opere de valoare şi a le expune îi cuprinsese şi pe români. Între aceştia, Anastisie Simu, de obârşie balcanică, cu proprietăţi bine gospodărite în judeţele Teleorman şi Brăila, decide, în 1910, să întemeieze un muzeu.

29
/11
/16

În 1869, „fiica Rinului”, Elisabeta de Wied, căsătorită cu principele Carol, plină de emoţie şi bolnavă de rujeolă, îşi făcea intrarea în Bucureşti, unde avea să domnească alături de soţul ei până în septembrie 1914.

11
/11
/16

A fost o vreme când Calea Victoriei (Podul Mogoşoaii) era o arteră aristocratică, plină de case boiereşti unde în fiecare zi se întâmpla ceva deosebit: primiri, concerte, baluri, adunări de binefacere ş.a. Una din case, adăpostind azi o instituţie de asistenţă socială, a cunoscut, la mijlocul sec. XIX, o strălucire deosebită.

30
/10
/16

Zonă seismică acceptată azi de toată lumea, Bucureştiul are o lungă istorie în spate, presărată de cutremure frecvente, distrugătoare şi peste putinţă de prevăzut. Prima consemnare documentară datează din 1681, în domnia lui Şerban Cantacuzino, cu precizarea că „n-au mai pomenit altădată nimenea”.

27
/10
/16

Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev.

Page 1 of 3123