Ultimul roman de Paulo Coelho: o carte scrisă cu cerneală simpatică sau ceva
https://www.ziarulmetropolis.ro/ultimul-roman-de-paulo-coelho-o-carte-scrisa-cu-cerneala-simpatica-sau-ceva/

Citesc, după mai bine de zece ani, un volum al vândutului brazilian: „Spioana” (traducere din limba portugheză de Simina Popa; Humanitas Fiction, 2016), cu alde Mata Hari. Staţi, staţi, nu daţi cu piatra: o fac în interes de serviciu, în vederea scrierii aici, la gazetă.

Un articol de Andrei Crăciun|18 octombrie 2016

Pe la optsprezece-nouăsprezece ani (câtă minte să ai atunci?, era și pe vremea lui Năstase…) am citit prima carte de Paulo Coleho – foarte probabil „Alchimistul”, dar aş minţi dacă aş spune că îmi amintesc exact.

Am avut, totuși, mare noroc: mai citisem cărți, îl terminasem pe Dostoievski (mă rog, prima încercare), îl începusem chiar şi pe Goethe (deşi, ca să fiu sincer, preferatul meu rămânea, chiar și în aceste condiții, Karl May, eram winnetourar).

Și nu o să vă spun acum că această povestioară coelhiană nu mi-a produs o oarecare impresie, drept dovadă că l-am luat la mână aplicat pe brazilian. L-am citit : „Diavolul și domnișoara Prym” și „Veronica se hotărăște să moară” și la „Râul Piedra am șezut și am plâns” și „Al cincilea munte” și „Manualul Războinicului Luminii” (da, da) și „Unsprezece minute” (carte din care, la rigoare, e singura din care îmi amintesc aspecte, unele chiar emoționante). Mai departe n-am mai putut.

Concluziile sunt banale: literatură ușoară, foarte ușoară, de consum. Paulo Coelho e ca o grădiniță a lecturii – înveți să faci bastonașe. Desigur, dacă asta e tot ce ai făcut vreodată o să ți se pară că ai urcat Everestul.

Chiar nu pot să îi neg domnului Coelho calitatea de a scrie simplu, pe înțelesul oricui (chiar și al domnului Gigi Becali), dar nu poți să stai toată viața să faci bastonașe. Așa că l-am lăsat în plata domnului nostru Iisus Hristos (și a măicuței sale, Fecioara Maria) pe domnul Paulo Coelho și mi-am văzut, cu toată seriozitatea, de viața mea de cititor. Nici măcar nu m-a mirat că a continuat să vândă cărți și să fie foarte milionar – știam că ajunge la cei care, îndeobște, nu citesc, și că aceia sunt majoritatea absolută. Nu am crezut niciodată că domnul Coelho le face rău. Mai bine să citească dulcegăriile astea pseudo-spirituale decât să nu citească nimic, așa îmi spuneam, așa îmi spun încă.

spioana-coelhoIar acum, în 2016, iată, „Spioana”. M-am dedat. M-am îngrozit. Cât de abruptă să fie decăderea unui scriitor? Oricum de la nivelul la care e acum, Coelho chiar cred că nu mai poate urca. E prea jos.

Iar în urmă cu doar cincisprezece ani eram eu analfabet, nu înțelegeam nimic dintr-o carte? Cum l-am putut citi pe domnul Coelho cap-coadă? Eram nebun? Mi s-a făcut milă și scârbă de mine.

Dar uite că două ore mai târziu terminam și „Spioana” și tot n-am murit. Da, e o carte de o mediocritate teribilă, dar nu scandaloasă, care își propune să fie bestseller, și bineînțeles că va fi. Coelho se agață de Mata Hari, dansatoarea, prostituata, ucisă – în chip nedrept – ca spioană.

Aceleași baliverne (gen „pentru a încerca să vindeci orice fel de rană nu trebuie să mai zgândări locul infectat’’), bașca o istorie foarte romanțată, pe gustul coafezelor și coafezilor (nu că ar fi ceva rău cu acești oameni, care ne tund pierdut și ne fac mai frumoși).

Dar, deși e cum e, tot cred că „Spioana” merită citită, chiar și cu riscul de a le aduce editorilor bani într-un mod atât de ieftin. Pentru că domnul Coelho are măcar nas în alegerea subiectelor. Iar viața lui Mata Hari îmi era absolut necunoscută. E o carte scrisă prost, dar tot afli câte ceva și de aici. Să fim rezonabili.

Firește, întreaga idee pe care se sprijină volumul e strict comercială – Mata Hari a fost o victimă fiindcă singurul ei păcat e că a fost liberă. Nu e chiar așa. Nu era o femeie liberă, dintr-un înalt al idealului, era o curvă îmbătrânită în rele, și uite că nici n-a conspirat tot universul să duminicească ea pe banii neisprăviților de amanți.

Totuși, e bună punerea în context – Primul Război Mondial, care sfârșește brutal acea Belle Epoque a desfrânării. Cu alte cuvinte, subiectul merita un alt scriitor. Dar fiindcă nu există, e bun și Coelho, de ce să nu fie? E un caz clasic în care vă puteți îngădui să meargă și așa.

Chiar m-a înduioșat expresia cerneală simpatică. Știam din romanele proaste cu spioni că așa se scriau telegramele cu informații firește secrete, cu cerneală simpatică, pentru a putea fi citite doar de cei inițiați, de cei în drept. Cred că atunci când am întâlnit-o (și apare spre sfârșitul cărții) am zâmbit singura dată pe parcursul lecturii. Da, da, sunt vinovat. Iată, o să scriu ceva chiar coelhian în contra dumisale: Coelho chiar mai poate fi citit doar de către cei care îi mai găsesc cerneala simpatică. Sunt destui, nu-i plângeți de milă – face parale, e plină teșchereaua…

Apoi, citind „Spioana” asta, vă veți aminti revoltați de cei care erați la începutul mileniului, când toată lumea citea Coelho. Pe de altă parte, ascultam noi „Lasă-mă, papa, la mare”, așa că e loc de și mai rău.

Altfel, nu vă ascund nici că înainte să i se dea Nobelului domnului Bob am avut un coșmar: am visat că l-a luat Coelho. M-am trezit aproape plângând.

Foto: Mata Hari, de Jacob Merkelbach

Dar uite că două ore mai târziu terminam și „Spioana” și tot n-am murit. Da, e o carte de o mediocritate teribilă, dar nu scandaloasă, care își propune să fie bestseller, și bineînțeles că va fi. Coelho se agață de Mata Hari, dansatoarea, prostituata, ucisă – în chip nedrept – ca spioană.



26
/05
/16

ÎN BIBLIOTECA MEA Ziaristul (colaborator al Ziarului Metropolis) şi scriitorul Andrei Crăciun se pregăteşte să lanseze a doua carte din seria Baricadele, în care îşi strânge publicistica risipită în paginile gazetelor în ultimii unsprezece ani, dându-i o nouă viaţă în volum.

25
/05
/16

Știați că Voltaire scăpa de musafirii plictisitori prefăcându-se că leşină? Și că Balzac avea ca hobby hipnotismul? Lista de obiceiuri ale unora dintre cei mai prolifici scriitori are o grămadă de elemente surprinzătoare.

25
/05
/16

Astăzi, 25 mai, este ziua națională a Argentinei, această dată marcând finalul Revoluției din Mai (Revolución de Mayo, 1810), care a condus la separarea de Spania imperială.

25
/05
/16

În preajma Zilei Internaționale a Copilului, Teatrul Evreiesc de Stat prezinta un nou spectacol-lectură din seria evenimentelor „Cu cărțile deschise”, un matineu dedicat, de această dată, celor mici. Spectacolul va avea loc sâmbătă, 28 mai, de la ora 12.00, la Biblioteca Metropolitană (str. Take Ionescu, nr. 4).

25
/05
/16

„Aici, Radio România. Radio Bucureşti. Ascultaţi astăzi, în premieră, emisiunea «Ora veselă»”. Aşa suna anunţul crainicei din 17 ianuarie 1929... D’ale lui Tănase 2 şi La microfon… Birlic! sunt cele mai noi audiobook-uri apărute în Colecţia „Ora veselă” şi conţin pagini antologice din Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii române, avându-i protagonişti pe doi maeştri ai umorului şi satirei.

24
/05
/16

Dramaturg şi romancier, Stefan Caraman lansează sâmbătă 4 iunie, de la ora 20:00, SUPERSTAR – File de Poveste. Evenimentul va avea loc în salonul verde din incinta La Scena. În deschidere, actorii dIn Culise vor juca spectacolul POVEȘTI DESPRE TINE după volumul „92 de poveşti cu cărţi” de Ştefan Caraman.

24
/05
/16

Proiectul Agora Culturală @ Biblioteca Ta, unul dintre cele mai ample proiecte de Digital Storytelling din România, care a înglobat peste 1200 de povești digitale, dintre care cca 500 aparținând principalelor minorități etnice reprezentate în România a ajuns la final și face bilanțul. Astăzi, 24 mai 2016, începând cu ora 11.00, cei care doresc pot participa la Conferința de închidere a proiectului.

23
/05
/16

Norman Manea, scriitorul fără copilărie, pentru care viaţa a început abrupt, cu o deportare la 5 ani în lagărele din Transnistria, împlineşte, anul acesta, 80 de ani. "La 5 nu eram nici evreu, nici sirian, nici american, eram doar un copil", evocă scriitorul român cel mai dur episod al copilăriei. Astăzi, de la ora 17.00, la TVR 1 şi de la 20.30, la TVR HD, puteţi afla povestea unuia dintre cei mai premiaţi şi traduşi scriitori români contemporani.

20
/05
/16

Sâmbătă, 21 mai 2016, ora 20:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din Bucureşti (Calea Victoriei, nr. 88), în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB), va avea loc ediţia a VIII-a a programului de educaţie culturală „Maratonul de Poezie şi Jazz”, difuzat în fiecare an de Radio România Cultural, eveniment care marchează prin poezie, blues şi jazz Noaptea Europeană a Muzeelor.

18
/05
/16

Târgul GAUDEAMUS Oradea, cea mai nouă componentă a Caravanei GAUDEAMUS derulată de Radio România la nivel naţional, vă aşteaptă în intervalul 18 – 22 mai în parcul 1 Decembrie.

17
/05
/16

Luni, 23 mai, începînd cu ora 9.00, în Sala „Ion Heliade Rădulescu” a Bibliotecii Academiei Române,va avea loc o sesiune aniversară dedicată lui Norman Manea, unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani, cu ocazia împlinirii vîrstei de 80 de ani.

17
/05
/16

Pe an ce trece, influența online-ului în promovarea culturii crește. O simplă recenzie pe un blog cu vizibilitate sau câteva share-uri pot schimba destinul unui titlu și automat al unui autor. Anul acesta, Hyperlitaratura organizează concursul „Cel mai bun blog de carte din România”. 

11
/05
/16

Peste 100 de poeți din 23 de țări vin la cea de a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB), care va avea loc între 18 și 22 mai. 22 de invitați din străinătate, pe lista oaspeților numărându-se poeții nominalizați la Premiul Nobel pentru Literatură, precum Ko Un (Republica Coreea) sau Yang Lian (China), vor veni la București în această lună.