INTERVIU „Vitalitatea cinema-ului francez este în special rezultatul unui sistem de finanţare extrem de performant”, spune Lucie Guérin, care s-a ocupat, din partea Institutului Francez, de selecţia din acest an a Festivalului Filmului Francez, ce are loc între 24 aprilie şi 6 mai în nouă oraşe din România.
Un articol de Ionuţ Mareş|23 aprilie 2018
Responsabilă cu domeniul Audiovizual și Arte digitale la Institutul Francez din București, Lucie Guérin s-a ocupat de selecția din acest an a Festivalului Filmului Francez, care a ajuns la a 22-a ediție și are loc între 24 aprilie și 6 mai în nouă orașe din România: Arad, Braşov, Bucureşti, Buzău, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Sfântu Gheorghe și Timişoara.
Festivalul se deschide marți, 24 aprilie, de la 20.30, la Cinema Elvire Popesco din București, cu filmul „Madame Hyde”/„Doamna Hyde”, de Serge Bozon și cu Isabelle Huppert în distribuție. Informații despre programul de la București al festivalului și despre bilete pot fi găsite aici.
La fel ca în ultimii ani, festivalul, care s-a mutat din toamnă în primăvară, propune o competiție dedicată regizorilor aflați la debut sau la al doilea film; o secțiune Panorama, cu filme noi cu succes la critică și în festivaluri; o secțiune realizată în colaborare cu revista Cahiers du Cinema; precum și un Focus, de această dată pentru a marca momentul istoric Mai 68 (detalii, aici).
Într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, Lucie Guérin vorbește despre conceptul și secțiunile ediției din acest an, despre invitați și despre vitalitatea cinema-ului francez.
Ionuț Mareș: În mod tradiţional, competiţia este dedicată regizorilor tineri, aflaţi la primul sau al doilea film. Este cunoscut faptul că Franţa produce aproximativ 300 de filme pe an, însă cât de dificil este să faci selecţia pentru o astfel de competiţie?
Lucie Guérin: De fapt, în Franţa se produc mult mai multe filme în fiecare an, inclusiv multe debuturi. Prin urmare, nu ducem lipsă de opţiuni. Aşadar, nu este greu să facem un festival la cinci luni după precedentul. Acest lucru ne-a permis să selectăm anumite filme pe care le-am reperat pentru ediţia precedentă. De exemplu, „En attendant les hirondelles” („În aşteptarea rândunelelor” – foto sus, n.r.) este un film pe care mi-am dorit să îl avem anul trecut, însă în cele din urmă nu l-am putut lua. Sunt foarte bucuroasă să îl putem arăta acum în România, deoarece a fost preferatul meu de la Cannes.
Mai dificil e faptul că aceste filme nu primesc atât de multă atenţie ca cele ale unor regizori mai cunoscuţi. Ele pot trece uneori neobservate în festivaluri. Ne uităm cu prioritate la selecţii precum cele de la ACID (Association for the Diffusion of Independent Cinema – n.r.) sau Săptămâna Criticii de la Cannes, competiţia noilor regizori de la San Sebastian, selecţiile de la Locarno, care se concentrează pe noi talente, sau de la festivalul Premiers Plans de la Angers.
Lucie Guérin
Care sunt criteriile şi conceptul din spatele selecţiei pentru competiţie?
Prin competiţie, ne dorim să aruncăm o privire asupra cinema-ului francez de mâine. Să arătăm cineaşti inovatori care oferă o nouă imagine a cinema-ului francez. Trebuie să ne limităm la şase filme. Prin urmare, am încercat să găsesc un echilibru între filme de mare public, cum sunt „Comme des garçons” („Echipa de fete”), de Julien Hallard, sau „Patients” („Pacienţii”), de Mehdi Idir şi Grand Corps Malade, şi filme care experimentează mai mult, indiferent că e vorba de structura narativă („En attendant les hirondelles”/ „În aşteptarea rândunelelor”, de Karim Moussaoui), de jocul actorilor („Pour le réconfort”/„Confort şi consolare”, de Vincent Macaigne) sau de filme care îşi lansează provocări, ca „Le Semeur” („Seminţe”), de Marine Francen, care face un film de epocă având un buget mic şi o distribuţie în totalitate feminină, sau „Si tu voyais son cour” („Dacă i-ai vedea inima”), de Joan Chemla, care are o distribuţie impresionantă pentru un debut (Gael Garcia Bernal şi Marine Vacht) şi o regie îndrăzneaţă.
Prioritatea noastră este ca prin această competiţie să arătăm un cinema francez care nu este încremenit, ci este deschis spre lume, în special prin coproducţii străine (de exemplu, cu Algeria, ca în cazul lui „En attendant les hirondelles”), şi acordă încredere tinerilor regizori şi în special regizoarelor.
Încercăm de asemenea să alegem filme care ar putea avea un potenţial de a fi distribuite în România, deşi este dificil, deoarece sunt filme mici, iar piaţa este foarte restrânsă. Încercăm cel puţin să atragem atenţia distribuitorilor asupra acestor filme pentru a le lua în considerare, în special prin premiul publicului TV5 Monde, care constă într-un ajutor pentru distribuţie.
Care sunt invitaţii din acest an?
La Bucureşti vor veni doi regizori/scenarişti din competiţie: Marine Francen („Le Semeur”) şi Vincent Macaigne („Pour le réconfort”, care este de asemenea şi în secţiunea Cahiers du Cinema). Marine Francen a fost asistentă de regie şi a realizat mai multe scurtmetraje înainte de a-şi face primul lungmetraj, „Le Semeur”, care a câştigat premiul secţiunii Noi regizori de la San Sebastian. Ea a reuşit un film foarte poetic, pe alocuri perturbator, cu o imagine luminoasă magnifică.
În Franţa, Vincent Macaigne este cunoscut în primul rând pentru activitatea sa de regizor şi autor de teatru, precum şi ca actor de cinema. „Pour le réconfort” este al doilea film al său ca regizor, după o adaptare de „Dom Juan” de Moliere, produs de Arte şi cu actori de la Comedia Franceză. El a fost prezent în proiecţie specială la ACID. În acest film, Macaigne lucrează cu trupa sa de actori. Filmul este transgresiv, un pic provocator şi melancolic. Un film politic cu un umor caustic.
La Bucureşti va fi de asemenea prezent Joachim Lepastier, critic al revistei Cahiers du Cinema care a făcut selecţia şi broşura critică pentru secţiunea Săptămâna Cahiers cu Cinema.
La Timişoara şi la Cluj, va fi prezentă Mona Walravens, actriţă din filmul „Comme des garçons”. Ea a mai jucat, printre altele, în „La vie d’Adele”, iar aici interpretează o jucătoare de fotbal din anii ’60 cu un temperament puternic. Este extraordinar să avem o actriţă pentru a reprezenta acest film cu un casting aproape în totalitate feminin.
Există apoi secţiunea Panorama, unde ai selectat câteva din cele mai de succes filme franceze din ultimul an, cum ar fi „Madame Hyde”, de Serge Bozon, „Félicité”, de Alain Gomis, şi „La villa”, de Robert Guédiguian. Ce tip de filme ai căutat pentru această secţiune?
Multe din cele mai importante filme franceze şi care au fost prezente în mari festivaluri în 2017 au ajuns deja în România în diferite festivaluri sau în distribuţie. Pentru Panorama, am căutat filme care au fost lăsat deoparte, dar care au fost bine primite de critică şi chiar premiate (anul trecut, la Berlin, „Félicité” a primit Marele Premiu; la Veneţia, „Jusqu’a la garde”/„Custodia”, de Xavier Legrand, a câştigat Leul de Argint pentru cel mai bun regizor).
Această secţiune ne permite să arătăm filme ale unor regizori cunoscuţi ca Robert Guédiguian, Serge Bozon sau Michel Ocelot („Ivan Tsarévitch et la princesse changeante”/„Ivan Ţarevici şi prinţesa schimbătoare”) sau cu actori cunoscuţi (Isabelle Huppert, Romain Duris, Mathieu Amalric, Léa Drucker). Ne bucurăm că putem oferi acestor filme şansa de a fi văzute de publicul român.
În mod tradiţional, Festivalul Filmului Francez are o colaborare cu foarte cunoscuta revistă Cahiers du Cinema. Care sunt tema şi conceptul selecţiei lor din acest an, care include filme precum „Barbara” (2017), de Mathieu Amalric, „La Bande des quatre” (1988), de Jacques Rivette, sau „L’esquive” (2004), de Abdellatif Kechiche?
În acest an, am ales împreună cu cei de la Cahiers să reflectăm legăturile dintre cinema şi teatru, cu un accent special asupra figurii actorului. Selecţia făcută de Joachim Lepastier este mai recentă decât la ediţiile precedente. Ea aduce un omagiu unor clasici ai cinema-ului (Jacques Rivette şi Abdellatif Kechiche) şi ai teatrului (Cehov şi Marivaux), dar face loc şi noii generaţii (Vincent Macaigne şi Jean-Christophe Meurisse) şi actorilor (Mathieu Amalric).
Această secţiune are ca scop să evidenţieze artificiile teatrului preluate în cinema („mise en abyme”, „trompe l’oeil”…), dar şi puterea creativă pe care sinergiile între cele două arte o pot produce, în special când filmele sunt realizate de regizori care sunt de asemenea regizori de teatru, actori, dramaturgi.
Cum ai explica vitalitatea cinema-ului francez?
Vitalitatea este în special rezultatul unui sistem de finanţare extrem de performant, susţinut de autorităţile publice, care îşi doresc să aibă un cinema francez divers, deschis, ambiţios şi recunoscut. Banii provin în bună măsură din industria însăşi (de exemplu, taxe pe biletele de cinema sau pentru operatorii de telecomunicaţii) şi sunt reinvestiţi în producţie prin anumite mecanisme controlate de Centrul Naţional al Cinematografiei şi Imaginii Animate. Acest lucru dă naştere la un cerc virtuos care permite acest dinamism al producţiilor, al cărui revers este că un număr important de filme au tot mai puţin timp la dispoziţie pentru a-şi dovedi valoarea în cinematografe.
Oraşe și program:
– Arad / Cinema Arta, 4-6 mai
– Brașov / Cinemateca Patria, 3-6 mai
– Bucureşti / Cinema Elvire Popesco, 24 aprilie – 6 mai
– Buzău / Teatrul George Ciprian, 4 mai
– Cluj-Napoca / Cinema Victoria, 3-6 mai
– Constanța / Cityplex Tomis Mall, 3-6 mai
– Iași / Cinema Ateneu, 2-5 mai
– Sfântu Gheorghe / Cityplex Arta, 3-6 mai
– Timișoara / Universitatea de Vest – Aula Magna – 3-6 mai
Toate filmele sunt prezentate în versiune originală, cu subtitrare în limba română.
Biletele pot fi achiziţionate de la casa Sălii Elvire Popesco, cu o oră înainte de fiecare proiecţie, de la Librăria Kyralina, de la Librăria Hecate, în reţeaua de librării Humanitas și de pe eventbook.ro.
Foto sus: cadru din „En attendant les hirondelles” („În aşteptarea rândunelelor”)
