Un intelectual ”cumpărat” din Occident în 1962: Sanda Stolojan
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-intelectual-cumparat-din-occident-in-1962-sanda-stolojan/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Pentru românii tineri de astăzi pare chinezărie curată să le spui că a fost o vreme când oamenii erau arestaţi ca ”huligani” şi ”duşmani ai poporului” pentru că citeau revista americană Life sau notau într-un caiet, comparativ, preţurile din Franţa şi pe cele din România.

Un articol de Georgeta Filitti|18 Ianuarie 2018

Trebuia să se socoată fericiți dacă cineva din Occident plătea o sumă de 6-10.000 de dolari autorităților române – adică ”îi cumpăra”. Și totuși asemenea lucruri s-au întâmplat. Cu sutele.

Sanda Stolojan (1919-2005) era nepoata de fiu a diplomatului și scriitorului clasic român Duiliu Zamfirescu. Tatăl ei, Alexandru Zamfirescu a fost deopotrivă diplomat. A copilărit astfel la Roma, Berlin, Haga, Copenhaga, Sao Paolo, Lisabona, Varșovia. Absolventă de filologie, a fost privită cu suspiciune de Securitate. A lucrat ca traducătoare, apoi a fost ”cumpărată” de familia soțului aflată în Franța. A devenit traducătoare pentru limba română a președinților Franței Charles de Gaulle (a scris cartea Avec Ch. de Gaulle en Roumanie),Georges Pompidou, Valéry Giscard dʹEstaing, Francois Mitterrand. În același timp pune bazele publicației Cahiers de lʹEst, rezervată oamenilor de litere din răsăritul continentului.

Sanda Stolojan a fost una din româncele implicate plenar în militantismul exilului. În 1884 a devenit președinta Ligii pentru apărarea drepturilor omului în România. Concomitent, își cultivă vocația de critic literar. În 1980 publică la Boston monografia Duiliu Zamfirescu, considerată a fi printre cele mai izbutite portrete de scriitor realizate în literatura română. Tot ei datorăm volumele Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian și Ceruri nomade, cu evocări expresive ale unor personalități ca Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Monica Lovinescu. A fost deopotrivă prezentă în presa română din străinătate, despre care azi știm încă destul de puține lucruri (Cuvântul românesc, Ethos, Ființa românească, Contrapunct, Dialog, Limite, Journal of the Romanian American Academy of Arts and Sciences etc etc).

În vara anului 1989 a fost cosemnatară a Declarației de la Budapesta, alături de membrii ai Forumului Democratic Maghiar, care privea reprezentare politică și autonomie culturală și religioasă pentru toți locuitorii Transilvaniei, fără revizuirea frontierelor.

După revoluția din 1989 a primit mai multe recunoașteri pentru atitudinea intransigentă și creativă din timpul exilului (membră a Asociației foștilor refugiați politici din România, membră a Asociației studenților și doctoranzilor români din Franța. În fine, membră în consiliul de garanție morală a Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc).

În mare măsură, felul învrăjbit în care, de ani de zile, evoluează societatea românească, se regăsește și în viața exilului nostru. Sanda Stolojan rămâne unul din rarii lui membri despre care, în unanimitate, opiniile rămân favorabile: ”un destin exemplar”, ”un jurnal de exil intelectual”, ”precisă, ironică, tăioasă în observații”, ”creatoare de atmosferă și o fină portretistă” – iată numai câteva aprecieri care stârnesc întrebarea: cum ar fi arătat viața și creația Sandei Stolojan dacă rămânea în România?



02
/09
/19

Pentru a înțelege cum a funcționat mitul poetului după căderea comunismului ne-am întors la o lucrare deja de referință: „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea și desfacerea unui mit”, de Lucia Boia (editura Humanitas).

21
/08
/19

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

30
/07
/19

În timp ce în România, în primii ani după Revoluție, cinema-ul de ficțiune se răfuia gălăgios cu trecutul recent, iar documentarul era în derută, cvasi-inexistent, după prăbușirea Studioului Sahia, un tânăr fotograf din Germania, plecat în copilărie din Banatul românesc, Dobrivoie Kerpenisan, realiza două documentare splendide despre oamenii din satul natal.

30
/07
/19

S-a stins din viață, în această dimineață, la vârsta de 76 de ani, cunoscuta actriţă Florina Cercel. În cei peste 50 de ani de carieră, a interpretat peste 100 de roluri în teatru şi film, roluri prin care a fascinat de fiecare dată publicul spectator. Actrița, care suferea de mai mulți ani de cancer pulmonar, a murit în locuința sa din București.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

11
/07
/19

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale.”

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

Page 1 of 3012345...102030...Last »