Un mare nedreptățit: doctorul Nicolae Paulescu
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-mare-nedrept%c4%83%c8%9bit-doctorul-nicolae-paulescu/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Copil de negustor, cu preocupări neobişnuite (îi citea în original pe Platon, Homer şi Juvenal), înclinat în mod special pentru muzică (a compus şi a interpretat lucrări clasice la pian şi orgă) şi talentat la desen, Nicolae Paulescu (1869-1931) pleacă la Paris unde urmează Facultatea de Medicină.

Un articol de Georgeta Filitti|5 Februarie 2018

Este elevul favorit al profesorului Lancereaux, socotit cel mai mare anatomopatolog al timpului său. Avea să lucreze 12 ani sub conducerea acestuia. Paralel își desăvârșește pregătirea în chimie biologică și fiziologie generală. Doctor în medicină și doctor în științe al facultăților de profil din Paris, românul decide, în 1900, să revină în țară. În 1902 a primit titlul de ”Officier dʹAcadémie”. Încă de la inaugurarea cursului de fiziologie, doctorul Paulescu a cucerit lumea studenților prin rigoarea expunerii, prin îmbinarea savantă a cunoștințelor de specialitate (”fiziologia e baza medicinei”, spunea el) cu sfaturi de comportament social (”feriți-vă de dragostea de bani, de trufie, de desfrâu”). Și-a susținut constant studenții din punct de vedere material și a inaugurat pe bulevardul Aviatorilor un dispensar pentru săraci (cu cantină gratuită). Pe acest loc avea să se ridice mai târziu Institutul de Endocrinologie al Academiei Române.

Exigent peste măsură, dar drept, profesorul N.P. a propus, după Marea Unire, organizarea învățământului medical românesc. Programele statornicite de el și-au dat imediat roadele căci școala noastră medicală a ajuns printre cele mai reputate din Europa.

Unul din fondatorii endocrinologiei române, profesorul Nicolae Paulescu a făcut cercetări privind etiologia gușii exoftalmice, structura splinei, acțiunea heroinei asupra respirației, utilizarea lecitinei, tratamentul anevrismelor; apoi a investigat funcționarea glandelor suprarenale, a hipofizei, ca și cauzele și remedierea febrei. Ceea ce îl va singulariza pe dr. N.P. în medicina timpului său rămâne fiziologia pancreasului, unde a descoperit, în premieră mondială nerecunoscută însă, insulina. Cu alte cuvinte, extractul pancreatic injectat diabeticilor anula simptomele bolii. Întreaga demonstrație a publicat-o în Tratatul de fiziologie apărut la București în limba franceză și difuzat în Occident printr-o editură pariziană. În 1922 a primit din partea Ministerului Industriei și Comerțului un brevet de invenție pentru pancreină și procedura fabricației sale.

Ulterior descoperirii medicului român, doi canadieni, Banting și Best, prin publicarea  rezumatului cercetărilor lor privind hiperglicemia câinilor diabetici le-a adus, pe nedrept, titularizarea la premiul Nobel (1923). Din acel moment s-a declanșat o controversă la scară internațională privind prioritatea descoperirii efectelor insulinei în tratarea diabetului. Disputa continuă și azi.

Puțină lume mai știe acum că dr. Paulescu a fost și un inspirat dramaturg; i se datorează piesa Irina, împărăteasa Bizanțului. Mare iubitor de carte, doctorul adunase în casa lui cu geamuri bombate la ferestre, adevărate comori bibliofile, de la Anatomia Bartholiniana până la Letopisețul țării Moldovei editat de M. Kogălniceanu.

La moartea lui, N. Iorga avea să scrie: ”Într-o vreme când faima precede munca și valorile adevărate sunt respinse de obrăznicia care se îndeasă, viața și moartea acestui om de merit sunt un îndemn și o învățătură pentru tineretul care trebuie să reziste gloriei repede făcute”.



14
/11
/18

METROPOLIS SPECIAL Niciunde în lume sfârșitul Primului Război Mondial nu a fost trăit mai spectaculos decât în Parisul anilor nebuni. Vă prezentăm o colecție de momente douăzeciste avându-i ca protagoniști pe Coco Chanel, Picasso, Hemingway, Isadora Duncan, Joyce, Josephine Baker, Proust, Colette, Stravinski...

01
/10
/18

A apărut o necesară carte-album, „CineBucurești. 100 de ani de modernitate - Sala de cinema”, coordonată de arhitectul Mihaela Pelteacu și cineastul Laurențiu Damian. Un volum despre istoria glorioasă a sălilor de cinema din București, care trezește nostalgii dar induce și tristețe din cauza stării actuale de degradare a cinematografelor.

09
/09
/18

Era cea mai lungă noapte a anului 1956, 21 spre 22 decembrie. Într-o cameră a Spitalului „Central” din Bucureşti, după zece zile de speranţe şi disperări, Nicolae Labiş înţelegea că va muri, că drumul înapoi spre viaţă îi fusese iremediabil închis atunci când destinul sau o mână „prietenoasă” îl împinsese spre linia tramvaiului de la Colţea.

04
/09
/18

George Bacovia, cel mai important poet simbolist român, a terminat liceul la 22 de ani, a publicat prima carte la 35 de ani, iar verbele sale favorite - conform frecvenței din poezii - erau „plânge” și „ninge". De asemenea, nu citea foarte mult, nu avea scriitori preferați și avea un talent deosebit la portrete și caricaturi...

27
/08
/18

Făget a devenit în această vară o destinație culturală găzduind prima manifestare artistică din cadrul proiectului Cămine în Mișcare / Moving Fireplaces, eveniment ce face parte dintr-o suită de astfel de activități pregătite de Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană și Asociația Prin Banat.

05
/08
/18

A fost odată, în centrul Micului Paris, o lume în care se întâlneau deopotrivă şoaptele îndrăgostiţilor cu vocile stridente ale vânzătorilor de ziare ambulanţi şi muzica de la tarafurile lăutăreşti cu foşnetul apei sub vâslele liceenilor sau cu hohotele lor de râs, fericiţi că au evadat dintre zidurile Liceului „Lazăr”.

08
/06
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT Roma antică a rămas mereu tributară culturii grecești. Opera lui Seneca, născut cu cinci ani înainte de era noastră, o dovedește din plin. Născut la Cordoba (Spania) într-o familie din nobilimea provincială (tatăl său scrisese un prețios tratat de oratorie) și educat la Roma, el s-a dedicat în primul rând filosofiei, adoptând stilul de viață excesiv de sobru al stoicilor.

Page 1 of 2812345...1020...Last »