Un spectacol de care chiar avem nevoie: „Schneider & Schuster”
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-spectacol-de-care-chiar-avem-nevoie-schneider-schuster/

Mihai Călin şi Richard Bovnoczki (ţineţi minte acest nume!) sunt Schneider şi Schuster, în spectacolul regizat de Lucian Pavel, după piesa lui Joshua Sobol, un mare dramaturg evreu care ne este contemporan (piesa a fost scrisă în 1993).

Un articol de Andrei Crăciun|21 aprilie 2017

Sunt multe feluri de spectacole de teatru pe lume. Cele mai multe sunt simple întâmplări amuzante, pe care le uiți a doua zi. Au rostul lor: petreci timpul liber într-un mod plăcut, ele te distrag, dacă nu te distrează. Uneori decad în șușă, dar chiar și șușele cunosc un sens.

Mai este apoi și teatrul foarte grav, dacă nu solemn sau chiar sacru. Acesta se închină clasicilor și nu poți să fluieri în acest templu – vai ție, muritorule! Aceste spectacole sunt înfășate de criticii de specialitate în cuvinte grele, în cuvinte cândva onorabile, astăzi banale clișee fără de care respectivii cred că nu se mai poate trăi. De obicei, spectacolele acestea sunt mult mai bune decât salba de fraze prefabricate și pline de mofturi din trena lor.

Sunt spectacole care sunt menite doar să consume buget și, tot mai rare, sunt spectacole care au chiar vechea forță a unui catharsis.

Dar cea mai importantă distincție pe care am învățat să o fac în acești ani de când merg (aproape) zilnic la teatru este aceasta: sunt spectacole de care chiar e nevoie, care se cuvine să existe și spectacole fără de care n-am pierde, în definitiv, nimic. „Schneider & Schuster” este, pentru mine dincolo de dubiu, din prima categorie.

Supraviețuirile, cu Schneider și Schuster

Schneider și Schuster sunt doi actori evrei care traversează complicatul secol XX, cu nebunia și cu lagărele lui, cu marile sale speranțe și cu prăbușirile sale.

Mihai Călin și Richard Bovnoczki nu au roluri ușoare, și de aceea realizările lor sunt și mai prețioase. Spun foarte bine povestea, cu o reconfortantă grijă atât pentru ansamblu, cât și pentru detalii. Vreți să vă spun ceva inedit despre fiecare? Ce să vă spun? Că unul a avut o bunică din Azerbaidjan și că altul a făcut schi de performanță? Vă spun, dar nu vreau să ne abatem atenția de la esențial.

Și de ce îl consider tocmai pe acesta un spectacol esențial, mai ales acum, când Europa își pierde din nou mințile și tot mai mulți se predau unor tirani?

Fiindcă Schneider și Schuster, când Al Doilea Război Mondial bătea la ușă, ce făceau? Mergeau să dea probe prin teatre. Căutau și ei să își facă meseria, acolo – să joace. Și toți din jurul lor se prefăceau că nu e nimic în neregulă, că viața curge ca și până atunci, toți se prefăceau că nu știu de Apocalipsa care va urma, toți trăiau ca și cum n-ar fi fost în preajma unei catastrofe.

Schneider & Schuster” are, de aceea, forța unei palme care te trezește. Spune ceva mai important și mai durabil decât atâtea alte spectacole de teatru.

Nu mergeți să îl vedeți, dacă nu vreți să înțelegeți, cu adevărat, lumea în care am trăit, trăim și vom mai trăi, cei care vom supraviețui.

Schneider și Schuster sunt doi actori evrei care traversează complicatul secol XX, cu nebunia și cu lagărele lui, cu marile sale speranțe și cu prăbușirile sale.



26
/01
/24

Teatrul Municipal „Bacovia” lansează apelul de înscrieri pentru ediția a - XXX - a (2024) a evenimentului BACĂU FEST MONODRAME, ce se va desfășura în perioada 9 - 13 mai 2024.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.