“Mi-l amintesc pe Clark Gable foarte tânăr, în alb şi negru. Se întoarce un pic şi apoi zâmbeşte. O canalie irezistibilă. În ce film să fi fost asta? Poate în ‘It Happened One Night’…” – Marcello Mastroianni, în documentarul “Mi ricordo, sì, io mi ricordo” (1997)
Un articol de Petre Ivan|15 august 2018
Marcello Mastroianni s-a stins din viață în decembrie 1996, la vârsta de 72 de ani, în urma unui cancer pancreatic. Regizoarea Anna Maria Tato, ultima sa iubită, i-a dedicat, un an mai târziu, filmul documentar „Marcello Mastroianni: Mi ricordo, sì, io mi ricordo”.
A venit pe lume pe 28 septembrie 1924, la Fontana Liri, la sud de Roma, într-o familie de țărani săraci. În pofida dificultăților materiale ale familiei, Mastroianni a avut o copilărie fericită. La maturitate, a trebuit să facă toate meseriile pentru a supraviețui: a fost zidar, metalurgist, funcționar public, student la arhitectură, înainte de a descoperi lumea cinematografiei.
În timpul războiului, a fost trimis de germani într-un lagăr de muncă, dar a reușit să evadeze și a trăit la Veneția, până în 1945. A ajuns apoi la Roma, unde i s-a oferit un loc de muncă în biroul unei societăți britanice de cinema. Este descoperit de regizorul Luchino Visconti, care îl face să urce pe scenă în ”Un tramvai numit dorință” și ”Moartea unui comis voiajor”.
A jucat în aproape 150 de filme, de la debutul lui din 1947, lucrând cu regizori ca Fellini, Visconti, De Sica, Antonioni, Altman. A fost nominalizat de trei ori la Oscar şi distins cu două Globuri de Aur, două premii BAFTA, un trofeu César, două premii la Cannes şi un Leu de Aur la Veneţia pentru întreaga carieră.
Foto: Marcello Mastroianni, It Happened One Night – facebook
