Undeva, cândva… Oblio
https://www.ziarulmetropolis.ro/undeva-candva-oblio/

“The Point”, “Oblio” pe stil vechi, pentru cei care urmăreau programele tv şi pe vremea răposatului, este un film de animaţie, creat după o idee a lui Harry Nilsson, un cantautor american de succes din anii ’70.

Un articol de |6 noiembrie 2018

Difuzat în premieră pe 2 februarie 1971 pe postul ABC, in cadrul seriei antologice săptămânale ABC Movie of the Week, “The Point”,  “Oblio” cum ar veni,  începe ca o poveste pe care un tată o spune băiețelului său, în timp ce acesta privește un televizor pe care se derulează acțiunea.

The Point este, așadar,  o fabulă care îl are ca personaj principal pe Oblio, un băiețel ce trăiește într-un tărâm fantastic, Land of Point, unde toate lucrurile au un vârf. Jocul de cuvinte din limba engleză este, din păcate, intraductibil, cuvantul point (aici cu sensul de vârf) înseamnă în limba engleza și… “rost”. Micul Oblio s-a născut insa cu un defect, fiind singurul locuitor al ținutului ce are capul rotund, nu țuguiat, fapt pentru care  concetățenii săi îl consideră un individ pointless (fără vârf).

Pentru a arăta și el ca toți ceilalți copii din Land Of Point, părinții lui Oblio i-au făcut cadou o căciulă cu vârf ascuțit. În urma unui conflict cu fiul Contelui, Oblio va fi izgonit din comunitatea oamenilor cu capul țuguiat.

Alungat și surghiunit în Pointless Forest (Pădurea fără rost), împreuna cu prietenul său de nădejde (cățelul Arrow – Săgeată), Oblio va trece prin mai multe peripeții de-a lungul călătoriei sale prin pădure. Întâlnirile sale cu personaje stranii dar pilduitoare, îl fac pe Oblio să înțeleagă că toate lucrurile din lume au un vârf / rost. Întors în Land Of Point, Oblio le va explica oamenilor revelația pe care a avut-o.

Cele 17 melodii de pe coloana sonoră a filmului, semnată de Harry Nilsson, au apărut pe albumul The Point, în martie 1971.

Foto: Oblio / The Point – facebook

09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.