Tocmai ce s-a încheiat a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) de la Iaşi. În acest an s-au lansat biografiile romanţate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.
Un articol de Andrei Crăciun|16 octombrie 2018
Pentru a ilustra seria am ales unsprezece fragmente din viața lui Costache Negruzzi, imaginate de prozatorul Bogdan Răileanu.
1. În care Balaban, câinele familiei Negruzzi, oftează și adoarme
Negruț intră după tatăl său în casa în care pâlpâiau câteva felinare. Se stinseseră pe rând ca niște gânduri care sunt înlocuite brusc de alte gânduri. O adiere de vânt aduse un miros de stână până la ușa casei paharnicului Dinu Negruț și a fiului său Costache. Câinele Balaban trecu prin curtea casei și se urcă pe prispă, puse botul pe labe și plescăi de câteva ori, oftă și adormi.
2. În care Negruzzi se amorezează de o cuconiță de care era amorezat și Pușkin, cu care, astfel, se împrietenește
Cât și-ar fi dorit să aibe și el 18 ani! Și părul să îi stea mai bine dat pe spate, mustața să fie mai stufoasă și umerii mai lați un pic. Dar romantismul acesta s-a ascuțit într-o dimineață când pe o bancă în parc a descoperit-o pe frumoasa Calipso stând alături de un tânăr distins, de statură mijlocie, care purta un ciudat fes pe cap. Stăteau tăcuți și priveau la două veverițe care se alergau pe trunchiul unui copac din fața lor. Costache s-a apropiat și a salutat cu vocea lui în schimbare. Amândoi au zâmbit către Costache. Tânărul cu fes era și el refugiat, dar fugea dinspre Sankt Petersburg, nu dinspre Iași. Numele lui era Pușkin. Calipso purta un șal negru pe care Costache nu îl mai văzuse până atunci.
3. În care tatăl lui Costache se miră și el de seriozitatea lui Costache
Seria de traduceri începută în 1822 a continuat și în anii următori, în 1823 cu Memnon a lui Voltaire sau cu scrieri grecești până în 1824. Anii adolescenței treceau. Uneori tatăl său îl privea ca pe o sălbăticiune și nu înțelegea cum reușea să petreacă atâta timp studiind și scriind. Alți tineri de seama lui umblau bezmetici cât era ziua de lungă.
4. În care tatăl lui Costache, aflat pe patul de moarte, îi dă fiului său niște sfaturi cu privire la cum să devină un funcționar-model și se face referire la conceptul de adevăr nou
– De acum trebuie să fii cu băgare de seamă, spuse tatăl încet. Nu mai poți arunca cu slovele oricum. Toată lumea va sta cu ochii pe tine. Tot ce spui, ce scrii se poate întoarce împotriva-ți. Și traducerile pe care le faci, alege-le cu atenție. E lucru mare ce faci tu și văd talentul pe care îl ai, dar lumea din jurul nostru nu e pregătită mereu pentru adevărul cel nou.
5. În care Costache Negruzzi nu se simte deloc bine la Galați
În 1829, în februarie, a fost trimis de Divanul Moldovei la Galați să dea ajutor la facerea podului de pe Dunăre. Singur printre grijile de zi cu zi, Costache Negruzzi căpătase o dispoziție foarte proastă pe malurile Dunării. Se simțea abandonat și departe de Iașiul drag și de prietenii săi de acolo. Zilele treceau greu la Galați. Dunărea îi părea un monstru care îi înghițea propria viață.
6. În care Costache Negruzzi este surghiunit și exilat la moșie la el
La sfârșitul lui ianuarie 1838, domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, îl trimitea în surghiun la moșie pe Constantin Negruzzi pentru atingerele pe care le aducea autorității articolul apărut în ‘Albina românească’. Pe micuțul domn cu accent rusesc nu l-a mai întâlnit decât mulți ani mai târziu, într-un context nebănuit.
7. În care Costache Negruzzi este bine servit la masă de viitoarea sa nevastă, într-un context specific familiei tradiționale
La masă tânăra Maria îl servi pe Costache ca pe un prinț și îi împlini toate poftele făcându-l pe acesta să se simtă stânjenit la un moment dat de cât de multă atenție primise. Tatăl Mariei, jupânul Dumitrache, privea mulțumit la odrasla sa cum se mișca la fel ca un titirez prin casă și răsufla ușurat în sinea lui că se mărita cu un tânăr de mare perspectivă.
8. În care aflăm ce făcea Costache Negruzzi pe străzile Iașului
De câte ori se plimba pe străzile Iașiului, lui Costache îi plăcea să urmărească oamenii din jurul său. Uneori se oprea în piețe și asculta sporovăiala negustorilor cu mușterii, certurile și discuțiile care se iscau din te miri ce. Era ca o scufundare într-un vârtej al cuvintelor, un șuvoi de arhaisme și expresii cărora încerca să le ghicească sensurile îl asalta de fiecare dată.
9. În care aflăm ce însemnau cuvintele pentru Costache Negruzzi
Cuvintele erau pentru Costache Negruzzi ca niște vietăți. Unele i se apăreau îngrozitoare, niște bestii târâtoare care călcau în picioare lăstarii limbii românești. Altele erau ușoare și elegante, pline de rafinament ca niște păsări care cu fiecare fâlfâire împrăștiau în aer un parfum plăcut și discret.
10. În care aflăm care era jocul preferat al lui Costache Negruzzi
Pentru Costache jocul preferat era să caute originile unor cuvinte sau a unor expresii. De multe ori umbla cu o expresie în gând câte o zi întreagă și la final, când se punea în pat, găsea propria explicație pentru vorbele pe care le plimbase printre gânduri.
11. În care Costache Negruzzi moare
Costache ridică volumul și cu ochii în lacrimi citi poezia așternută pe pagină. Era furios și copleșit în același timp, o senzație pe care își imagina că trupul omului o are atunci când este smuls de apa mării și dus în larg spre înecare, se zbate, dar este prea slab să mai opună rezistență curenților adânci care-l scufundă în uitare.
*Cele unsprezece cărți sunt: Povestea Otiliei Cazimir – Simona Antonescu; Povestea lui Vasile Pogor – Mihai Buzea; Povestea lui Nicolae Gane – Iulian Ciocan; Povestea lui Mihai Codreanu – Dan Coman; Povestea lui Ion Creangă – Andrei Crăciun; Povestea lui Dosoftei – Cristian Fulaș; Povestea lui Mihail Sadoveanu – Tudor Ganea; Povestea lui Vasile Alecsandri – Adela Greceanu; Povestea lui Mihai Eminescu – Florina Ilis; Povestea lui Costache Negruzzi – Bogdan Răileanu; Povestea lui George Topârceanu – Alex Tocilescu). Cei unsprezece clasici au muzee în Iași, oraș care le-a marcat existența. Cărțile au apărut sub egida Editurii Muzeelor Literare (Iași) în colecția ‘Scriitori de poveste’ și pot fi comandate online, la adresa [email protected].
