Unsprezece fragmente din viața lui Nicolae Gane (povestite de Iulian Ciocan)
https://www.ziarulmetropolis.ro/unsprezece-fragmente-din-viata-lui-nicolae-gane-povestite-de-iulian-ciocan/

În luna octombrie, s-a desfăşurat la Iaşi a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT). În acest an s-au lansat biografiile romanţate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

Un articol de Andrei Crăciun|15 noiembrie 2018

Pentru a ilustra seria am ales unsprezece fragmente din viața lui Nicolae Gane (de mai multe ori primar al Iașului), imaginate sau povestite de prozatorul Iulian Ciocan, originar din Chișinău (autor al mai multor lucrări de referință – Înainte să moară Brejnev, Polirom, 2007; Iar dimineața vor veni rușii, Polirom, 2015; Dama de cupă, Polirom, 2018).

1. În care aflăm că Nicu Gane, spre deosebire de mulți scriitori ai timpului nostru, a și citit înainte să se încumete a fi prozator

Cititor neobosit înainte să se încumete să scrie, tânărul Gane fusese contrariat și plictisit de poveștile de iubire ale unor autori străini și autohtoni care se desfășurau parcă într-un loc vid, care se limitau la frământările îndrăgostiților și nu mai conțineau elemente de viață socială îndărătul situațiilor sau alegerilor făcute de personaje.

2. În care aflăm că lui Nicu Gane îi dădea mâna să-i stea capul la literatură, fiindcă era copil de bani-gata

Nicu Gane se uita pe geam la mânăstirea de pe deal, dar se gândea la literatură. Se gândea la faptul că literatura, care-l cucerise de la o vreme, trebuia să fie pentru scriitor un scop, nu un mijloc. Pe de o parte, cel care jinduia să obțină funcții și onoruri prin lucrări literare nu putea fi decât un autor mediocru, iar pe de altă parte, nu puteai să scrii și să fii inspirat dacă mureai de foame și trebuia să te gândești zilnic la hrană. În privința asta, Nicu Ganea putea să spună că era un norocos și un privilegiat. Se născuse într-o familie de boieri cunoscuți, care aveau moșii întinse, iar tatăl său, postelnicul Matei Gane, nu numai că îi asigurase o copilărie fericită, lipsită de griji, ci îl și îndemnase de timpuriu să ia în mână condeiul.

3. În care aflăm cum s-a ferchezuit emotivul Nicu Gane înainte să citească primul său text la Junimea

Spre seară, ieși din casă în frac, cu mănuși, proaspăt ras și cu mustața răsucită. Era foarte palid din cauza emoției de care – înțelese la un moment dat asta – putea să se descotorosească numai citindu-și textul în fața colegilor. Cufundat în gânduri, era cât pe ce să fie lovit de o trăsură grăbită al cărei birjar îi strigă ceva supărat.

4. În care Nicu Gane respinge o obiecție făcută novelei sale Fluierul lui Ștefan

Nicu Gane îi mulțumi colegului pentru obiecție, dar își apără cu fermitate punctul său de vedere. Iar acesta se baza pe ideea că numai o iubire neîmplinită, numai o dragoste spulberată de o întâmplare tragică sau neașteptată putea să miște cititorul. Nu merita descrisă o dragoste în care îndrăgostiții huzuresc și nu se confruntă cu un mare pericol, o dragoste în care nu există loc pentru sacrificiu.

5. În care Nicu Gane are o revelație care îl conduce spre Piatra lui Osman

Ușor aghesmuit, Nicu Gane se întoarce acasă târziu, când lumânările se stinseră deja pe la ferestrele ieșenilor. În drum spre casă, se gândea deja la o nouă novelă, una despre o altă dragoste neîmplinită. O dragoste distrusă de un turc crud și care nu mai poate fi recuperată în pofida faptului că eroul îl ucide în cele din urmă pe otoman. Nicu Gane știa deja ce îi va spune iubitului său fata salvată din ghearele turcului: „Nu mai sunt vrednică să fiu soția ta. Urgia iadului m-a atins”.

6. În care Nicu Gane îl îndrăgește pe Ion Creangă de cum humuleșteanul pune piciorul printre junimiști

Ce face preotul acesta aici, măi, Drăgănescule? Nu are cumva și o cădelniță la el?”, râse pe înfundate Vasile Pogor.
„Habar n-am! Dar e prea hazliu parc
ă pentru a fi un diacon adevărat…”, înălță din umeri Nicu Gane.
(…)
Într-adevăr, diaconul, care se numea Ion Creangă, era trupeș (…) avea o figură încruntată și-și ștergea mai mereu sudoare de pe frunte cu o batistă multicoloră. Însă, chiar după primul text citit în fața simandicoșilor literați, un text plin de umor și expresii luate din limbajul popular, diaconul a fost lăudat și primit în familia pestriță a Junimii.

7. În care Ion Creangă îi explică, epistolar, lui Nicu Gane, la cererea boierului, ce înseamnă expresia a fugi ca tăunul cu paiul în c*r

Iași 1881 Noemvrie 28/ Stimate Domnule Gane,/ La scrisoarea Dumneavoastră am cinste a răspunde:/ Tăunul este un fel de muscă lungăreață la trup, de culoare surie-gălbăe… Unii țărani drăcoși prind câte un tăun, îi vâră un paiu în c*r, apoi îi dă drumul cu paiul, încât fuge nebun de durere. Și de aici a rămas vorba că ‘fuge ca tăunul cu paiul în c*r’. Prim urmare zicătoarea se iea cu înțeles de iuțeală. (…)”.

8. În care Nicu Gane călătorește în Occident și constată că, astfel, devine supraom

Te simți parcă stăpân pe natură, ai apropiat depărtările, ai scurtat timpul, ai iluzia că zbori pe aripa unui vis. Viața pare mai condensată. Puterea aburului îți împrumută parcă ție însuși puteri peste fire. Te simți mai mult decât un om.”

9. În care Nicu Gane își dă seama ce îi lipsește Iașului (pavajul!) și se decide să candideze la Primărie

Mergea pe o stradă, fredonând binedispus o melodie, când o trăsură grăbită zbură ca o ghiulea pe lângă el, împroșcându-l cu noroi din cap până-n picioare. Înlemni pe strada aceea preț de câteva minute, simți cum o ciudă clocotitoare îi dă buzna în suflet. Indivizii din trăsură erau de o impertinență strigătoare la cer; erau niște bădărani! Imediat însă avu o revelație: păi, nu ar fi fost atât de murdar dacă strada era pavată! Era o deducție pe cât de firească, pe atât de năucitoare!

10. În care Nicu Gane se nimerește la o masă în Elveția germană cu o fostă iubire din tinerețe și cu mai mulți nemți care nu ies prea bine din descrierea sa

Toți musafirii erau germani sau locuitori din Svițera germană, niciun bărbat frumos, nicio femeie frumoasă, toți aveau figuri zbârcite, ochii spălăciți, nasuri roșii sau vinete ca patlagelele; toți erau scurți de picioare, pântecoși, plini de bere și de cartofle; parcă a tunat și i-a adunat, cum zice românul”.

11. În care Nicu Gane, după ce a scos Iașul din glod, decide să-l scoată și din rahat

Ceea ce văzuse și mirosise era într-o contradicție flagrantă cu visul său de gospodar. Dezastrul de la marginea orașului îi submina serios toate strădaniile sale de a moderniza Iașul. În timp ce se întorcea la Primărie, în cap îi răsărise cuvântul care va deveni laitmotivul discursurilor și discuțiilor sale din următoarele luni: CANALIZARE!

*Cele unsprezece cărți sunt: Povestea Otiliei Cazimir – Simona Antonescu; Povestea lui Vasile Pogor – Mihai Buzea; Povestea lui Nicolae Gane – Iulian Ciocan; Povestea lui Mihai Codreanu – Dan Coman; Povestea lui Ion Creangă – Andrei Crăciun; Povestea lui Dosoftei – Cristian Fulaș; Povestea lui Mihail Sadoveanu – Tudor Ganea; Povestea lui Vasile Alecsandri – Adela Greceanu; Povestea lui Mihai Eminescu – Florina Ilis; Povestea lui Costache Negruzzi – Bogdan Răileanu; Povestea lui George Topârceanu – Alex Tocilescu. Cei unsprezece clasici au muzee în Iași, oraș care le-a marcat existența. Cărțile au apărut sub egida Editurii Muzeelor Literare (Iași) în colecția Scriitori de poveste și pot fi comandate online, la adresa edituramnlriasi@yahoo.com.

Foto: Cultural.bzi.ro



03
/07
/18

Se împlinesc, astăzi, 135 de ani de la naşterea scriitorului Franz Kafka, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX, prilej pentru un scurt popas (vizual) la Praga, unde turiștii pasionați de cultură pot admira o uriașă sculptură mișcătoare dedicată autorului nuvelei "Metamorfoza", realizată de celebrul artist David Černý.

29
/06
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT Renașterea italiană rămâne una din epocile minunate din istoria Europei. Efervescență culturală, viață tumultuoasă, primejdii la tot pasul, creații unice realizate în liniștea atelierelor, alternând cu asasinate, recluziuni, trădări – totul se desfășoară într-un ritm trepidant, halucinant.

26
/06
/18

Editura Humanitas Fiction și Institutul Francez din București vă așteaptă marți, 26 iunie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38), la o întâlnire cu scriitorul francez Antoine Laurain, prilejuită de lansarea romanului „Pălăria Președintelui”, câștigător al Premiilor Landerneau Découvertes și Relay des Voyageurs, recent apărut în limba română în traducerea lui Doru Mareș.

24
/06
/18

Teatrul Evreiesc de Stat  prezintă miercuri, 27 iunie, de la ora 19.00, spectacolul de lieduri și poezie „Glasuri evreiești în poezia lumii“, pe versuri de Benjamin Fondane, Nina Cassian, Magda Isanos, Charles-Pierre Baudelaire și Paul Celan, în lectura actorilor TES -  Maia Morgenstern, Darius Daradici, Viorica Bantaș și Mircea Dragoman.

15
/06
/18

"Fotbalul este popular deoarece prostia este populară" - Jorge Luis Borges (24 august 1899 - 14 iunie 1986). O falsă legendă spune că Borges, unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, era fan al lui echipei Newell. Desigur, împreună cu bunul său prieten Adolfo Bioy Casares, a format un redutabil cuplu literar care a scris despre sportul rege...

12
/06
/18

Cartea „Pădurea întunecată”, scrisă de Nicole Krauss, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în anul 2018 (traducere din limba engleză și note de Luana Schidu).

08
/06
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT Roma antică a rămas mereu tributară culturii grecești. Opera lui Seneca, născut cu cinci ani înainte de era noastră, o dovedește din plin. Născut la Cordoba (Spania) într-o familie din nobilimea provincială (tatăl său scrisese un prețios tratat de oratorie) și educat la Roma, el s-a dedicat în primul rând filosofiei, adoptând stilul de viață excesiv de sobru al stoicilor.

07
/06
/18

Ziarul Metropolis vă invită la duelul cărţilor. În fiecare lună, alegem două dintre cele mai importante volume recent apărute în România şi le punem la luptă faţă în faţă. Cel care va câştiga confruntarea va fi declarat cartea lunii...

Pagina 28 din 107« Prima...1020...2627282930...405060...Ultima »