Unsprezece fragmente din viața sonetistului Mihai Codreanu (povestite de poetul Dan Coman)
https://www.ziarulmetropolis.ro/unsprezece-fragmente-din-viata-sonetistului-mihai-codreanu-povestite-de-poetul-dan-coman/

În acest an s-au lansat, în cadrul celei de-a şasea ediţii a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT) biografiile romanţate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

Un articol de Andrei Crăciun|5 decembrie 2018

Pentru a ilustra seria am ales unsprezece fragmente din viața sonetistului și directorului Teatrului Național din Iași Mihai Codreanu, povestite de poetul bistrițean Dan Coman.

1. În care poetul Codreanu e conștient că duce cu sine o statuie

Uite-l, e cel de care-ți ziceam, poetul Codreanu, a auzit vocea unei tinere în urma lui, dar nu s-a întors. Statura lui nu suferise nicio schimbare: mersul elegant și gesturile precise continuau să atragă privirile, iar el încă zâmbea ușor, cu capul puțin aplecat – știa bine că prezența lui atât de specială nu trece niciodată neobservată. Înainte de a intra pe poartă, a mai ridicat o dată ochii spre cer.

2. În care lumina începe să dispară din ochii lui Codreanu

Lumina nu dispăruse cu totul, doar densitatea ei pierdea din greutate imediat ce atingea lucrurile cu privirea, de parcă suprafețele lucrurilor ar fi avut o textură fragilă care se spulbera în contact cu ochiul, amestecând formele și reapărând doar pe jumătate, radical schimbate, imposibil de fixat.

3. În care copilul Codreanu descoperă că are puterea cuvintelor și nu se sfiește să o folosească

Descoperise că nimic nu putea rezista cuvintelor. Știa ca nimeni altcineva să le mânuiască – și observase imediat forța lor. Așa că a început să le folosească tot mai des în favoarea sa, exersând discursuri care făceau automat din ceilalți copii adepții lui. Folosea propoziții lungi și cuvinte necunoscute pe care le încărca imediat cu tensiune, inventa povești tot mai complicate care-i țineau prietenii cu gurile căscate, echilibra la timp atmosfera cu tăceri prelungite, simțea cu precizie momentul în care trebuia să introducă poanta, făcându-i să se prăpădească de râs.

4. În care elevul Codreanu e mutat disciplinar la liceul din Bacău, unde se lasă pradă singurătății

Nicio surpriză: făcuse iar nebunii, celebrele sale nebunii de la Colegiul Național din Iași, ultima – fatală: aplaudase ironic profesorul de științe tocmai când acesta declama chestiuni înălțătoare despre viață – și fusese imediat mutat disciplinar aici, la Bacău. Mama lui nu i-a vorbit deloc în următoarele trei săptămâni, dar, ca de obicei, a reușit să rezolve problema banilor, a mutatului, a locuinței. Iar el, încăpățânat, fără prieteni și fără niciun șfanț în buzunar, a hotărât să-și petreacă sărbătorile de iarnă acolo, departe de toți.

5. În care aflăm cum găsește Codreanu Parisul

Pentru el Parisul semăna izbitor cu circul la mergea în copilărie: același cort strălucitor, aceeași nerăbdare de a ajunge în mijlocul lui, același aer dens și colorat care se scurgea cu repeziciune printre oameni, de toate vârstele, aceleași sunete depunându-se-n straturi la capătul zilei, aceeași emoție combinată simultan cu spaima și împăcarea.

6. În care aflăm ce a făcut Codreanu în vara lui 1900 în Paris

Vara lui 1900 a petrecut-o la Paris. Locuia într-o cameră minusculă, într-o clădire unde altădată fuseseră grajduri, la capătul liniei de tramvai. Se trezea dimineața, bea două pahare de apă, își îmbrăca singurul costum pe care-l avea, se pieptăna în ciobul de oglindă prins cu sfoară de ușă și ieșea prin oraș. Se plimba toată dimineața și fuma. La prânz, mânca singur la o tavernă de lângă Moulin Rouge, apoi se așeza într-un parc și citea.

7. În care Codreanu îi citește unei negrese, la bordel, splendida sa tălmăcire în românește a lui Cyrano de Bergerac

Primul lucru pe care l-a făcut când a ajuns a doua oară la Paris a fost să se oprească la bordel. Jumătate de bani i-a lăsat aici pentru o negresă rubicondă căreia, într-un exces de entuziasm, i-a citit prima parte a traducerii sale din Cyrano de Bergerac – și chiar dacă româna nu părea s-o impresioneze prea mult, el a fost încântat: era prima dată când citea cu voce tare versiunea sa.

8. În care Codreanu orbește

La 70 de ani lumina ochilor a dispărut cu totul.
Lumina ochilor simultan cu lumina lumii vechi din care încă nu reușea să iasă definitiv. Nu mai vedea, era adevărat, dar în fiecare plimbare pe care o făcea simțea gardul de sârmă ghimpată care începuse să crească în jurul oamenilor, al străzilor cunoscute pe de rost, al noilor clădiri ale Iașului, al vechilor sonete care îi apăreau brusc în minte și-l tulburau.

9. În care Codreanu constată natura comunismului (și a bătrâneții)

Ori de câte ori se gândea la comunism și la bătrânețe, ori de câte ori încerca să rostească unul din cele două cuvinte, avea senzația că e obligat să mestece și să înghită nisip. Se întorcea acasă mai obosit ca oricând, cu senzația că până și în jurul lui gardul de sârmă începuse să urce ca iedera, făcându-l, încet, dar sigur, invizibil până și pentru sine.

10. În care bătrânul Codreanu își îngrijește jucăriile: ursuleții galbeni de pluș

În definitiv, trecutul e tot ceea ce mă mai interesează, își spunea uneori dimineața, după micul dejun, lungindu-se în balansoar, așezând cu grijă ursuleții galbeni de pluș în strânga și în dreapta lui. În afară de Cati, nimeni altcineva nu știa de jucăriile sale norocoase. Le purtase mai bine de 40 de ani peste tot, în tren și caleașcă, la București și Paris, animale tăcute ascunse cu grijă în fundul valizei, talismane umplute cu câlți, depozitari ai căldurii sale sufletești de care foarte puțini oameni s-au bucurat cu adevărat.

11. În care Codreanu moare

În dimineața aceea, când, după ce a pregătit ceaiul, Ecaterina a revenit lângă el, Codreanu nu mai respira. Era octombrie 1957. Lumina crăpase la geamuri și frigul țâșnea prin spărtură, vuind.

*Cele unsprezece cărți sunt: Povestea Otiliei Cazimir – Simona Antonescu; Povestea lui Vasile Pogor – Mihai Buzea; Povestea lui Nicolae Gane – Iulian Ciocan; Povestea lui Mihai Codreanu – Dan Coman; Povestea lui Ion Creangă – Andrei Crăciun; Povestea lui Dosoftei – Cristian Fulaș; Povestea lui Mihail Sadoveanu – Tudor Ganea; Povestea lui Vasile Alecsandri – Adela Greceanu; Povestea lui Mihai Eminescu – Florina Ilis; Povestea lui Costache Negruzzi – Bogdan Răileanu; Povestea lui George Topârceanu – Alex Tocilescu). Cei unsprezece clasici au muzee în Iași, oraș care le-a marcat existența. Cărțile au apărut sub egida Editurii Muzeelor Literare (Iași) în colecția „Scriitori de poveste” și pot fi comandate online, la adresa [email protected].

Ori de câte ori se gândea la comunism și la bătrânețe, ori de câte ori încerca să rostească unul din cele două cuvinte, avea senzația că e obligat să mestece și să înghită nisip. (Dan Coman, despre Mihai Codreanu)

Foto: EVZ; Mihai Codreanu cu prima sa soție, Sofia, în 1915



08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?

12
/05
/21

Editura Frontiera anunță apariția unui titlu de excepție: „Haiku siberian”, un roman grafic lituanian despre deportarea în Siberia a unui băiețel, Algis, împreună cu familia sa. Scris de Jurga Vilė și ilustrat de Lina Itagaki, romanul a impresionat lumea europeană a cărții încă de la apariția sa, în 2017.