„Us”. Partea întunecată a omului ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/us-partea-intunecata-a-omului-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Într-o industrie a horror-urilor americane de serie, convenţionale, repetitive, fără un minim discurs politic, „Us” („Noi”), al doilea lungmetraj al regizorului Jordan Peele, vine ca o (nouă) revelaţie ce confirmă un mare autor de filme de suspans care investighează realităţile neplăcute ale Americii.

Un articol de Ionuţ Mareş|27 Martie 2019

După succesul uriaş şi neaşteptat cu „Get Out” (2017), un horror neobişnuit şi extrem de proaspăt care discuta rasismul încă prezent în America, Jordan Peele revine cu „Us” („Noi”). Cronica unei vacanţe liniştite de vară, care o ia însă complet razna, pentru o fericită familie de culoare, la Santa Cruz, în California: mama, tatăl şi doi copii – o fată adolescentă şi un băiat ceva mai mic.

În prologul plasat în 1986, când la televizor se transmiteau ştiri şi reclame despre un mare eveniment caritabil (Hands Across America), prin care milioane de oameni s-au ţinut de mână într-un gigantic lanţ uman de-a lungul SUA, o fetiţă se rătăceşte într-o seară de părinţii ei şi ajunge în sala de oglinzi a unui bâlci de pe plajă.

Deşi nu ni se arată până la capăt ce i se întâmplă, aflăm imediat că experienţa a traumatizat-o pe fetiţă. După prolog, o vedem în prezent, devenită soţie şi mamă (Lupita Nyong’o). Numai că vacanţa de vară cu familia şi-o petrece chiar în casa copilăriei sale din Santa Cruz, nu departe de plajă, prilej pentru declanşarea amintirilor înspăimântătoare, redate sub forma unor flashback-uri al căror dozaj dramaturgic întreţine misterul până la final.

Până aici, toate elementele clasice par la locul lor – Jordan Peele se foloseşte de acest început aparent cuminte pentru a-şi omagia maeştrii care îl inspiră, de la Michael Haneke, cu al său „Funny Games”, şi până la o întreagă tradiţie a cinema-ului american de suspans de cea mai înaltă clasă, din care nu puteau lipsi referinţe la Alfred Hitckcock („Păsările”, „Psycho”) sau Steven Spielberg („Jaws”).

În scurt timp însă, după ce terenul a fost pregătit (mici elemente dramaturgice misterioase, unele jucăuşe, lăsate la tot pasul), Jordan Peele îşi etalează marele talent, care îl face un regizor atât de special. El foloseşte o mizanscenă ingenioasă care, prin mijloace simple, dominate de cadre frontale cu figurile personajelor uşor schimonosite, induce spaimă şi un puternic disconfort. Fără a ocoli însă nici comicul, pe alocuri chiar autoreflexiv.

Un amestec bizar şi original, prin care groaza se poate instala, de pildă, doar privind în prim-plan un chip transfigurat care zâmbeşte forţat, prefigurare a dorinţei personajului de a ucide.

Odată ce dublurile diabolice ale celor patru membri ai familiei îşi fac apariţia, în salopete roşii, noaptea, pe peluza vilei, iar apoi invadează casa (într-o referinţă direct la genul „home invasion”), filmul îşi ia la rândul său captiv publicul într-o acumulare de suspans, teroare (mai mult sugerată decât explicită) şi umor negru discret dar obraznic. Un vertij care poate declanşa un real sentiment de plăcere, chiar dacă una vinovată.

Însă Jordan Peele nu practică un horror exclusiv imersiv, cu rol de pur divertisment. La fel ca „Get Out”, şi „Us” se dovedeşte, în subtext, o satiră şi pretinde o permanentă interpretare a semnalelor politice pe care le scoate în cale.

Acum nu mai este atât vorba de rasism, ca în „Get Out”, cât de o aparentă răzbunare în masă a unei conştiinţe colective încărcate, a cărei defulare violentă nu mai poate fi ţinută sub control de ipocrizia generalizată ascunsă sub masca unor intenţii declarat umaniste, dornice însă mai degrabă să păstreze aparenţele.

Iar asta îl face un film extrem de actual şi necesar, chiar dacă vorbeşte despre eterna iluzie destrămată a visului american şi a fericirii obligatorii, şi îl apropie de marile filme horror delirante din perioada de glorie a genului, anii `70.

Reuşita lui „Us” constă tocmai în inventivitatea cu care Jordan Peele transpune practic, în convenţia horror, pe care o împrospătează, concepte atât de abstract-filosofice. Pentru asta foloseşte imagini coşmareşti dintre cele mai sugestiv-terifiante, ca viziunea, în oglindă, a unei lumi subterane cu culoare lugubre şi invadate de iepuri, dominată de partea întunecată a fiecăruia dintre noi, gata oricând să iasă la lumină.

Rating Ziarul Metropolis: 5 stele

“Us” (“Noi”), de Jordan Peele, a intrat în cinematografe la 22 martie, fiind distribuit de Ro Image 2000.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

09
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Deşi pretinde că este un omagiu adus oamenilor care au murit în închisorile comuniste, "Între chin şi amin" (2019), al doilea lungmetraj de ficţiune al regizorului Toma Enache, nu este de fapt decât o bătaie de joc la adresa memoriei victimelor, prin kitsch-ul pe care îl etalează.

Page 1 of 25012345...102030...Last »