„Us”. Partea întunecată a omului ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/us-partea-intunecata-a-omului-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Într-o industrie a horror-urilor americane de serie, convenţionale, repetitive, fără un minim discurs politic, „Us” („Noi”), al doilea lungmetraj al regizorului Jordan Peele, vine ca o (nouă) revelaţie ce confirmă un mare autor de filme de suspans care investighează realităţile neplăcute ale Americii.

Un articol de Ionuţ Mareş|27 martie 2019

După succesul uriaş şi neaşteptat cu „Get Out” (2017), un horror neobişnuit şi extrem de proaspăt care discuta rasismul încă prezent în America, Jordan Peele revine cu „Us” („Noi”). Cronica unei vacanţe liniştite de vară, care o ia însă complet razna, pentru o fericită familie de culoare, la Santa Cruz, în California: mama, tatăl şi doi copii – o fată adolescentă şi un băiat ceva mai mic.

În prologul plasat în 1986, când la televizor se transmiteau ştiri şi reclame despre un mare eveniment caritabil (Hands Across America), prin care milioane de oameni s-au ţinut de mână într-un gigantic lanţ uman de-a lungul SUA, o fetiţă se rătăceşte într-o seară de părinţii ei şi ajunge în sala de oglinzi a unui bâlci de pe plajă.

Deşi nu ni se arată până la capăt ce i se întâmplă, aflăm imediat că experienţa a traumatizat-o pe fetiţă. După prolog, o vedem în prezent, devenită soţie şi mamă (Lupita Nyong’o). Numai că vacanţa de vară cu familia şi-o petrece chiar în casa copilăriei sale din Santa Cruz, nu departe de plajă, prilej pentru declanşarea amintirilor înspăimântătoare, redate sub forma unor flashback-uri al căror dozaj dramaturgic întreţine misterul până la final.

Până aici, toate elementele clasice par la locul lor – Jordan Peele se foloseşte de acest început aparent cuminte pentru a-şi omagia maeştrii care îl inspiră, de la Michael Haneke, cu al său „Funny Games”, şi până la o întreagă tradiţie a cinema-ului american de suspans de cea mai înaltă clasă, din care nu puteau lipsi referinţe la Alfred Hitckcock („Păsările”, „Psycho”) sau Steven Spielberg („Jaws”).

În scurt timp însă, după ce terenul a fost pregătit (mici elemente dramaturgice misterioase, unele jucăuşe, lăsate la tot pasul), Jordan Peele îşi etalează marele talent, care îl face un regizor atât de special. El foloseşte o mizanscenă ingenioasă care, prin mijloace simple, dominate de cadre frontale cu figurile personajelor uşor schimonosite, induce spaimă şi un puternic disconfort. Fără a ocoli însă nici comicul, pe alocuri chiar autoreflexiv.

Un amestec bizar şi original, prin care groaza se poate instala, de pildă, doar privind în prim-plan un chip transfigurat care zâmbeşte forţat, prefigurare a dorinţei personajului de a ucide.

Odată ce dublurile diabolice ale celor patru membri ai familiei îşi fac apariţia, în salopete roşii, noaptea, pe peluza vilei, iar apoi invadează casa (într-o referinţă direct la genul „home invasion”), filmul îşi ia la rândul său captiv publicul într-o acumulare de suspans, teroare (mai mult sugerată decât explicită) şi umor negru discret dar obraznic. Un vertij care poate declanşa un real sentiment de plăcere, chiar dacă una vinovată.

Însă Jordan Peele nu practică un horror exclusiv imersiv, cu rol de pur divertisment. La fel ca „Get Out”, şi „Us” se dovedeşte, în subtext, o satiră şi pretinde o permanentă interpretare a semnalelor politice pe care le scoate în cale.

Acum nu mai este atât vorba de rasism, ca în „Get Out”, cât de o aparentă răzbunare în masă a unei conştiinţe colective încărcate, a cărei defulare violentă nu mai poate fi ţinută sub control de ipocrizia generalizată ascunsă sub masca unor intenţii declarat umaniste, dornice însă mai degrabă să păstreze aparenţele.

Iar asta îl face un film extrem de actual şi necesar, chiar dacă vorbeşte despre eterna iluzie destrămată a visului american şi a fericirii obligatorii, şi îl apropie de marile filme horror delirante din perioada de glorie a genului, anii `70.

Reuşita lui „Us” constă tocmai în inventivitatea cu care Jordan Peele transpune practic, în convenţia horror, pe care o împrospătează, concepte atât de abstract-filosofice. Pentru asta foloseşte imagini coşmareşti dintre cele mai sugestiv-terifiante, ca viziunea, în oglindă, a unei lumi subterane cu culoare lugubre şi invadate de iepuri, dominată de partea întunecată a fiecăruia dintre noi, gata oricând să iasă la lumină.

Rating Ziarul Metropolis: 5 stele

„Us” („Noi”), de Jordan Peele, a intrat în cinematografe la 22 martie, fiind distribuit de Ro Image 2000.

26
/09
/14

Cinci filme intense regizate de cineaste sau axate pe personaje feminine puternice vin în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest (24 – 30 octombrie), la Cinema Patria, Cinema Studio și Elvira Popescu. Două dintre ele au obținut premii importante la Cannes: Le Meraviglie a câștigat Marele Premiu, iar Party Girl – Camera d’Or.

25
/09
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Dolce far niente” (1998) este cel mai puţin cunoscut film al lui Nae Caranfil, nedreptăţit de lipsa unei distribuţii în România. Însă complexitatea construcţiei şi amestecul de umor caranfilian şi dramă de epocă în stil italian îl recomandă ca unul dintre cele mai reuşite filme ale regizorului.

25
/09
/14

La cea de-a noua ediţie a festivalului Anim’est, ce va avea loc între 3 şi 12 octombrie, animaţia e colorată în accente regale: şcoala invitată oficial la Bucureşti este Royal College of Art, din Londra, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior de arte şi design din lume.

24
/09
/14

Jurnaliști puși în situații extreme, soldați reîntorși din Afghanistan, efectul misiunii NASA pe Lună asupra unei comunități de provincie, un fost cercetător devenit gangster, femei la putere versus bărbații la îndeletniciri domestice, un profesor de engleză pornit în căutarea lui John Lennon sunt doar câteva dintre personajele celei mai importante secțiuni, Competiția Internațională, a celei de-a VI-a ediții a Comedy Cluj.

24
/09
/14

Planşa, Productia independenta DaKINO Production si DIUD Film, surprinde o poveste de iubire autentică, trăită în cel mai uman mod cu putinţă, de îndragostiţii pasionaţi de scrimă.”Planşa” a surprins publicul cu o redare unică a artei de a face scrima, un sport al minţii şi al trupului, al controlului şi al anticipării exacte a intenţiilor adversarului.

22
/09
/14

Premiul Publicului celei de-a noua ediţii Anim’est (3 şi 12 octombrie) îi va reveni unuia dintre cele 37 de scurtmetraje de animaţie proiectate în cadrul secţiunii speciale Animash - în afara categoriilor competiţionale ale festivalului - o serie de filme de animaţie selectate ţi premiate la festivaluri internaţionale de renume.

22
/09
/14

“Hector în căutarea fericirii”, în regia lui Peter Chelsom, va deschide cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj (10-19 Octombrie). Evenimentul va avea loc vineri, 10 octombrie, de la ora 19:00 când la Cinema Florin Piersic, psihiatrul londonez Hector va da startul distracției și filmelor bune.

22
/09
/14

Proiectul "Fotografie în versuri și muzică" înseamnă ilustrarea unei poezii atât prin imagini, cât și prin pasaje muzicale originale, care să reflecte tema creației literare atât vizual, cât și auditiv.

21
/09
/14

Ţara s-a umplut de festivaluri de film şi de proiecţii în spaţii „alternative”. Dacă locuieşti în Bucureşti, primăvara şi toamna ai la dispoziţie aproape săptămânal câte un festival, o retrospectivă sau un ciclu de filme. Oferta este uneori copleşitoare. Şi ce e rău în asta?

19
/09
/14

Începând cu primul weekend din octombrie, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie Anim’est deschide, la cea de-a noua ediţie, împreună cu cei de la Calup, porţile unei noi locaţii-gazdă: o frumoasă casă istorică ridicată în anii’40 la numărul 46, pe strada Jean Louis Calderon, devine Re:Animation Hub.

18
/09
/14

În avanpremiera celei de-a șasea ediții a “Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj”, bucureștenii sunt așteptați la o proiecție specială, duminică, 28 septembrie de la ora 22:00 în Club Control.

18
/09
/14

“România face documentar” exprimă simplu și concis dorința de a educa prin intermediul cinematografiei, folosindu-se de ideea de unitate întru cultură prin mijloace artistice. Documentarul aduce povești reale din viață, nemodificate și spuse întru totul așa cum sunt. De aceea, poveștile filmate despre români, aparținând unor români participanți la festival, demonstrează că România poate și face documentar.