Vânt din pupă pentru filmele asiatice la Festivalul de la Rotterdam
https://www.ziarulmetropolis.ro/v%c3%a2nt-din-pup%c4%83-pentru-filmele-asiatice-la-festivalul-de-la-rotterdam/

Victor Morozov studiază în prezent teoria de cinema în Franţa şi Irlanda. Recent, alături de colegi din SUA, Franţa, Chile, Nigeria şi Madagascar, a participat la programul dedicat tinerilor critici al Festivalului de Film de la Rotterdam, de unde ne-a trimis o primă relatare, despre trei lungmetraje asiatice.

Un articol de Victor Morozov|7 februarie 2020

Ta fang jian li de yun / The Cloud in Her Room (Zheng Lu Xinyuan) – Tiger Competition

The Cloud in Her Room e un nou film construit pe ideea reîntoarcerii unui personaj în locurile natale. Ca orice încercare de recuperare a unui „acasă”, și aceasta se dovedește problematică: Muzi (Jin Jing) – o tânără de douăzeci și ceva de ani – nu mai aparține cu-adevărat locurilor în care a trăit odată, iar din nepotrivirea asta se nasc tot soiul de drame. Filmul însă le vătuiește, petrecând mai mult timp în construcția unui spațiu citadin de provincie, în care străzile se golesc repede la lăsarea nopții. Revenirea în peisajul familiar o poartă pe Muzi prin câteva locuri traversate iar și iar: apartamentul gol al părinților, un local deschis până mai târziu, malul unui râu.

Evident, filmul înaintează alene, zigzagând fără vreo țintă precisă, interesat mai mult de lucrurile firave care se leagă, în timp, între oameni care trăiesc într-o zonă semi-moartă departe de centru. Muzi are de negociat o seamă de relații complexe cu cunoștințe vechi și noi – își împarte timpul între un fost iubit și un bărbat mai în vârstă care o ia sub aripa lui –, căzând la mijloc între părinții ei divorțați care încearcă să-și refacă viața pe cont propriu.

Dacă Muzi reușește să se facă treptat tot mai atașantă, e pentru că pare mai mereu descentrată, în răspăr cu oamenii din jur. Acest aer ingenuu, indiferent la spasmele prea pământești ale lumii – ca-ntr-un mumblecore cu tineri excentrici –, permite filmului să vorbească autentic despre teenage ennui: nimic mai frumos decât momentele în care Muzi se pierde, visătoare, în vechiul apartament al părinților, acum nelocuit. În astfel de clipe fragile – de intimitate și refugiu – ale unei fete aflate în compania propriilor gânduri, privirea empatic-feminină a filmului atinge o coardă esențială rar explorată în alte filme chinezești de azi, preocupate mai ales să înregistreze magnitudinea schimbărilor societale recente.

Uneori filmul caută prea dinadins starea de grație și se pierde într-o viziune generică despre tinerimea debusolată – mă refer, de exemplu, la scena în care Muzi traversează un tunel gol, pe mijlocul drumului, alături de un prieten. Însă senzația e că regizoarea Zheng Lu Xinyuan e dispusă să riște cu materialul ei dincolo de vederi canonice, trecând de la viniete contemplative în care luminile orașului prind să se amestece în noapte la cadre tremurate ce imită un unghi subiectiv – până la un plan-detaliu care întârzie pe părțile genitale. Imaginea alb-negru lucrează în avantajul filmului, producând pe alocuri compoziții frapante: bunăoară, tratarea în negativ a unui cadru cu un bloc în curs de demolare transformă un furtun sub presiune într-o gură care scuipă sânge negru, vâscos.

Nam-mae-wui Yeo-reum-bam / Moving on (Yoon Dan-bi) – Bright Future Competition

Filmul sud-coreean care a câștigat în competiția „tânără” e o cronică de familie; atenția se concentrează asupra dinamicilor intergeneraționale care se nasc sub acoperișul aceleiași case. Tatăl singur deapănă amintiri jenante din copilărie alături de sora lui – au trăit multe împreună; copiii se hârjonesc – fata adolescentă are porniri rebele, în timp ce puștiul, dovadă supremă a obedienței de neînțeles, caută admirația adulților din jur; bunicul a intrat într-o fază în care nu prea mai vorbește – decât atunci când e singurul ce poate aplana un conflict, grație înțelepciunii sale.

Pe scurt – totul e frumos și tihnit. Filmul scotocește după mici epifanii cotidiene, sau măcar după gesturi care să trădeze o viață delicată, ascunsă de ochii lumii – și uneori chiar găsește astfel de momente, mai ales datorită băiețelului plin de vervă, care deși încearcă se se pună bine cu toți, nu e primit nici în patul surorii, nici în cel al tatălui, și se vede nevoit să doarmă pe unde apucă.

Dar impresia generală e de epigonism pe terenul poveștilor umaniste ale lui Hirokazu Kore-eda. Viziunea dulceagă a unui mai bine colectiv, în care fiecare membru al familiei încearcă să facă ce poate pentru a-i ajuta pe ceilalți – care la Kore-eda trecea printr-o mizanscenă forfotitoare, unde o casă de oameni devenea pe nepusă masă un cămin primitor – aici nu e decât atât: o viziune dulceagă. Chiar și ideea cu copiii care salvează ziua – în fața părinților nesăbuiți – are ecouri din Like Father, Like Son (2011) al japonezului. Altminteri, lucrătura e curată – dar, dată fiind miza-i modestă, filmul nu poate să impună nicio descoperire.

Ji-pu-ra-gi-ra-do jap-go-sip-eun jim-seung-deul / Beasts Clawing at Straws (Kim Yonghoon) – Special Jury Award

La Rotterdam se dau două premii pentru competiția mare. Al doilea a revenit tot unui film sud-coreean: un thriller în care o seamă de mafioți netoți caută să răspundă la întrebarea „unde e geanta Louis Vuitton plină cu bani?” Filmul nu e lipsit de zvâc și propune ceva eliberator în violența lui seacă, adesea gratuită, consumată după o lege care spune că, pentru a te debarasa de povara unui cadavru, cel mai simplu e să te-asiguri că oricine a văzut acel cadavru nu va mai apuca să le spună și altora despre el. Maldărul de corpuri țepene se tot mărește, iar geanta e de negăsit: iată dilema simplă a acestui film care merge în contratimp cu tendințele actuale.

Acum, sigur, trebuie amintit că orice film – oricât de apolitic s-ar dori – merită citit și în cheia unui comentariu social: cum să explici altfel faptul că respectiva geanta alunecă în ierarhia socială, în funcție de proprietarul de moment, de la gangsterii bine costumați la un biet angajat tracasat de patron, care locuiește cu mama lui suferindă? Tot navigând printre pături sociale care mai de care, filmul capătă aspectul bântuitor al unui inventar de lumi tenebroase dintr-un oraș-port – iar uneori, ca atunci când realizezi că desenul ce-anunță diferitele capitole ale poveștii redă de fapt conturul unei bălți de sânge care se prelinge pe gresie, îți dai seama că meșteșugul lui Kim înseamnă mai mult decât alergătură printr-un plot stufos. Dar tot nu știu dacă e suficient pentru a ignora un film important și răscolitor precum El año del descubrimiento, plecat cu mâna goală de la Rotterdam. Despre asta, în episodul următor.

03
/05
/18

"Există un singur lucru mai rău decât tăcerea stânjenitoare... Flecăreala!" spune actorul Harry Dean Stanton (1926 - 2017) în filmul care constituie cineGHICTOAREA de astăzi și care a fost distins cu Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de film de la Locarno, în 2017.

03
/05
/18

Nouă debuturi puternice, dintre care două semnate de regizori români, vor concura pentru Trofeul Transilvania alături de alte trei filme realizate de autori aflați la cel de-al doilea lungmetraj. Prezentate în premieră națională pe marele ecran, cele 12 filme din Competiția oficială a celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania iau pulsul noii generații de cineaști din întreaga lume.

02
/05
/18

Desfășurată sub inspiratul îndemn „Fiți realiști, cereți imposibilul”, cea de-a 22 ediție a Festivalului Filmului Francez (FFF) a reflectat și reconfirmat vitalitatea extraordinară a cinema-ului din Franța, printr-o selecție în care tinerii regizori au fost puși alături de nume consacrate din trecut şi din prezent.

02
/05
/18

Prezentarea în exclusivitate a primelor secvențe din „Moromeții 2”, cel mai așteptat film românesc al anului, însoțită de un concert special, lansarea primului documentar al unei trupe românești și revenirea după 5 ani în festival a celei mai spectaculoase trupe etno din Ucraina animă serile celei de-a 17-a ediții aFestivalului Internațional de Film Transilvania (25 mai – 3 iunie).

02
/05
/18

S-a întrebat, într-o bună dimineață, un cinefil bucureștean chinuit de un puternic feng shui matinal: "Cum ar fi arătat blockbuster-ul în care joacă şi românul Sebastian Stan, dacă i-ar fi avut în distribuție pe Brad Pitt, Tom Cruise, Leonardo DiCaprio, Johnny Depp, Denzel Washington, Eddie Murphy și alte asemenea staruri din superliga Hollywood?" Cu siguranță, la această dilemă pot răspunde, cu un mic ajutor grafic din partea "Movie Nerds", cei care au văzut deja Avengers: Infinity War.

01
/05
/18

“Când am văzut că nu pot să egalez perfecţiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumuseţe - nu, culoare - nu, gingăşie - nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul.” - Ion Popescu-Gopo, creatorul omulețului Gopo. Regizorul, scenaristul şi graficianul Ion Popescu-Gopo, câștigător al unui "Palme d'or" (1957) s-a născut la 1 mai 1923, în Bucureşti.

27
/04
/18

"Aveți în România un mare, mare regizor pe care eu îl admir foarte mult, Cristian Mungiu. Cred că este un geniu. (...) Modul lui de a spune poveşti este uimitor, modul în care aşază camera, cum o ţine acolo. Am vrut să fac asta în «The Burning Plain», înainte să văd filmul lui «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», dar n-am putut din anumite motive. E nevoie de mult curaj să faci ce face Cristian." - Guillermo Arriaga (2014), scriitor, scenarist și regizor distins cu Oscar. Premiat de cinci ori la Festivalul de Film de la Cannes și deținător al unui "Palme d'Or pentru „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” cineastul Cristian Mungiu împlinește, astăzi, 50 de ani.

27
/04
/18

American Independent Film Festival începe astăzi, 27 aprilie, în București, iar organizatorii au pregătit celor care ramân să-și petreacă minivacanța de 1 mai în oraș mai multe surprize. Astfel, pe 1 mai, va avea loc o proiecție specială la Macaz Bar Teatru Coop. cu „ICE” în regia lui Robert Kramer. Filmul face parte din selecția „American Independent Cinema curated by Kent Jones“ și va începe de la ora 20:00.

27
/04
/18

Campania de imagine a celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania reproduce posterul și una dintre scenele iconice din capodopera lui Ingmar Bergman, Persona, cu celebrele actrițe Maia Morgenstern și Oana Pellea.

26
/04
/18

Pe 10 aprilie 2018, la cinema Elvira Popescu din București, la Institutul Francez, carevasăzică, au rulat patru filme scurte de Gheorghe Preda: Femeia Pasăre, Vaca finlandeză, Forma inimii în praf, Pharmacia Erotica.

26
/04
/18

Ajuns la ediția cu numărul 22, Festivalul Filmului European revine în 2018 într-un număr record de orașe: București și 7 orașe din țară. 22.FFE se desfășoară în București (7 – 13 mai), Galați (11 – 13 mai), Tîrgu Mures (18 – 20 mai), Râmnicu Vâlcea (18 – 20 mai), Timișoara (24 – 27 mai), Alba Iulia (25 – 27 mai), Iași (1 – 3 iunie) și Sibiu (1 – 3 iunie). Festivalul va debuta cu o comedie dramatică, Au revoir là-haut / La revedere acolo sus.

25
/04
/18

Legendarul Al Pacino împlinește, astăzi, 78 de ani! Născut pe 25 aprilie 1940, în cartierul Bronx din New York, într-o familie italiano-americană, Alfredo James “Al” Pacino este considerat a fi unul dintre cei mai talentați din istoria cinematografiei.

24
/04
/18

Regizat de  Andrey Zvyagintsev, filmul a câștigat premiul juriului la Cannes în 2017 si a fost nominalizat la Oscar si la Globul de Aur.

23
/04
/18

INTERVIU „Vitalitatea cinema-ului francez este în special rezultatul unui sistem de finanţare extrem de performant”, spune Lucie Guérin, care s-a ocupat, din partea Institutului Francez, de selecția din acest an a Festivalului Filmului Francez, ce are loc între 24 aprilie şi 6 mai în nouă orașe din România.

Page 60 of 259« First...102030...5859606162...708090...Last »