V.A. Urechia – Din tainele vieţei: Amintiri contimporane (1840-1882)
https://www.ziarulmetropolis.ro/v-a-urechia-din-tainele-vietei-amintiri-contimporane-1840-1882/

Reunite pentru prima dată într-un volum, memoriile lui V.A. Urechia reconstituie imaginea societăţii româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Un articol de Monica Andrei|19 noiembrie 2014

În paginile pline de nostalgia amintirilor din viaţa de familie şi din călătoriile în străinătate se ţes episoade istorice la care a fost martor, relatate cu acurateţe: detronarea lui Mihai Sturdza, ocupaţia austriacă, venirea regelui Carol I, intrarea armatei ruse în ţară, unirea principatelor, schiţând totodată portretele personalităţilor vremii, între care: Mihail Kogălniceanu, I. C. Brătianu, C.A. Rosetti, Vasile Alecsandri şi alţii.

Cartea de memorii publicată la Editura Polirom, în 2014, ediţie îngrijită, studiu introductiv, tabel cronologic, note şi glosar de Leonidas Rados – biograful autorului – ne prezintă copilăria în Piatra Neamţ, locul naşterii, studiile de la Paris unde şi-a luat licenţa în litere, perioada petrecută în Bucureşti, momente şi situaţii de viaţă trăite între 1840 -1882.

Pe scena vieţii publice poltice româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Vasile Alexandrescu-Urechia (1834-1901) nu a avut de jucat un rol oarecare. A fost un energic animator al culturii româneşti, istoric, membru fondator al Academiei Române, precum şi al altor instituţii culturale, printre care şi Ateneul şi Liga culturală a românilor de pretutindeni. A fondat şi a condus mai multe publicaţii, a scris o “Istorie a românilor” (14 volume), o “Istorie a Şcoalelor” (4 volume) lucrare încununată cu premiul Heliade al Academiei Române, în 1890. A mai scris proză, teatru, critică literară, istorie, arheologie, etnografie.

V.A. Urechia s-a născut la Piatra Neamţ, într-o familie cu mulţi fraţi vitregi, deoarece părinţii memorialistului mai fuseseră căsătoriţi. Nicolae Iorga care-l reţinuse cu “figura rumenă supt asprul păr crunt, cu ochii mici supt ochelari” îşi aminteşte că “nu se arăta nimic din tragedia de familie, grozavă, pe care o văzusem desfăşurându-se pe Calea Victoriei la un ceas de seară, între făcliile aprinse.”

În plan personal, istoricului i-a fost dat să primească o lovitură devastatoare, după moartea primei soţii, după cea fiului Tancred şi după despărţirea sa de soţia Luiza. Fiica sa, Corina, divorţează în 1888, din pricina problemelor psihice şi a brutalităţii soţului, mutându-se la Bucureşti, unde se îndrăgosteşte de căpitanul Guriţă. Legătura lor este oprită de către V.A. Urechia, care-i explică fiicei tragica situaţie: iubitul ei îi este frate vitreg, fiul nelegitim al savantului.

Sinuciderea Corinei în 1890, urmată de sinuciderea căpitanului Guriţă, în patul ce-i fusese dat istoricului drept cadou de nuntă de către regina Isabela a II-a a Spaniei, patul în care agonizase şi se prăpădise la Iaşi, în 1858, prima lui soţie, iberica Francisca, au impresionat multă vreme societatea bucureşteană.

Anecdotica bogată pusă pe seama „amorului în familie” îl va urmări toată viaţa, deşi a trecut discret trei divorţuri, ultimul în 1872, prin „consimţământul mutual”. A doua soţie, voluptuoasa Luiza, care fusese florăreasă, avea dese escapade amoroase când la Bucureşti când la Paris, iar Zetta, a treia soţie, fusese sora Luizei. Numai iberica Francisca, prima soţie, se stinsese de boală.

Deşi a fost atacat în epocă de nume sonore precum Titu Maiorescu, Bogdan-Petriceicu Hasdeu ori Mihai Eminescu, s-a bucurat totuşi de multă preţuire în rândul intelectualităţii. A fost deputat şi senator de Covurlui şi de Galaţi, vicepreşedinte al Senatului şi, pentru un scurt timp, ministru al Cultelor şi al instrucţiunei Publice.

Memoriile sale cu parfum de epocă vorbesc despre relaţia specială, de patru decenii, cu genialul autor al farselor la adresa “Junimii”. “Azi eram amic, mâine urgisit… Viaţa întreagă aşa o petrecui cu B.P. Haşdeu. Şi, cu toate acestea, repet, şi astăzi îmi este omul cel mai simpatic. M-a criticat, m-a făcut cu ou şi cu oţet, dar eu am continuat a-l iubi.”

Vorbind despre memorialişti, Tudor Vianu constata, pe drept cuvânt, că “cine întreprinde o astfel de operă o face de obicei şi din motive subiective, din nevoia de a justifica activitatea sa ca om politic sau din aceea de a pune în lumină împrejurări purtătoare de consecinţe fatale pentru timpul lui”. Ironizat de contemporanii vremii, V.A. Urechia avea toate argumentele pentru a-şi publica biografia care să corecteze neajunsurile unei imagini neconforme sau să o impună cu alta, aşa cum se vedea pe sine sau cum ar fi dorit să fie.

Pentru iubitorii de memorii, jurnale, amintiri, cartea este o lectură extrem de plăcută şi captivează oricând, deoarece V.A. Urechia povesteşte cu farmec de adevărat povestitor.



22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).

16
/12
/15

Nu mai puţin de 150 de cărţi având autograful lui Jeff Kinney, autorul bestsellerului „Jurnalul unui puşti”, îşi aşteaptă cititorii. Editura Arthur va pune la dispoziția fanilor, prin concursuri și prin intermediul partenerilor, cele 150 de exemplare din volumul 10 al seriei „Jurnalul unui puști”, Ca pe vremuri (ediţia în limba română, traducere de Andra Matzal), semnate de autor.

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

09
/12
/15

„Cu adevărat unic, fabulos şi acid”, romanul scriitorului și muzicianului american de origine iraniană Ali Eskandarian, Anii de aur, a apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom”. Anii de aur a apărut în Statele Unite după moartea tragică a autorului şi a cunoscut un succes instantaneu.

08
/12
/15

O seară de lectură, organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea scriitorului avangardist Gellu Naum, va avea loc miercuri, de la ora 19.00, la Café Verona din Bucureşti.

08
/12
/15

“Ce va fi pe mai departe e, pur şi simplu, voia lui Dumnezeu şi, deci, destin personal. Am filmat inclusiv emisiunile din 30 şi 31 decembrie 2015 şi mă amuz cu tandreţe la gândul că ultima înregistrare are ca subiect o enciclopedie universală a vinului, ca semn de împărtăşire întru bucurie şi nădejde. Cu tot sufletul al domniilor voastre, Dan C.” - Dan C. Mihăilescu a anunţat, pe site-ul său, "decesul" emisiunii "Omul care aduce cartea", pe care a prezentat-o timp de 16 ani, la Pro TV.

05
/12
/15

”O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal (în traducerea lui Sorin Paliga) a fost publicată recent la Editura Art, în seria de autor dedicată scriitorului ceh.