Tocmai a avut loc la Bulandra premiera spectacolului „Pe lacul auriu” (de Ernest Thompson), în regia maestrului Dinu Cernescu. E un spectacol de modă veche şi bună.
Un articol de Andrei Crăciun|13 iunie 2017
Poate că nu vă este străină această operă de artă a lui Ernest Thompson. A fost și un film faimos la vremea lui (On Golden Pond…). Dacă o știți, atunci puteți să mergeți la Bulandra pentru a face o comparație.
Găsesc povestea mai adecvată în teatru, dar desigur sunt subiectiv. Mereu am iubit mai mult teatrul decât filmul. E viu.
Pe lacul auriu este, deci, un spectacol în regia lui Dinu Cernescu. Regizorul are optezci și doi de ani și a pus aici înțelepciunea pe care a strâns-o în trecerea timpului. Pe lacul auriu este un spectacol care nu ocolește bucuria care există (uneori) în vârsta de aur.
Spectacolul nostru vrea să fie o oază de zâmbete, de dragoste și de liniște într-o lume anormală care ne înconjoară, spune Dinu Cernescu în caietul-program. Am văzut, confirm: și-a împlinit intenția. Chiar a construit un refugiu.
Valeria Ogășanu
Dar Pe lacul auriu este, și nu pot să nu scriu asta, mai ales, un spectacol de actori. Actorii, deci.
Virgil Ogășanu, în rolul lui Tom. Tom este un octogenar morocănos, care și-ar fi dorit un fiu, dar are o fiică (în etate și ea, vă dați seama). Tom este un intelectual, iubește pescuitul și liniștea și își ascunde vulnerabilitatea în cinism. Virgil Ogășanu face un Tom memorabil, pentru că îl face cu înțelegere și cu bucurie.
Valeria Ogășanu o joacă pe soția lui Tom, Kate. Partitura ei este despre dragoste.
Fiica bătrânilor este Claudia, jucată de Ana Ioana Macaria. Noul iubit al Claudiei este Lucian Ifrim, iar fiul lui Bill – Billy – este jucat de tânărul Alin Potop. Îndrăznesc să fac un pronostic: veți mai auzi de tânărul Potop. Are exact energia de care e nevoie în teatrul de astăzi.
Și mai e ceva ce trebuie subliniat: scenografia semnată de Maria Miu. E atât de simplă, încât atinge perfecțiunea.
Pe lacul auriu se înscrie în marea dramaturgie americană, vorbește despre om, despre natură, despre tehnologie, despre copilărie, despre copilării, despre speranțe și, cu prisosință, despre temerile noastre de muritori.
Dar, insist, cel mai mult face o pledoarie pentru frumusețea care așteaptă acolo, după decenii și decenii și decenii, chiar înainte de căderea cortinei.
Vârsta de aur. Ea este.
