Vernisaj la Conferintele TNB. Georgeta Filitti va vorbi despre : ION GHICA, un ctitor al teatrului românesc
https://www.ziarulmetropolis.ro/vernisaj-la-conferintele-tnb-georgeta-filitti-va-vorbi-despre-ion-ghica-un-ctitor-al-teatrului-romanesc/

Duminică, 19 februarie 2017, de la ora 11.00, la Sala MICĂ a Teatrului Naţional Bucureşti, în cadrul programului Conferinţele TNB, Georgeta Filitti prezintă conferinţa cu tema “Ion Ghica, un ctitor al teatrului românesc”.

Un articol de Petre Ivan|14 februarie 2017

„În istoria noastră a existat o generaţie de aur. E cea formată în prima jumătate a secolului XIX, mai ales în Franţa, unde s-a educat temeinic, şi-a însuşit ideile liberale şi s-a întors în ţară să-şi împlinească menirea.Ion Ghica se desprinde dintre paşoptişti ca omul cu studii tehnice (Şcoala Naţională de Mine de la Paris), dornic să introducă în spaţiul românesc acea excelenţă profesională care a făcut totdeauna gloria Franţei.

Ca profesor la Iaşi, în anii 1842-1843, lasă amintirea unui excelent organizator al învăţământului. Rigoarea lecţiilor sale de geometrie şi geologie se regăseşte şi în articolele publicate în „Propăşirea”.Implicat, la Bucureşti şi Paris, în formarea unui curent de opinie propriu timpului, de trezire a conştiinţei naţionale pentru eliberarea de sub protectoratul rusesc, el este o voce ascultată şi respectată.

Aşa se explică şi decizia guvernului revoluţionar de la 1848 de a-l trimite la Constantinopol pentru a pleda cauza românilor. Acolo face o bună impresie. Colaborarea la „Journal de Constantinople”, relaţiile cu diplomaţii britanici îi conferă notorietate, în asemenea măsură încât, deşi comiliton al unor revoluţionari care aveau să fie proscrişi, el beneficiază de solicitudinea Porţii otomane. Preţuirea se exprimă, în timpul Războiului Crimeii şi mai târziu, adică în anii 1853-1858, în numirea lui ca guvernator al insulei Samos. Şi aici beiul Ion Ghica îşi dovedeşte calităţile de temeinic organizator.

Ion Ghica

Ion Ghica

Mărturie stau, peste timp, dincolo de anihilarea piraţilor care făceau ravagii în jurul insulei, construcţiile ridicate de el, drumurile, legislaţia coerentă, săpăturile arheologice etc. 37 de dosare voluminoase păstrate în arhivele din Samos, unde sunt consemnate faptele sale, îşi aşteaptă încă editorul. Întors în ţară, în plină vâltoare politică pentru unirea principatelor, Ion Ghica hrăneşte în taină ideea că el va fi alesul deopotrivă al muntenilor şi moldovenilor. Opţiunea românilor pentru Al. I. Cuza nu-l exclude din avanscena vieţii politice. E prim ministru al acestuia, dar colaborarea lor nu durează.

Mai mult, Ghica e în fruntea conjuraţiei care îl îndepărtează pe domnul unirii de pe tron. Partizan al principelui străin pentru ţara sa, el devine unul din autorii morali ai aducerii lui Carol de Hohenzollern în România. Îl va sluji şi pe acesta, dar un incident violent de stradă petrecut la Bucureşti în 1871 pune capăt ministeriatului său. Activitatea publică nu i se opreşte aici. În 1877, după ce pledează pentru neutralitatea României în războiul ruso-turc ce se profila ameninţător, devine director general al teatrelor noastre.

Şi din nou inginerul, economistul, profesorul îşi dă măsura valorii sale. Legea teatrelor, întemeierea Societăţii Dramatice, susţinearea materială eficientă a actorilor, deschiderea pentru repertoriul naţional îl situează pe Ion Ghica printre ctitorii Teatrului Naţional, această instituţie fundamentală de promovare a culturii autentice printre români. Incidentul cu I.L. Caragiale, tânărul dramaturg pe atunci care, în 1879, îl cheamă la duel pentru că, la cererea opiniei publice, i-a amputat din textul Nopţii furtunoase, rămâne demonstraţia confruntării unor oameni de geniu.

Opera economică şi mai ales cea literară, din care se desprinde, cuceritoare, corespondenţa cu Vasile Alecsandri, l-au transformat pentru posteritate pe Ion Ghica în scriitor clasic. Preşedinte al Academiei în mai multe rânduri, ministru al ţării la Londra, unde a fost ani de zile decan al corpului diplomatic, el rămâne una din valorile spirituale perene ale României moderne.” – Georgeta FILITTI

Cu ocazia conferinței „Ion Ghica, ctitor al teatrului românesc”, ce va fi susținută de istoricul Georgeta Filitti (duminică, 19 februarie 2017, la Sala Mică, ora 11.00), în foaier va avea loc vernisajul unei expoziții dedicate celui care a fost şi primul Președinte al Academiei Române și Directorul general al teatrelor.

Vor fi expuse publicului cu această ocazie: documente, fotografii de epocă, afișe de teatru, obiecte din arhiva muzeului și bibliotecii Teatrului Național, într-o încercare de reconstituire a directoratului lui Ion Ghica în fruntea Teatrului Național din Bucureşti (1877 – 1881). Expoziţia are rolul de a însoţi conferinţa şi poate fi vizitată cu acest prilej.

Despre GEORGETA FILITTI

Absolventă a Facultăţii de istorie a Universităţii Bucureşti (1961), doctor în istorie filosofie (Cluj, 1971) Georgeta Filitti este istoric, editor, cercetător la Institutul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române (1961-1998). A obţinut premiul „N. Bălcescu” pentru editarea Oratoriei lui M. Kogălniceanu (1983).

A fost consilier la Fundaţia Ion Ghica (1997-2004), şef de serviciu la Biblioteca Metropolitană Bucureşti (2004-2007), cercetător la Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc (2007-2010).

Este lector la Fundaţia Calea Victoriei din 2009. A publicat cărţi, ediţii critice, peste 400 de articole.

În 2012 a fost decorată de Majestatea Sa, Regele Mihai I cu Medalia „Crucea Casei Regale a României” pentru „activitatea sa prodigioasă ca istoric al societăţii, moravurilor şi tradiţiilor intelectuale româneşti”.

03
/07
/17

Prea adesea constatăm legăturile noastre spirituale cu Franța și greutatea de a-i categorisi pe unii scriitori. Sunt români? Sunt francezi? Eugen Ionescu, Emil Cioran, Tristan Tzara rămân în fibra lor intimă români, dar exprimarea le e, prin excelență, de tip franțuzesc. În cazul lui Panait Istrati (1884-1935) lucrurile sunt mai complicate.

28
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Diplomația română până la Al Doilea Război Mondial a dat câteva nume de rezonanță în lumea europeană. Dacă Nicolae Titulescu e președinte în două sesiuni ale Societății Națiunilor, Grigore Gafencu (1892-1957) s-a făcut cunoscut și respectat în exterior mai ales ca exilat.

22
/06
/17

În februarie 1938, vocea Mariei Tănase răsuna pentru prima dată „pe viu" la Radio România, într-un program de cântece româneşti, la emisiunea „Ora satului". Douăzeci de ani mai târziu, celebră deja, Maria Tănase era invitată din nou la microfonul Radioului, să vorbească despre locul în care s-a născut şi despre cântecele sale. Autorul interviului a rămas anonim, ca şi violonistul care cântă discret în fundal.

13
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul românesc a cunoscut o paletă extrem de variată de persoane. La 1848, revoluționarii s-au refugiat în Franța sau în alte țări europene, preocupați de soarta Principatelor și ducând cu tenacitate o campanie de informare despre români și aspirațiile lor.

12
/06
/17

Avea 15 cărţi publicate când a fost dat afară de la catedra de logică și metafizică, din Universitatea București, pe motiv de pornografie în literatură. Mircea Eliade a plecat în străinătate ca diplomat, iar în 1945, când a fost exclus din diplomația română, numărul cărților publicate ajunsese la 25.

11
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Războaiele, revoluțiile, schimbarea regimului politic influențează mai totdeauna destinul oamenilor. Un absolvent al liceului Sf. Sava ar fi devenit, probabil, un merituos scriitor român, continuând acea serie strălucită manifestată între războaie și străinătatea i-ar fi fost doar loc de vacanță. Înstrăinarea silită avea însă să joace un rol de căpetenie în modelarea celui prea bine cunoscut ca poet, prozator, eseist și traducător de valoare europeană. E vorba de Vintilă Horia (1915-1992), absolvent al Facultății de Drept din București și al celei Catolice de literatură din Paris.

07
/06
/17

Într-o zi de 8 iunie (2007) se stingea din viață, pe un pat de spital, suferind de ciroză, Adrian Pintea. Avea doar 53 de ani, o vârsta la care ar mai fi avut multe de spus în teatru și film. Actorul a plecat din această lume neîmplinindu-și un vis.

06
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Puține sunt domeniile unde românii, în țară sau în străinătate, să nu se fi manifestat deplin, să fi ”făcut dâră” în domeniu ori să ajungă chiar înainte-mergători. Vlaicu Ionescu (1922-2002) a urmat filosofia la București, apoi Conservatorul de muzică și Școala de pictură bisericească a Patriarhiei.

05
/06
/17

Sub acest titlu, „Elogiu satului românesc”, scriitorul, filozoful și diplomatul Lucian Blaga rostea în urmă cu 80 de ani (5 iunie 1937) , în aula Academiei Române, discursul de receptie ca membru al Academiei Române.

29
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În secolul al XVII-lea lumea celor învățați nu era prea numeroasă. Cu atât mai mult ieșea în evidență câte un personaj poliglot, diplomat, cu știința relațiilor sociale. Așa a fost cazul spătarului Nicolae Milescu (1636-1708). Cu studii la Academia întemeiată de domnitorul Vasile Lupu, apoi la Constantinopol și poate la Padova, el dobândește o cultură solidă în sfera istoriei, teologiei, filosofiei, însușindu-și în același timp limbile greacă, slavonă, turcă, arabă.