Viață, generații, fotbal. Lumea lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/viata-generatii-fotbal-lumea-lui-dedes/

Cine nu are bătrâni să-şi cumpere! Am întâlnit trei bucăţi care ar merita să fie vândute la fiare vechi şi foarte stricate. • Asistam liniştit- solitar, ca orice microbist care se respectă, la un meci din Cupa României (Progresul Spartak 2 – Comprest Bucureşti 6-4) când trei domni cu cel puţin şase decenii de viaţă la activ, dacă nu chiar şapte, s-au plasat în vecinătatea mea şi au început să foarfece la amintiri.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|2 noiembrie 2016

Toți trei foști fotbaliști, până pe la Liga a 2-a, doi dintre ei cu cariere lungi și late de antrenori, acum eșuați pe la niște grupe de juniori, unul ajuns observator la un nivel mic, au reușit să mă îngrozească, nu doar cu poveștile ci și cu modul în care au văzut și văd viața.

Au vorbit despre vânzări de meciuri pe bani, pe fripturi și lăzi de vin, mituiri de arbitri, aranjamente sinistre, falsuri de legitimații, substituiri de jucători, Lumea lui Dede’sbeții cotidiene, o fugă de muncă absolut constantă și mai ales despre șmecheria dusă dincolo de limitele legalității privită drept o virtute.

L-au tocat zdravăn pe actualul șef al Asociației Municipale de Fotbal, principala vină fiind aceea că este prea cinstit, „un prost legalist”, au făcut zob tot tineretul „care nu se ridică la nivelul generației lor”, o generație unică pentru faptul „că nimeni nu muncea, dar toți ne descurcam” (nota mea: întreaga țară e o dovadă a felului minunat în care s-au descurcat) și au declarat dragoste veșnică pentru aștia ai lui „Nea Nelu” făcând referire la un partid politic, plin de „șmecheri descurcăreți, unși cu toate alifiile, așa cum erau aia de la Partid pe vremea noastră, nu ca sărăciile astea de acum de nu știu cum să stea în costum”.

Unul dintre ei a încercat să-mi facă ușor complice cu ochiul, moment în care am luat-o la pas, pentru că detest violența, mai ales îndreptată împotriva celor mai slabi și simțeam cum mă mănâncă palmele.

Totuși ar fi trebuit să le mulțumesc pentru această mică lecție de viață, mi-au întărit o convingere legată de faptul că suntem așa cum suntem în acest moment și căutăm vinovații în direcții greșite.

Foto: Viață, generații, fotbal. Lumea lui Dede’s – Dede’s

25
/05
/18

Dacă viaţa mă plasează de cele mai multe ori în contexte plăcute, eu am grijă să fac pe dos. Să stai în autobuz lângă o femeie, nici urâtă nici frumoasă, nici tânără dar nici foarte matură, care vorbeşte la telefon nu pare să reprezinte o alegere greşită. Doar că femeia vorbeşte şi nu pare deranjată că toată lumea din autobuz află cum viaţa ei sentimentală, socială, sexuală, a fost distrusă de un terchea-berchea de bărbat.

23
/05
/18

Am dorit totdeauna să am în curte cireşi şi m-am străduit ani în şir să-mi realizez visul. Cei mai mulţi s-au uscat. A rămas primul pe care l-am sădit. Fiind bolnav, anul acesta nu m-am putut bucura de florile sale. Nu le-am văzut.

22
/05
/18

Nu mai e cu noi Lucian Pintilie! Mă feresc să folosesc alt cuvânt, altă formulă. Zic doar „nu mai e cu noi Lucian Pintilie!”, pentru că nimic din exprimările comune n-ar fi compatibil cu cel care a fost reperul esențial, sine qua non, de la primul la cel mai recent „val” al cinematografiei românești.

16
/05
/18

Regizorul de teatru și film Lucian Pintilie a murit miercuri, la vârsta de 84 de ani, la Spitalul Elias din București. El lasă în urmă o serie de spectacole de teatru, în țară și străinătate, care au făcut istorie, iar opera sa cinematografică a fost una din cele mai importante din estul Europei.

15
/05
/18

Moto: „Nu se termină niciodată, fiule, nu se mai termină…”

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

03
/05
/18

“Onorabili concetățeni, fraților, iertați-mă fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea m-a tulburat așa de tare, suindu-mă la această tribună, pentru a vă spsune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale, în aceste momente solemne că mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei... (...)” – Cațavencu, O scrisoare pierdută.

03
/05
/18

Astăzi, 3 mai, este celebrată Ziua mondială a libertăţii presei. Pare și un bun prilej pentru a ne aminti câteva dintre bancurile, scenetele și „șopârlele” de altădată.

25
/04
/18

Întrucât azi a fost ziua de naștere a nefamilistului Andy Bell și, posibil, va fi ultima zi la postul public (dacă nu cumva a fost chiar aseară!) pentru simpaticului 4ru (Dragoș Pătraru, pentru generația care a cântat în Piață, în urmă cu 28 de ani, Imnul Golanilor), susțin cu tărie de caracter, dar fără argumente irefutabile, că mult așteptatul miting pentru susținerea familiei tradiționale ar merita un imn oficial cu titlul Oh L'Amour.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.