Victor Ioan Frunză: “Noi nu ștergem praful de pe autori, noi încercăm să-i descifrăm”
https://www.ziarulmetropolis.ro/victor-ioan-frunza-noi-nu-stergem-praful-de-pe-autori-noi-incercam-sa-i-descifram/

„Amadeus” şi „O scrisoare pierdută”, două spectacole în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, aduc pe scena de la Teatrul Metropolis lumea lui Mozart, operă live, politică şi dame.

Un articol de Monica Andronescu|4 Septembrie 2016

Continuându-și direcția și linia de cercetare începută în urmă cu câțiva ani, Victor Ioan Frunză deschide în această toamnă, după patru luni de repetiții, stagiunea Teatrului Metropolis cu două montări care se constituie, așa cum declară regizorul, într-un binom teatral. Două texte fundamentale, rar montate pe scenele din România, „Amadeus” de Peter Shaffer și „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale. „Între cele două spectacole e un contrast pe care eu l-am avut în vedere și anul trecut când am montat Shakespeare și Caragiale”, a declarat Victor Ioan Frunză. „E un lucru îmbucurător că Teatrul Metropolis ne-a permis să ne putem continua munca de cercetare pe care o desfășuram la Centrul Bălcescu. Cred că e important pentru trupa de actori să lucreze într-un repertoriu contrastant. Pe de o parte, „Amadeus” care are o temă enormă ce ar putea fi sintetizată în întrebarea fără răspuns „Există dreptate în creație?”. Iar „O scrisoare pierdută”, care e o piesă emblematică a culturii din România are o temă care ar putea fi enunțată simplu – „politică și dame” – o temă foarte actuală, dar, după cum se vede, și perenă”, a mai explicat Victor Ioan Frunză.

„Amadeus”, unul dintre cele mai cunoscute texte ale dramaturgiei universale, care i-a adus în 1981 lui Peter Shaffer – dispărut dintre noi la începutul acestei veri – un premiu Tony pentru cea mai bună piesă, a avut premiera în 1979, avându-l pe celebrul Paul Scofield în rolul lui Salieri. În montarea de la Teatrul Metropolis, rolul îi revine lui George Costin, în timp ce rolul lui Mozart este interpretat de Andrei Huțuleac. „În Amadeus o să puteți vedea lucruri extrem de spectaculoase. Am încercat în noua sală a Teatrului Metropolis să facem un decor care să fie inspirat chiar din această sală și să ne mulăm pe conceptul ei și am făcut aceste lucruri spectaculoase într-un spațiu mic. Cred că acesta este un pariu important”, a mai spus Victor Ioan Frunză, dezvăluind câteva dintre secretele montării.

andrei hutuleac

Andrei Huțuleac în rolul lui Amadeus

Amadeus e o reconstituire de epocă și modalitatea de reprezentare este inspirată din estetica teatrului liric. Am imaginat o scenă cu scenotehnică antică, veche, și atunci toate solicitările textului, faptul că oamenii îmbătrânesc sau întineresc, capătă valoare tocmai datorită acestei convenții a teatrului liric, unde machiajul este ceva mai violent, unde există schimbări cu picturi trompe l’œil, ceea ce dă o dinamică bună și ne ajută să spunem povestea.  Acest baroc al epocii constituie un element de atracție, avem acele peruci enorme specifice rococo-ului, crinolinele foarte mari, totul, până și încălțămintea a fost reprodusă. Dar nu e vorba de o reconstituire, ci de o aducere în epocă atât de necesară acestei piese. Pe lângă numele noastre deja consacrate din trupă, avem și prezența tenorului Robert Nagy, un nume foarte important în arta lirică din România, care a acceptat să vină într-o participare extraordinară. Are câteva intrări extrem de emoționante și faptul că putem auzi o voce atât de mare înnobilează mult spectacolul. Într-o piesă în care vorbim atât de mult de operă era păcat să nu auzim în direct o voce mare”.

După ce, anul trecut, Victor Ioan Frunză a pus în scenă la CCUNB „O noapte furtunoasă”, spectacol a cărui viață a fost întreruptă brusc după doar câteva reprezentații, regizorul se întoarce în acest an la Caragiale și montează acum pe scena de la Teatrul Metropolis „O scrisoare pierdută”. „Dacă Amadeus e o reconstituire de epocă, în Scrisoarea pierdută aruncăm o lumină asupra actualității piesei, dar fără s-o aducem în blugi. Noi nu ștergem praful de pe acești autori, ci încercăm să-i descifrăm” a declarat regizorul, explicând că a ales aceste două texte în primul rând pentru trupă, căreia în acest an i s-au adăugat câteva nume noi, precum Voicu Aaniței, Mădălina Craiu sau Ariana Presan. „Pentru ei cred că e important să poată să lucreze în aceste contraste. Dar cred că este important și pentru public să poată să vadă aceste opere importante, într-un repertoriu teatral bucureștean destul de linear, linearitate care este dată de dominanta pieselor contemporane”, a adăugat Victor Ioan Frunză.

george costin

George Costin în rolul lui Salieri

Vorbind despre „O scrisoare pierdută”, artistul a explicat ce a urmărit prin această montare din anul 2016: „În această comedie politică, eu am căutat să văd partea omenească, pentru că până la urmă personajele au o biografie extrem de puternică și asta umanizează situațiile din piesă. În general ele sunt caricaturizate, Caragiale e prezentat exclusiv în latura lui comică, absolut reală, dar dacă-i adaugi umanitatea conținută în aceste texte obții un tablou extrem de fin. O scrisoare pierdută beneficiază de o surpriză din partea Adrianei Grand, care a făcut o sinteză între epoci, care cred că va uimi și va fi și subiect de imitație, așa cum sunt toate decorurile ei. Acest balans între epoca respectivă și contemporaneitate, așa cum l-a imaginat ea în decor, cred că va surprinde. Apoi, inspirându-ne din ultimul act, unde apare o fanfară, am asociat o mică orchestră, care cântă cântece de epocă, foarte frumoase, unele cu caracter mai naționalist, așa cum era epoca. Cel de final e absolut emoționant, este un cântec care amintește cât de greu trăim în aceste zile, deși e un cântec din trecut. Dar ceea ce cred că va fi o pecete importantă a spectacolului e calitatea interpretării. O veți vedea pe Nicoleta Hâncu în celebrul rol al lui Zoe Trahanache în care au evoluat Rodica Tapalagă, Mariana Mihuț sau Carmen Stănescu. Și, cu puterea ei de creație, după părerea mea unică în peisajul actual din România, Nicoleta Hâncu face un rol extraordinar. I se asociază George Costin în Cațavencu, unde sunt convins că va fi o surpriză de proporții, Sorin Miron în rolul Cetățeanului turmentat, Andrei Huțuleac în Tipătescu, Adrian Nicolae în Farfuridi, Alexandru Pavel în Agamiță Dandanache.”

Spectacolele sunt programate până pe data de 10 septembrie la Teattul Metropolis, „Amadeus” fiind nerecomandat tinerilor sub 16 ani, iar „O scrisoare pierdută”, tinerilor sub 14 ani.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

22
/11
/18

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

14
/11
/18

METROPOLIS SPECIAL Niciunde în lume sfârșitul Primului Război Mondial nu a fost trăit mai spectaculos decât în Parisul anilor nebuni. Vă prezentăm o colecție de momente douăzeciste avându-i ca protagoniști pe Coco Chanel, Picasso, Hemingway, Isadora Duncan, Joyce, Josephine Baker, Proust, Colette, Stravinski...

24
/10
/18

TURISM CULTURAL Știam despre războiul de la Sarajevo din documentare, din filme, din presă. Imaginile cu clădiri în flăcări, cu oameni disperați, agățați de ziduri, cu bombe care explodează în plină stradă, cu oameni care suferă atroce, existau undeva în memoria mea de adolescentă, bine și adânc îngropate.

14
/10
/18

METROPOLIS SPECIAL Între 3 și 7 octombrie, pășeai prin Iași ca pe tărâmul literaturii. Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași transformase orașul în spațiul fermecat în centrul căruia întâlneai la tot pasul scriitori, iar dacă aveai noroc aceștia erau Jón Kalman Stefánsson, Jonathan Franzen, Veronica Roth...

25
/09
/18

TURISM CULTURAL Am participat la începutul lunii septembrie la al treilea congres internațional dedicat lecturii, desfășurat la Astana, în Kazahstan, prilej de rodnice întâlniri cu stepa Asiei Centrale. Iată ce am aflat – așadar, o dare de seamă.

09
/09
/18

Era cea mai lungă noapte a anului 1956, 21 spre 22 decembrie. Într-o cameră a Spitalului „Central” din Bucureşti, după zece zile de speranţe şi disperări, Nicolae Labiş înţelegea că va muri, că drumul înapoi spre viaţă îi fusese iremediabil închis atunci când destinul sau o mână „prietenoasă” îl împinsese spre linia tramvaiului de la Colţea.

Page 1 of 1012345...10...Last »